Din ciresul vesniciei
S'a mai scuturat o floare
Dupã ce-a visat sub lunã
Dupã ce-a surîs sub soare.

 Si'n clipita'n care floarea
 A cãzut pierind în vânt,
 Câte visuri neîmplinite,
 Câte doruri nu s'au frânt!

 Dar în locul celei duse,
 Altã floare vine acum,
 Sufletul sã ni-l îmbete
 Cu nemaigustat parfum.

Si cum primãvara codrul
Muguri mii desface'n rouã,
Floarea nouã ne aduce
Muguri de nãdejde nouã.

 Imbracati al vostru suflet
 In vesmânt de sãrbãtoare
 Si primiti cu imn de slavã
 Noua vesniciei floare.

 Iar dacã'ntre voi iubirea
 Va cânta fãrã sã plângã,
 Nici un vis n'o fi himerã,
 Nici un dor n'o sã se frângã.