Garda de Fier

Desenul: George Stănescu

“Legionarii“, Anul IV, Nr. 4, 1 Februarie 1936
Biserica este a lui Dumnezeu, prin binecuvântarea Lui şi poate fi a oamenilor, prin vointa lor de a se mântui.
Numai acei oameni meritã numele de creştini, care iubesc Biserica Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că se pot elibera de păcat şi se pot desăvârsi prin ea. Ei dovedesc aceasta prin sinceritate şi căldură în rugãciuni şi prin curătenie şi eroism în fapte.
Toti ceilalti oameni, care cutează să se apropie şi să se intereseze de Biserică cu alte intentii, nu merită numele de creştini. Ei sunt mincinoşi şi pângăritori ai celor sfinte.
In toate vremurile şi în toate locurile unde cheamă Biserica la mântuire, oamenii intrã în ea: cu smerenia vameşului, creştinii adevărati; cu orgoliul fariseului, crestinii mincinosi.
Cei smeriti, fie săraci ori bogati, fie învătati ori neînvătati, au râvnă pentru zidirea duhovnicească a lumii; cei mândrii dărâmă şi întunecă viata lumii prin umbrele compromitătoare pe care le aruncă prezenta lor asupra Bisericii.
Garantia că lucrul duhovnicesc va aduce omenirea din progres în progres nu poate fi decât clerul, adică ierarhia bisericească. Atât învătătura, cât şi fapta ierarhiei trebuie să confirme neîncetat adevărul creştin.
Când clerul devine fariseic, omul se gândeşte trist: „Voi sunteti sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a se săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât sã fie lepădată afară si călcată în picioare de oameni” (Matei 5, 13).
Când clerul este la înăltime, omul se bucură, gândind fericit: „Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezatã pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Si oamenii nu aprind lumina ca s’o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic si luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze si lumina voastră înaintea semenilor, ca văzând ei faptele voastre bune, să slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri” (Matei 5, 14-16)
Preot Ilie I. Imbrescu
“Legionarii“, Anul IV, Nr. 4, 1 Februarie 1936