SONATINĂ PE MOTIV DE COLIND
“Şade Maica Domnului…”
Şade Maica Domnului
Maică tânără şi albă.
Ca o iarbă, ca o nalbă
Pe sub pomii raiului,
Şi în poală-albastră ţine
Prunc bălan de muşeţel
Vin miroasele şi-albine
De prin scorburi şi din cel
Mai pierdut ştiubei, şerbeturi
Galbene de chihlimbar
Ii aduc; şi cu cofeturi
De stamine în pahar.
Vin arhangheli albi de crini
Şi lalele legănate —
De paşi moi de fluturi lini
Cu atlasuri îmbrăcate.
Prunii floarea-şi încălţară
Ca să suie nesimţit
Cu târlici uşori de seară
Drumuri albe de cuţit.
Fluturii abia adie
Şi-i fac umbră şi-i fac boare
Pruncului de păpădie,
Şi-abia cutezau să zboare.
Vin din rânduiala morţii
Ierburile şi gândacii,
Îngerii din straja porţii
Şi zodiacul şi copacii.
Vin culorile să-l vadă:
Una mare-a fost în viaţă,
Alta’n lume-a fost zăpadă,
Alta cer de dimineaţă.
Alta ochi de căprioară,
Alta iarbă şi şopârlă,
Alta miez de lăcrimioară,
Una brazdă, una gârlă.
Numai roşul stă şi plânge
Sânge-a fost şi-a fost făclie
Ochi de jar care se stânge.
Morţilor lumină’n glie.
Numai roşul nu cutează
Să se-apropie că-l ştie
Maica sfântă; ea veghează
Căpătâi de veşnicie.
Yvonne ROSSIGNON
“Gând Românesc”, Anul VI, Nr. 1-2, Ian.-Feb. 1938
