Garda de Fier

Camaradă Nicoleta,
Strânse în jurul făcliei ce ne-ai aprins, te chemăm din nou la sedința noastră.
Camaradă Nicoleta,
Asa cum ne-ai vorbit în ziua de Sf. Nicolae din 1936…
Eram toate adunate acolo jos, într’o cămăruță…
Si ne-ai vorbit camaradă Nicoleta, de oastea de sub pământ care poartă steagul biruinței, de oastea scumpilor nostri Nicadori binevestitorii Biruinței Legionare. Ne-ai vorbit de marea lor jertfă, de strălucitoarele lor suflete, de toate podoabele lor, de puterea aceia magnetică a lui Niki de a fărâma orice rezistență.
Cu ochii îndreptați spre nemărginit ne vorbeai camaradă Nicoleta…
N’am să uit tabloul tău din ziua aceia. Transfigurare!
Cuvintele calde, mai mult soapte, au fost pentru sufletele noastre ploaia de căldură, de lumină, de nădejde, de dragoste.
Când ne vorbeai camaradă Nicoleta, simțeam înălțătoarea binefacere a Sfintei Liturghii.
În biserica Sf. Vineri te-ai rugat si ai plâns, pentru că din tot ce a lăsat Dumnezeu frumos, oamenii n’au înțeles. Rugăciunea ce ne-ai învățat e minunată. O sopteai…

“Si ocroteste Doamne țara aceasta, neamul acesta, Omul acesta, organizația aceasta si le dă lor putere să se ridice la înălțimea iubirii si dreptății Tale. Aibi milă Doamne de cei din închisori, aibi grije de cei trei “mucenici”! (Nicadorii)…

Acolo sus, în marea lume, roagă-te pentru noi!
Dă-ne si mai departe puterea de a păzi cu sfințenie LEGILE LUI DUMNEZEU!
Trăiască Legiunea si Căpitanul!
Cornelia NOVAC

Ziarul “Cuvântul”, Anul XVII, Nr. 56, 1940.