Garda de Fier

“Cuvântul Studențesc” (XII, 1-4, 1937)

♦ “CUVÂNTUL STUDENȚESC” (“organul Studențimei Române din întreaga țară”, mai apoi, “organ oficial al Uniunii Naționale a Studenților Crestini Români”). Giranți responsabili: L. Bugheanu, Ion Simionescu, Eugeniu Busilă, V. Climescu si alții. Apare în Ianuarie 1923, la Bucuresti, sub egida studenților naționalisti, cuprinzând numeroase stiri din activitatea studențească, despre manifestările revendicative ale studențimii române în centrele universitare ale țării cu privire la aplicarea proporționalității în baza principiului “Numerus Clausus” de admitere a minoritarilor, în special a celor de naționalitate etnică mozaică, luptele studențimii în contextul măsurilor nejustificate, abuzive si represive ale guvernului, luări de poziție în fața atacurilor si aserțiunilor gazetelor subsidiate intereselor anti-naționale, s.a.m.d. În numărul 30 (I) din 4 Septembrie 1923, este publicat importantul comunicat cu privire la “Congresul delegaților întregei studențimi române din Țară” ¹⁾ din zilele de 22-25 August care, fiind împiedicat de autorități să aibe loc în incinta universității iesene după prima sa sedință²⁾, “se ține în Mânăstirea Cetățuia, în pădure si în casa unei vechi familii domnitoare” (Casa Ghica), sunt publicate “hotărîrile studențimii române si apelul delegațiilor către studențime”, împreună cu telegramele de protest adresate de delegați primului ministru, ministrului Instrucțiunii publice sau ministrului Cultelor, exprimând faptul că acțiunea dusă de guvern, pentru interzicerea congreselor studențesti e în afară de legi, arbitrară si neromânească. “Examenele de admitere în Universități” se numeste scrisoarea deschisă adresată ministrului instrucțiunii publice, Dr. C. Angelescu, de stud. Corneliu Zelea-Codreanu pe seama asa zisei “nostrificări” (recunoasterea diplomelor obținute în străinătate de cetățeni români aparținând diferitelor naționalități etnice), în nr. 32 din 18 Sept. 1923, iar Ion I. Moța, Pres. Centrului Studențesc “Petru Maior” din Cluj, la 25 Sept. 1923 (I, Nr. 34), sub titlul semnificativ “Scrisoare către părinți…”, adresează un apel profesorilor care “înțeleg si aprobă miscarea studențească” de a lua parte activă la “Congresul Profesorilor Universitari” dela Iasi, să susțină, să adere si să ceară legiferarea principiului “Numerus Clausus”, acelasi lucru înțelegând să-l dezbată în coloanele ediției si Napoleon N. Crețu sub titlul “Profesorii Universitari vor da sentința”, arătând răspunderea acestora “ca dascăli si ca cetățeni, ca părinți si ca minți luminate”.

“Cuvântul Studențesc” (I, Nr. 30, 1923)

Despre arestarea conducătorilor studențimii si asa zisul “Complot” împotriva guvernului se relatează pe larg în numărul 39 din 30 Oct. 1923, fiind prezentate declarațiile făcute Parchetului de către cei 7 studenți reținuți în frunte cu Corneliu Z. Codreanu, si este redată conversația pe care o are Ion I. Moța cu tatăl său, părintele I. Moța, în fața judecătorului Radovanu, si în care declară că “pornirea noastră era îndreptată împotriva dusmanilor cauzei noastre studențesti, care sunt în acelasi timp si dusmanii țării si ai neamului nostru”, desmințind faptul că acțiunea studenților era în vreun fel “complotistă” împotriva guvernului, cum lăsa să se înțeleagă comunicatul oficial emis. În numărul 10 (II) din 25 Martie 1924, se va reveni pe larg cu ocazia anunțului începerii în fața Curții cu Jurați a Capitalei, la data de 29 Martie, a “Procesului studenților arestați la Văcăresti”, studențimea din întreaga țară solidarizându-se cu acțiunea conducătorilor ei. “Comitetul Central Studențesc”, în comunicatul publicat cu această ocazie sub titlul “Ora judecății a sunat!…”, ținea să arate: “A venit ziua în care vom spune țării si lumii întregi toate durerile noastre, toată dreptatea noastră, toate visurile noastre sfinte. A venit ziua, să arătăm că noi suntem feciorii acestor blânde plaiuri, iar nu copiii nimănui, bătuți, batjocoriți, întemnițați si urgisiți de toți”. La 28 Martie 1924, cu doar o zi înainte de începerea anunțată a procesului, avea loc “Pedepsirea trădătorului Vernichescu” de către Ion Moța în incinta închisorii Văcăresti (unde se găseau întemnițati încă de la arestare studenții), cu această ocazie fiind tipărită o ediție specială prin care înfierează vehement gestul trădător al lui Aurelian Vernichescu si se atasează total faptei studentului Moța, ținând să sublinieze că “întâmplarea de mai sus, venită ca o dreaptă judecată si sancțiune, nu ne tulbură câtus de puțin. Căci dacă pe mulți îi înspăimântă moartea sau numai primejdia ei, pe noi mai mult ne înspăimântă trădarea… Sentimentul care a stăpânit pe colegul si fruntasul nostru Moța, atunci când a dat cu ochii de trădător pentru prima oară dela trădare, este al nostru al tuturora”.³⁾ La 29 Martie, ora 1 după amiază, studenții sunt adusi în sala Tribunalului si încep dezbaterile procesului “complotistilor”, dezbateri care se vor continua până în dimineața zilei următoare la orele 6:30, când este pronunțată sentința de achitare a acestora. Decizia este primită cu cea mai mare satisfacție de numerosul public prezent în sală sau masat pe străzile alăturate, cu aplauze, în cântece de redesteptare națională si urale ce se vor răspândi la scara întregii țări. Ziarul va manifesta aceiasi atitudine curajoasă si în viitor, înfierând acțiunile violente de la Iasi ale prefectului Manciu asupra studenților si elevilor la 31 Mai 1924 (cu toate urmările sale), ori în decursul “procesului Codreanu” pe seama “cazului Manciu”. Atmosfera tensionată a acelor vremuri, amplu descrisă în coloanele publicației, prezintă un tablou fidel al evenimentelor întâmplate, iar ziarul, ca portavoce a întregii studențimi, însumând colaboratori dintre cei mai distinsi si respectați, va fi de-a lungul anilor un important aliat la răspândirea si susținerea drepturilor tinerei generații universitare. Redactor responsabil al publicației (1932-1933): Florin Becescu.

Suprimat de autorități după evenimentele din Decembrie 1933 când este interzisă participarea la vot a Gărzii de Fier si au loc masive arestări ale legionarilor pe întreg cuprinsul țării, “Cuvântul Studențesc” va reapare la 25 Noembrie 1934. În anii 1935-’36-’37, printre colaboratorii de vază permanenți ai publicației s’au înscris numele multor fruntasi intelectuali legionari: Ion I. Moța⁴⁾, Vasile Marin, Ion Banea, Simion Mehedinți, Alexandru Cantacuzino, Dragos Protopopescu, Gheorghe Furdui, Dan Rădulescu, Alexandru Cantacuzino, Viorel Trifa, Traian Cotigă, Ion Antoniu, s.a. Demne de remarcat, studiile biografice semnate de A. Vântu (Andrei C. Ionescu) si Mihail Polihroniade, primul vorbind despre Ion I. Moța iar celălalt despre Vasile Marin, în cadrul celor patru numere omagiale ale revistei pe lunile Ianuarie – Februarie 1937 (XII) dedicate jertfei dela Majadahonda a celor doi Comandanți legionari, articolul înălțător “Urmasii lui Eminescu” de Simion Mehedinți, cel al preotului N. T. Georgescu-Edineți cu titlul “Eroi ai crucii, mucenici ai neamului”, dar si celelate semnate de Dr. V. Trifu (“Ionel Moța nu a murit”), Ioan Victor Vojen (“La părinții lui Vasile Marin”), V. P. Gârcineanu (“Răscumpărarea”), Vasile Christescu (“Jertfa lui Ion Moța si Vasile Marin în lumina istoriei”), Serban Milcoveanu, Pres. U.N.S.C.R. (“Mormânt de sfânt – Neam Mesianic”), G. Racoveanu (“Să tacă tot trupul…”), Ernest Bernea (“Întoarcerea acasă”), Radu Mironovici (“Ion Moța”), C. Demetrescu (“I. Moța elev al liceului Sf. Sava”) sau Corneliu Georgescu (“Rânduri pentru martiri”), care privesc deopotrivă apoteoza faptei si luptei crestine a celor doi eroi. Tot în cuprinsul acestei ediții festive, sunt reproduse pasagii extrase din articolele publicate de Ion Moța si Vasile Marin în diverse ziare si reviste legionare.

“Cuvântul Studențesc” (XX, Nr. 1, 1940)

Întrerupt de cenzură, reapare la 8 Noembrie 1940 (XX, Nr. 1): “Cuvântul Studențesc” este o revistă care a intrat de mult în istorie. El n’a fost o oarecare revistă. Paginile lui – fiecare’n parte – au folosit generațiilor studențesti. El a purtat slova doctrinei legionare si fapta legionară” – scria Eugeniu Haralambie în ziarul “Cuvântul”, serie nouă, XVII, Nr. 34, 16 Nov. 1940. “Numărul prim care reia sirul întrerupt de prigoană, aduce câteva excepționale colaborări” – spune în continuare autorul de mai sus, semnalând numele celor care iscălesc articolele din cuprins, dintre care reținem: Prof. Traian Brăileanu (Ministrul Educației Naționale), Alexandru Constant (Ministrul Propagandei), Viorel Trifa (Pres. U.N.S.C.R.), Prof. Univ. Traian Herseni, Petre P. Panaitescu (Rectorul Universității Bucuresti), Andrei Vasile (Comandantul Studenților legionari), Fănică Anastasescu (Membru protectoral U.N.S.C.R.), Valer Neagoe (Pres. Centrului Studențesc Bucuresti), s.a. Tot din acest număr, desprindem comunicatele Uniunii Naționale a Studenților Crestini din România ce privesc “reorganizarea Căminelor si Cantinelor Studențesti”, “Legea de Reorganizare a Studențimii”, numirea conducătorilor studențimii, “Legea burselor studențesti” si condițiile distribuirii acestora, sprijinirea si ajutorarea tuturor studenților refugiați din teritoriile cedate, pronunțându-se cu hotărîre “împotriva oricăror agitații” în centrele universitare ale țării sau represalii contra colegilor evrei “care sunt mai slabi decât noi”, invocându-se “cavalerismul” legionar de a nu ridica “sabia împotriva celor ce nu au sabie”.

Tipografiile “Răsăritul”, “Steaua”, “Tiparul Românesc” si “I. N. Copuzeanu”, Bucuresti.

Nicolae NIȚĂ

^1)_______
– Programat inițial să aibă loc la Cluj în zilele anunțate mai sus, Congresul este interzis de autorități. Octavian Goga, în nr. 28 al “Cuvântului Studențesc” din 21 August 1923, în articolul central din prima pagină cu titlul “O nedreptate. Oprirea Congresului Studențesc”, denunțând în termeni duri decizia de interzicere a Congresului de la Cluj, ținea să afirme: “Stânjenirea libertății de întrunire pe seama tinerimii noastre intelectuale pare ciudată, într’o vreme când răscolind interese foarte puțin patriotice, fel de fel de adunări se țin lanț si aruncă lozinci subversive în opinia publică… Guvernul a făcut un act de mare nedreptate si de completă nepricepere, când cu o simplă măsură de poliție a lovit pătura cea mai onestă în năzuințele ei”, adăugând că “societatea noastră lipsită de disciplina gândirii si zguduită adese de penibile perturbații morale, nu are decât să câstige pe urma corectivului de care o împărtăseste miscarea studenților universitari”. Încheind, se adresează studenților deznădăjduiți si revoltați de atitudinea guvernului: “Frământați-vă, deci, dragi prieteni! Deasupra sbuciumului vostru văd cum planează fiorul istoric al atâtor generații de tineri care au visat ca si voi căutând leac pentru durerile altora”. În astfel de condiții, de comun acord cu toate celelalte centre universitare ale țării, studențimea ieseană ia hotărîrea si îsi asumă răspunderea ca lucrările Congresului Studențesc să se desfăsoare la Iasi, finalizate cu zbuciumatele deznodăminte arătate mai sus.

^2)_______
– Susținută în amfiteatrul Facultății de Drept.

^3)_______
– Într’un comunicat de solidarizare pe care “Asociația Studenților Crestini” dela Universitatea din Iasi îl publica în ziarul “Opinia” sub titlul “Un trădător a fost pedepsit”, reflectând întregul asentiment al studențimii din țară, aceasta îsi arăta la rândul ei revolta în fața lasei si odioasei trădări a colegilor săi săvârsită de către Aurelian Vernichescu: “Fapta lui Moța e a noastră a tuturor; el n’a fost decât solul revoltei noastre si hotărât executor al unei pedepse care prea întârziase. Sângele în care canalia sperjură se scaldă nu ne miscă si calificativul de crimă dat faptei lui Moța nu e o rusine pentru noi – căci nu e crimă să sdrobesti țeasta sarpelui ce-l strângi la sân si te muscă…”.

^4)_______
– Merită semnalate si numeroasele luări de poziție ale acestuia din primii ani ai publicației, limitându-ne să amintim, la întâmplare, doar câteva dintre ele: “Palatul Eforiei” din nr. 28 (I), 21 August 1923 (pe marginea unui articol apărut în ziarul clujean “Keleti Ujsag”, “alarmat de desgroparea delicatei chestiuni a omorului ritual”); “Răspuns Unirii dela Blaj” semnat cu inițialele I. I. M., în nr. 32 (I) din 18 Sept. 1923 (este vorba de oficiosul bis. Greco-Catolice din Blaj) care, într’un articol se exprimă împotriva restricțiilor asupra minorităților propagate de miscarea studențească, caz pe care Ion Moța, la rându-i, ține să-l lămurească în coloanele gazetei, răspunzând invocărilor: “…Noi facem o deosebire între omul ticălos si cel bun, între tâlhar si om cinstit… Noi ne gândim la acel Hristos care cu biciul în mână a gonit din biserică pe negustorii ticălosi”; “Profesorul Jacobovici” din nr. 36 (I), 9 Oct. 1923 (comentarii de atitudine la un studiu al prof. Jacobovici), denunțând faptul că în cuprinsul acestuia “este insultată studențimea, miscarea ei națională si întregul popor românesc…”, s.a. Deasemenea, trebuie subliniat faptul că în decursul acestor ani, Ion. I. Moța a adus o contribuție importantă în paginile “Cuvântului Studențesc” pe seama “chestiunii evreiesti din România”, publicând traduceri din presa străină sau analize însoțite de comentarii, chiar dacă o mare parte dintre ele au fost publicate sub latura anonimatului.

⇒ Actualizat 2017.