BALADĂ de Vasile Militaru
"Şi lupta se’ncinge, orbeşte, / Şi geme şi urlă, şi creşte.."
Lumină şi miros de floare
E’n codrul cu rece isvoare,
Cu vrajă de privighitoare
Şi’n codru, sub lună, sub soare
Haiducii ţin tainic sobor.
E dajdie mare pe sate
Şi moare românu’n nevoi:
Ciocoiul îl scuipă şi’l bate
Şi nimeni nu’i face dreptate,
Că ţara e’n mâini de ciocoi…
Dar i’auzi: o doină răsună,
Prin codrii de fag şi de brad
Şi nu ştiu ce fac împreună
Haiducii cu inimă bună, —
Că’n sate ciocoii tot scad…
Şi iată: cu fruntea brăzdată,
Cu grele pistoale ‘n şerpar.
Stă Gruia pe gânduri şi cată
Cum cetina’n foc aruncată
Sporeşte mormanul de jar…
Tovarăşii lui, în poiană.
Spun glume şi snoave, de zor,
Şi rîde’ntre ei o Ileană
Cu negru de pâcuri sub geană,
Ce are şi’mprăştie dor!
Ileana e viaţa lui Gruia
Şi cine-ar privi-o cu foc.
— Şi-ar zice pe veci: „aleluia”,
Căci Gruia n’ar vrea nimăruia
Să dea din vrăjitu-i noroc!
Dar vajnic un şuer ferbinte
S’aude’n adâncuri de brad:
Haiducii pun mâna pe flinte,
Şi’n negrele nopţii vestminte
Ei pier ca pe-o gură de iad.
Poiana rămâne uitată
Şi focul se stinge pe loc,
Se stinge şi luna deodată,
De parc’ a haiducilor ceată
A tras şi-a ucis-o c’un foc!
O clipă… şi codrul vueşte
De poteri pe cai în galop
Şi lupta se’ncinge, orbeşte,
Şi geme şi urlă, şi creşte,
De-ai crede că vine potop!
Şi ‘n zori, pe când potera moare.
In chinuri grozave, de iad, —
Haiducii sunt toţi în picioare
Şi râd, că nimica nu-i doare
Şi râde tot codrul de brad!
Vasile MILITARU
– Vezi şi DOINĂ de acelaşi autor…
