Mănăstirea Mislea a fost construită de Radu Paisie între anii 1536-1537 în locul unei sihăstrii din secolulul XV. După mazilirea lui Radu Pasie înlocuitorul său Mircea Ciobanu pustieşte ctitoria înaintaşului lui astfel că mănăstirea îşi întrerupe existenţa până la urcarea pe tron a lui Petru Vodă Cercel care înzestrează mănăstirea şi îi acordă scutiri de darii şi vămi. Printre ctitorii care au refăcut, înzestrat şi îngrijit aşezământul de-a lungul anilor se află şi Mihai Viteazul.

Mănăstirea a fost construită după primele canoane mănăstireşti din Muntenia. Asezământul avea formă patrulateră, fortificat cu ziduri înalte sprijinite pe contraforturi puternice. Avea turn de apărare, turn de clopotniţă la intrare şi corpuri de chili zidite pe pivniţe boltite. Biserica zidită pe plan triconic a fost afectată de numeroasele refaceri.

Destinul Mănăstirii se schimbă odată cu secularizarea averilor mănăstireşti în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

La început şcoală corecţională pentru minori delincvenţi, devine închisoare centrală pentru deţinutele de drept comun. În timpul dictaturii antonescinene funcţionează aici o secţiune separată de deţinute politice legionare şi comuniste.

Bisericuţa aflată chiar în mijlocul aşezământului suferă avarii în timpul cutremurului din 1940. Deţinutele legionare ajută la refacere şi la restaurarea picturii. Una dintre legionarele implicate în această refacere devine ulterior pictoriţă de biserici. Preotul din satul Mislea asigură permanent serviciu religios în interiorul închisorii; deţinutele legionare formează un cor pentru răspunsurile la Sfânta Liturghie. Sub girul părintelui, corului îi este permis să meargă în sat şi să participe la hramul bisericii.

După instaurarea regimului comunist secţia deţinutelor politice se măreşte continuu. Legionarele din toată ţara sunt adunate la Mislea sau trec prin această temniţă în timpul condamnării lor. Biserica îşi încetează activitatea devenind depozit pentru confecţiile executate de deţinute în atelierele închisorii. Aşezământul este îngrjit cu multă dragoste de către legionarele închise aici. Politicele sunt însă transferate în 1956 la închisoarea de la Miercurea Ciuc şi Mislea redevine închisoare de drept comun.

Biserica este din nou afectată de cutremur în 1977, de data asta eforturile preotului de a reface aşezământul sunt sortite eşecului astfel că în 1979 biserica este dărâmată şi aruncată în râpa gârlei din apropiere de către buldozerele comuniste. Preotul Trandafir Dumitrescu reuşeşte să salveze câteva icoane precum şi arhiva Mănăstirii Mislea care se află astăzi în grija bisericii din sat.

În anul 1995 s-a ridicat o cruce de fier pe locul alarului din biserica dărâmată de comunişti.

Astăzi, în aşezământul secular de la Mislea, funcţionează un azil de bătrâni.

 Cezarina Bărzoi – Asociaţia PREZENT!