Garda de Fier

Constantin Tănăsescu în anii tinereţii...

In fiecare an, in ziua de 17 martie, camarazii si prietenii isi vor aminti mai mult de cat oricand, de cel ce a fost si va ramane camaradul nostru Constantin Tanasescu, pentru ca, exact in urma cu 2 ani, intr-o dimineata insorita de martisor, cand in gradina sa florile pe care le indragea atat de mult se defaceau, sufletul sau bun si chinuit pleca spre cele vesnice.

Nea Tica, asa cum ii spuneau apropiatii, s-a nascut la 28 ianuarie 1921 intr-un cartier ce se forma atunci, prin parcelare, in “Campul Veseliei” (zona Filaret-Ferentari), de la periferia Bucurestiului.

Dupa scoala primara, a urmat Scoala Tehnica a Inginerului Dimitrie Leonida, de langa Parcul Carol I (in imobil astazi se afla Muzeul Tehnicii), obtinand specializarea de maistru electrician-bobinator.

In 1937 intra in Miscarea Legionara, la varsta de 16 ani. In noptile de 3-6 septembrie 1940, participa activ la manifestatiile de strada impotriva regimului dictatorial al Regelui Carol II, ziua mergand la serviciu, pentru a nu intra in vizorul autoritatilor politienesti.

Desfasoara activitate legionara si dupa lovitura de stat a generalului Antonescu, din 22 ianuarie 1941.

Dupa instaurarea regimului comunist, participa, impreuna cu alti camarazi din Bucuresti, la constituirea unei organizatii de rezistenta, in scopul subminarii noului regim dictatorial si in vederea declansarii unei actiuni armate de sustinere a fortelor Occidentale, in cazul unei inteventii apusene asupra zonelor ocupate de soviete, interventie ce parea atunci iminenta..

Arestarea si anchetarea brutala, in 1948, a unei tinere ce avea functia de curiera a grupului de rezistenta, face sa cada intreaga structura. Intr-o singura noapte sunt arestati de Securitate toti membrii structurii. Constantin Tanasescu este anchetat personal de calaul bolsevic Alexandru Nicolski (numele real, cu care venise din URSS, era Boris Grunberg). Tanasescu este condamnat la 15 ani de detentie grea, din cauza unor circumstante agravante: cu doua zile inaintea arestarii dezgropase si curatase un revolver pe care il tinuse ascuns timp de 7 ani.

Urmeaza calvarul cunoscut de toti detinutii politici anticomunisti, trecand prin mai multe inchisori: Jilava, Aiud, Gherla, Vacaresti.

In inchisoarese implica in activitatea organizata, in cadrul Ajutorului legionar, desfasurat la Aiud, sub coordonarea lui Ion Agapie, vechi militant legionar. Alimentele stranse de detinutii din aceasta structura ajungeau, printr-o filiera secreta, la varfurile Rezistentei Nationale Anticomuniste, care se aflau in Zarka Aiudului, fiind supusi unui regim de exterminare. Acest mic ajutor alimentar era de multe ori salvator pentru acei oameni ucisi prin infometare. S-a remarcat de asemenea, la Gherla, unde a refuzat reeducarea comunista, si prin faptul ca, in timpul lucrului la fabrica, statea ore intregi peste program, ajustind piesele realizate prost de detinutii mai tineri, pentru a evita pedepsirea acestora prin inchidere la “neagra” ori prin taierea si asa insuficientelor ratii alimentare zilnice.

Este eliberat in 1963, la termen.

Se incadreaza in viata sociala, si va lucra ca muncitor la diferite intreprinderi bucurestene, iar apoi ca maistru electrician la uzina Metalica.

Un exemplu de dăruire...

Dupa decembrie 1989 se implica activ in toate actiunile desfasurate de vechii combatanti in Rezistenta anticomunista, prin intermediul Asociatiei Fostilor Detinuti Politici. In 1993 devine membru al Partidului “PENTRU PATRIE”, in care avea sa depuna o activitate permanenta, pana in ultimile zile de viata.

Dupa nenumarate cereri adresate autoritatilor locale pentru primirea unui spatiu cat de mic in vederea desfasurarii activitatii, cereri “onorate” cu refuzuri sau lipsa de raspuns, un grup de initiativa alcatuit din Constantin Iulian, Tica Tanasescu, Nicu Mazare, Virgil Velescu, Corneliu Suliman, Misu Dumitrescu, Costache si Getta Anghelescu, Emanoil Paraschivas, dr. Niculina Marinescu, Mitica Comsa s.a., porneste la ridicarea unui sediu al PPP prin propriile forte, dupa traditia legionara, prin donatiile membrilor si munca voluntara. In aceasta batalie, nea Costica Tanasescu a avut un rol esential, donand Partidului terenul pe care s-a ridicat ulterior impunatorul Sediu Central al PPP. Fara teama de a exagera, Constantin Tanasescu a avut, in construirea sediului nostru, rolul pe care, in perioada interbelica l-a avut generalul Gheorghe Cantacuzino-Granicerul. Cu deosebirea ca, daca acela partinea nobilimii romanesti, fiind descendent al unei familii princiare de un prestigiu iesit din comun, nea Costica a fost un om modest, provenit dintr-o familie de muncitori, dar care s-a distins in cruntele conditii de dtentie, in fata camarazilor sai, ca un exemplu de sobrietate, de inflexibilitate in fata oricarui compromis, de spirit de daruire si intr-ajutorare pana la sacrificiu pentru aproapele cazut in nenorocire.

Nu a existat in PPP batalie la care camaradul Tanasescu sa nu aiba un aport deosebit.

Desi viata ii rezervase foarte multa suferinta, era dominat permanent de dragoste, pe care o revarsa asupra celor din jur. Plin de daruire, era mereu prezent cu ajutorul sau acolo unde era nevoie. In ciuda sobrietarii ce-l caracteriza, era stapanit de un spirit tineresc. Participa laolalta cu tinerii camarazii, deopotriva, atat la actiunile organizate, cat si la nunti, botezuri ori alte prilejuri de bucurie. De aceea nea Tica activa in Organizatia Bucuresti in cadrul unui grup constituit aproape in totalitate din tineri.

Modest si plin de dragoste, asa s-a stins in zorii unei zile de primavara, dupa o scurta suferinta, in Spitalul “Victor Babes” din Bucuresti. Ne-a fost, tuturor, camarad, frate si bunic, exemplu de onestitate, eroism, modestie, spirit de disciplina si daruire pentru aproapele, pentru cauza neamului romanesc.

Dumnezeu sa-l odiheasca in pace ! In veci pomenirea lui !

Constantin Tanasescu: Prezent!