PĂMÂNTURI ROMÂNESTI: BASARABIA
A M   F O S T   S I   V R E M   S Ă   F I M   R O M Â N I

   

(din "Liberarea Basarabiei", 1915)

Românii de peste Prut se adreseazã românilor din Regat. Cãtre acestia din urmã se îndreaptã in aceste vremuri de mare frãmântare privirile neamului românesc din Basarabia.

Peste douã milioane de români asteaptã dincolo de Prut cuvântul liberator al românilor de dincoace de Prut. Români prin sânge si traditii, români prin amintiri si aspiratii, români prin trecutul comun ca si prin viitorul pe care tot comun îl vroesc, românii basarabeni, tin de a lor datorie sa-si spunã cu glas tare cuvântul si dorul.

Am fost si vrem sã fim români!

Soarta vitregã si brutalitatea muscãleascã ne-au rãpit de la sânul patriei mume. Dar nici vitregia soartei, nici brutalitatea regimului rusesc n'au putut smulge din noi nici amintirile unui trecut de glorie si libertate româneascã, nici dorul realipirii de România. Aceasta vroiam s'o spunem fratilor nostri din Regatul liber al României:

Voi nu aveti dreptul de a nu ne asculta. 

Datori sunteti sã ne ascultati.

Nu este si nu poate fi român acela, care cu inimã usoarã jertfeste fiinta româneascã a peste douã milioane de români subjugati.

...Situatã la marginea lumii civilizate, soarta Basarabiei a fost de a primi cea dintâi toate loviturile tempestei, deslãntuitã în contra lumii civilizate de lumea barbarã, care se aseza cu încetul în vãile Rusiei dincolo de Nistru...

Avangarda acelor Români, cari au stãvilit în curgere de secoli puhoiul popoarelor barbare, au fost Românii din Basarabia, sentinela neadormitã a lumii civilizate.

Cu ochii tintiti spre pustiitãtile de dincolo de Nistru, unde se învârteau hoardele Slavilor si Mongolilor, Românii din tinuturile Hotinului, Sorocei si Orheiului pãzeau hotarul Moldovei. Aci, între Prut si Nistru, între cetatea Hotin si Cetatea Albã, la Tighina, la Lipinti, Chilia, lângã Cahul, Lãpusna, Soroca, Varnita si asa mai departe, s'au petrecut luptele cele mai crâncene între Moldoveni si Turci, Tãtari, Cazaci, Poloni.

Solul Basarabiei e îmbibat cu sânge românesc.

Pe acest petec de pãmânt românesc a fâlfâit în secolul XV steagul groaznic pentru musulmani al nebiruitului Stefan cel Mare.

Numele marelui Domn al Moldovei e scris cu litere de aur pe paginile istoriei Basarabiei si toate încercãrile istoricilor rusi, ca Batiuscoff si Nakko, de-a sterge de pe zidurile Hotinului, Sorocei, Tighinei, Cetãtii Albe si ale Chiliei gloriosul nume al lui Stefan cel Mare vor rãmâne zadarnice...

Zamfir ARBORE

 

/ / /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE