Garda de Fier

Căpitanul Legiunii îngenunchiat în faţa osemintelor eroilor din războiul pentru întregirea neamului. Aceste oseminte au fost adunate de legionari în anul 1937 de pe crestele Carpaţilor unde vreme de 20 de ani stătuseră -fără cruce- în bătaia vântului, ploilor... şi a indiferenţei generale. Aşa îngenunchem şi noi în faţa eroilor bihoreni...

Un cercetator din Oradea a descoperit documente unice despre ultimele cuiburi de rezistenta anticomunista din Bihor, acte ce fusesera, iresponsabil, destinate distrugerii.

Bihorul a fost unul dintre ultimele cuiburi de rezistenta anticomunista din tara. Lucru confirmat de documente dosite, zeci de ani, cu mare grija in arhivele fostei nomeclaturi.

La un deceniu si jumatate dupa caderea regimului care a aruncat Romania in poate cea mai neagra perioada a intregii sale istorii si in care cultul indobitocirii societatii a atins repere inimaginabile, valul tacerii care s-a asternut nemeritat peste aceste adevaruri istorice a fost rupt.

Gratie constinciozitatii unui arhivist, o parte din istoria Bihorului a fost salvata de la distrugere.

Lucru stiut, in Bihor, rezistenta anticomunista a fost eradicata tarziu, la aproape 20 de ani de la instaurarea regimului acolit dictaturii bolsevice, dupa terminarea celei de-a doua deflagratii mondiale.

Cei care au avut curajul sa infrunte pana la moarte, fara nici o sansa de izbanda, teroarea rosie au fost legionarii aciuati in muntii de langa Depresiunea Beiusului. Oameni aspri, putini la vorba si iuti la manie, asa cum au stiut taranii munteni sa-si creasca fiii.

Ce nu se stie, insa, nici chiar in ziua de azi, ori s-a stiut in cercuri foarte restranse si din care nu au transparut nimic inspre romanii doritori sa-si cunoasca adevarata istorie, asa cum a fost ea scrisa, este faptul ca nu doar Apusenii au fost casa pentru legionarii din Bihor.

O grupare temuta de comunisti a fost si in nordul judetului, acolo unde poate s-au asteptat mai putin.

Documente unice datand, unele, din urma cu peste sapte decenii si care au fost trimise la topit ca si niste hartii oarecare dintr-o inconstienta demna poate de mila ce-o merita sarmanii internati in spitalele de afectiuni psihice, au fost salvate printr-o intamplare fericita de un arhivar meticulos…

Legionarii din Bihor

Indiferent de maniera si mijloacele prin care s-a incercat pana in prezent denaturarea istoriei, documentele vremii arata clar, lucru sustinut tot mai des si de unii dintre istoricii de azi, ca miscarea legionara din Romania a fost, pe nedrept, asociata si asimilata, in intregul ei, cu preceptele doctrinare fasciste si antisemitismul promovat de nazisti…

Ideologia a prins si in Bihor, lucru de netagaduit. Astfel, in anul 1933, in judet existau sase mari grupari legionare, in localitatile Ghida, Saldabagiu, Stei, Almasu Mic si Oradea, unde era centrul miscarii. O alta functiona in zona Beius si avea membri in mai toate satele din depresiune.

Cele sase cuiburi numarau peste 200 de membri si peste 2.300 de simpatizanti in intreaga Tara Crisanei. Cel mai bine structurate nuclee au fost cele din zona Apusenilor si Almasu Mic…

Istoria salvata

Documentele scoase la lumina de arhivarul oradean au fost gasite intamplator si erau destinate topirii.

“Este vorba de cateva zeci de dosare cu procese verbale de urmarire, declaratii si note de constatare facute de unitatile de jandarmi, acte din care reiese ca miscarea de rezistenta legionara a avut sustinere si in zona de nord a judetului”, spune Augustin Tarau, oradeanul care a salvat de la distrugere acte unice care vin sa reconstituie o parte importanta din istoria pierduta a Bihorului.

“Sunt hartii de o deosebita valoare istorica, cu atat mai mult cu cat realitatile de atunci au fost ascunse de fostul regim dictatorial iar multi dintre bihorenii care au fost capii miscarii legionare au disparut fara urma.

Practic, pana in prezent, nu se cunostea mai nimic despre existenta unei grupari organizate de rezistenta anticomunista in nordul judetului Bihor”, a mai spus Tarau.

Dupa ce a dat de urma dosarelor ascunse de comunisti, oradeanul a inceput o laborioasa munca de cercetare si este decis sa cuprinda toate informatiile de valoare din respectivele documente intr-o lucrare stiintifica.

Pentru a scoate la lumina o parte a istoriei Tarii Crisanei lasata, nedrept, intr-un con de umbra.

Unul dintre documente vorbeste despre bihoreanul Ion Barbus, din Valea lui Mihai, care a fost arestat pe 19 mai 1947 si condamnat de Tribunalul militar Cluj la doi ani de inchisoare.

Dupa eliberare a fost arestat din nou, pe 29 ianuarie 1949, si condamnat la 15 ani de munca silnica, sub acuzatia de a fi implicat in organizarea rezistentei anticomuniste. Patriot desavarsit, in 1942 omul si-a abandonat studiile incepute in Franta pentru a se inrola voluntar pe frontul de est.

A trecut prin inchisorile de la Jilava, Aiud, Oradea, Ramnicu Sarat si Vacaresti.

Inginerul Mihai Balanescu, nascut in 1918, a fost si el unul dintre cei care au avut de patimit in urma opresiunii comuniste. A fost arestat in 1949 si condamnat de Tribunalul Militar Cluj la zece ani de inchisoare, pe care i-a ispasit la penitenciarele din Oradea, Cluj si Aiud.

Preotul greco-catolic Teofil Baliban, paroh in Beius, s-a numarat printre sutele de bihoreni care au platit cu viata apartenenta la doctrina nationalista promovata de Garda de Fier. A fost arestat prima oara in 1948, impreuna cu episcopul Alexandru Rusu, si apoi in 1957. A petrecut zece ani in inchisorile Gherla si Aiud.

In aceasta din urma a murit din cauza conditiilor grele de detentie.

Ioan Bardat, din localitatea Inand, si el preot ortodox, a fost condamnat la 20 de ani de munca silnica pentru implicarea in organizatia anticomunista “Horia, Closca si Crisan” si pentru sprijinul acordat partizanilor lui Nicolae Dabija. A trecut prin inchisorile de la Arad, Timisoara, Jilava, Lugoj, Midia si Aiud.

Liviu Barutea este un alt bihorean care a platit cu viata pentru principiile in care credea. Teolog, de loc din Vascau, el a participat la rebeliunea legionara din 21-23 februarie 1941, actiune care i-a adus condamnarea la inchisoare.

Comunistii l-au condamnat la ani grei de temnita si si-a gasit sfarsitul zilelor in penitenciarul de la Pitesti, in anul 1948.

Un caz aparte a fost cel al politistului Romulus Balosu, din Oradea, care a fost arestat in iulie 1948 si a fost inchis in penitenciarul Jilava. Transferat ulterior la puscaria din Fagaras, legionarul a murit in februarie 1953.

Aceeasi soarta a avut-o si avocatul Mihai Bancila, din Oradea, care nu a acceptat compromisul cu comunistii. A fost arestat in 1951 si trimis in lagarul de la Midia, unde a murit in 1953 din cauza torturilor si a conditiilor inumane de detentie…

Grupari legionare in Bihor

Cuibul “Vlad Tepes” din Ghida îi avea in componenta pe Ioan Portelechi (seful cuibului), Gheorghe Fritea, Dumitru Dumitru, Gheorghe Demeter, Florian Demeter, Florian Bulea, Ion Purdea, Nicolae Purdea, Petru Demeter, Ilie Puscasu, Gavril Pop, Gavril Sabau si Teodor Purdea.

Cuibul “Puscas Vasile” din Saldabagiu era condus de Vasile Puscas, alaturi de Nicolae Pernea, Ioan Chereches, Florea Nalamus, Gheorghe Murgu si Ioan Cadar.

Cuibul “Crisana” din Stei era compus din: Gheorghe Cucura (seful cuibului), Aurel Lucaciu, Teodor Lazar, Florea Bosca, Gavril Cucura, Gavril Lazar, Gheorghe Bosca, Gavril Bitis, Ion Tarnovean si Gheorghe Opris.

Cuibul “Mihai Viteazu” din Almasu Mic îi avea pe Alexandru Pop (sef de cuib), Traian Pop, Dumitru Bozga, Victor Tor, Alexandru Olariu, Ion Gules, Teodor Chircea si Ioan Tincau.

Nucleul “Garzii de Fier” din Bihor: Ioan R. Bozantan, Ioan I. Poganceanu, Emilian Mircea Macovei, Albu Magda, Nistor Coita, I. N. Cruceanu, Dumitru Bancila, Simion Iancu, Dumitru Hodosan, Florian Nociadi si Vasile Cocos.

Legionari din Beius: Ioan Busita (profesor), Vasile Cocos (croitor), Dumitru Coita (functionar PTT), Dumitru Tion (carciumar), Ioan Pereni (student), Ioan Petrila.

Istoria se repeta

Din apelul miscarii legionare adresat bihorenilor iubitori de libertate si dreptate regasim, in mare parte, aceleasi deziderate pe care si le doresc cu ardoare, de vreo 15 ani incoace, mai toti romanii: eradicarea coruptiei, a jafului si a demagogiei care duce tara de rapa.

Aceleasi “putregaiuri”, cum le numeau atunci nationalistii din Garda de Fier, macina si acum societatea romaneasca care, judecand dupa viciile de fond, a ramas cam tot la nivelul anilor expansiunii doctrinei comuniste.

Reproducem textual apelul legionarilor bihoreni care intuiau, inca din 1933, vremurile negre ale teroarei comuniste. Documentul este unic si a stat ascuns in arhivele fostei nomenclaturi vreme de 72 de ani.

APEL Catre Romanii si Crestinii constienti din Bihor

In fata marsului navalnic de coruptie, demoralizare si jaf, alimentat pana si de ministrii tarii, un grup de tineri, ascultand imperativul momentului prin care trecem, s-au ridicat facand zid si deschizand foc la coasta de vest a tarii, contra putregaiului ce-i sta in cale.

ROMANI

In lupta grea pe care o ducem, in afara de viata noastra, pe care ne-o jertfim pentru atingerea idealului sfant si scump noua romanilor:

CLADIREA ROMANIEI NOI

Romania grava si tacuta, temuta in afara si respectata inauntru

Preoti aparatori ai altarelor, invatatori, care de la inceputul fiintei omenesti v-ati slujit patria si neamul, ofiteri, straja tarii de azi, de ieri si de maine, avocati, medici, functionari, comercianti, meseriasi, plugari si voi toti purtatorii taranei sfinte, ajutati-ne cat mai e timp, pentru a ne salva patria, dusa la pierire de demagogia politicianista.

Tabere legionare

In perioada anilor 1924 – 1937, in Bihor legionarii au infiintat noua tabere de munca.

O harta la nivel national arata ca, in aceeasi perioada, in Romania legionarii au construit peste 300 de asezaminte, de la catedrale si biserici, manastiri, schituri, camine pentru batrani, cantine sociale, adaposturi pentru cei saraci, case de odihna, troite, drumuri de munte, diguri, poduri, amenajari de ansamblu (cum a fost cazul taberei de la Carmen Sylva – Eforie Nord astazi) si spitale pentru saraci.

In total, numarul taberelor de munca legionare a fost estimat pe tot cuprinsul Romaniei la peste 3.500.

Sorin Sotoc, Gazeta de Oradea
(fragmente din articolul mai amplu cu acelaş titlu “Legionarii din Bihor”)