Garda de Fier

“Uraţi, flăcăi, mânaţi, măi…”

Mâine anul se ‘noieşte
Pluguşorul se porneşte,
Pluguşor cu şase boi,
Pluguşor mânat de noi.

Boii, boii din’nainte
Cu corniţe poleite.
Boii, boii din mijloc
Cu corniţele de foc.

Boii, boii dela roată,
Cu corniţele de piatră;
Uraţi, flăcăi, mânaţi, măi,
Uraţi, flăcăi, mânaţi, măi.

P L U G U Ş O R
Mâine anul se’noieşte,
Dă-i Domnului, Doamne,
Pluguşorul se porneşte,
Dă-i Domnului, Doamne.
Şi’ncepem a colinda,
Pe la case a ura:
Câte flori sunt în livadă
Zile bune să vă vadă!
Câţi carbuni sunt în cuptor
Tot atâţia ani cu spor!
Şi să fie cu belşug
Pentru brazda de sub plug!
La mulţi ani cu sănătate
Şi s’aveţi noroc la toate!
(more…)

“Roşie ne este steaua, / Noi strângem mereu cureaua”…

♦ Pentru nostalgici, dar şi pentru ceilalţi care au uitat ♦ Fragmente din câteva “pluguşoare” comuniste, care de obicei erau multiplicate până la sațietate în speluncile partidului şi în ziarele de partid, pe vremea când Sfintele Sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou se numeau “sărbătorile de iarnă”, cu alde Moş Gerilă & Co.

“…Unde bate inima ţării, fierbinte,
Şi unde drumul timpului duce’nainte.
La Comitetul Central comuniştii gîndesc
La binele tău, popor românesc.
Şi prin sufletul nostru de copii limpede trece
Lumina înaltă a Congresului zece…
Mîine vom creşte,
Vom fi în muncă eroi,
Cu minţi luminate şi cugetul stăpîn
Pentru etapele comuniste de mîine,
Aşa precum ne creşte partidul nostru comunist român.
…………………………………………………………………………………..
Ş’acum, copiilor cu suflet de văpaie,
Urăm tovarăşului Ceauşescu Nicolaie,
Din inimi către inima lui dreaptă,
Să ne ridice treaptă după treaptă
Spre comunism, spre visul mult rîvnit.
Şi sărutaţi-l că-i bărbat cinstit…
Biografia noastră şi a lui
Se împletesc în cugetul Partidului…”
(more…)

Plugul nostru-i de oţele, / Face brazda bucăţele…

Aho, aho, boieri mari
Cinstiţilor gospodari,
Odihniţi, ori vă trudiţi
Ori cu somnul ne-amăgiţi
Ori plugăraşi nu doriţi
De vă cam posomorâţi!?
…………………………………
Daţi perdelele la o parte
De-ascultaţi şi-a noastre şoapte,
Apropiaţi-vă de perdele
Şi ascultaţi vorbele mele.
C’am venit să mai urăm
Nu parale s’adunăm
Ci obiceiul strămoşesc
Cu sfinţenie să-l păstrăm!
Viorele, clopoţei,
Trageţi hora măi flăcăi (hăi! hăi!)
………………………………….
(more…)

Sculaţi, Domniţe şi boieri!

Venit-am, ca să colindăm –
Şi bună dimineaţa să vă dăm…
Sculaţi,
Domniţe şi boieri!
Florile dalbe…

Uitaţi-vă, toţi, pe ferestre –
Şi ascultaţi
Colindele măestre!
Sculaţi,
Domniţe şi boieri!
Florile dalbe…

Vedeţi câmpii, coline alb-albastre,
La fel cu sufletele noastre…
Sculaţi,
Domniţe şi boieri!
Florile dalbe…

Lăsaţi
Cetatea grea
A somnului.
Şi ascultaţi
Colindele de Naşterea
Cea sfântă-a Domnului!
(more…)

Nașterea Domnului

Clopotele vestesc pogorîre dintru cele de sus.
Pe Iisus, cel în vecie mântuitor lumii, luminile îl poartă peste ţările noastre de împăraţi şi ciobani.
Îl primim în inimă, îngenunchiaţi în pulberea de aur a evlaviei.
O lume veche se pregăteşte de ‘nserare.
Stelele Crăciunului vestesc Răsărit plin.
Ieslele odihnitoare de Mântuitor cuprind nădejdea lui Simeon.
Uneori, oamenii au uitat semnele Cerului, dar până la sfârşit, lumina cea adevărată a biruit întotdeauna, alungând în peşteri damnate şerpii urei şi-ai păgâniei.
Ţările româneşti se deschid mântuirii.
Iisus e printre noi!
Codrii ardeleni, de vânjos gorun domnesc, plaiurile arboroşene, cu dulci colinde colindătoare în frunzişul fagilor împrejmuitori de Putna, Dragomirne şi Suceviţe, Banatul uzinelor şi al cântecelor, Basarabia grâielor ca mătasa îngălbenită la soare, a hambarelor de belşug, Moldova – şi şesurile dunărene – toate acestea îs sub semn astăzi. (more…)

Naşterea lui Iisus… (Desenul: Demian)

In vârfuri la nouă meri
Arde nouă lumânări
Dă-i Domnului, Doamne.

Pică nouă picături
Trei de vin şi trei de mir.

Trei de apă limpejoară
Să facă de-o băişoară.

Dar în ea cine se scaldă
Scaldă bunul Dumnezeu.

Se scaldă se iordăneşte
Cu apa se limpezeşte.

Cu sfânt mir se mirueşte
Cu vinul se’mpărtăşeşte.

_______
După fiecare vers se repetă: Dă-i Domnului, Doamne

Sus, în vârf, la nouă meri
           – variantă –

Sus, în vârf, la nouă meri,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Îmi ard nouă lumânări.
Sus îmi arde, jos îmi pică.
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Pică nouă picături.
(more…)

“Oi, lerui Doamne”…

Jur în jur de-această masă

Jur în jur de-această masă
Este-o masă de mătasă

Oi, lerui Doamne

Dar la masă cine şade?

Şade Domnul Dumnezeu
Cu doi sfinţi în jurul său

Oi, lerui Doamne

Al doilea colţ de masă

Şade Pătru, sfânt Sânpetru
Ş’al treilea colţ de masă
Şade Ion, Sântion

Ş’al patrulea colţ de masă
Şade şi jupânul gazdă
Tot închină c’un pahar
(more…)

Nașterea lui Iisus – icoană pe sticlă

 ♦ Profețiile Vechiului Testament (Fac.3:15; Num. 24:17; Deut. 18:15; Dan. 9.24-27; Mal.3:1-3) aveau să cunoască împlinirea pe timpul când rege al Iudeii era prigonitorul Irod, iar la Roma domnea Cezarul Augustus (27 î.e.n. – 14 e.n.).
Miracolul nașterii avea să se petreacă într-o peșteră din Betleem, când trimisul cerului coboară de la tronul dumnezeiesc pentru a răscumpăra omenirea întreagă din păcatul neascultării protopărinților noștri Adam și Eva, cu posibilitatea iertării dar și a împăcării cu Atotputernicul Creator. Momentul solemn al Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos avea să primească salutul celor trei magi veniți să aducă Pruncului ceresc daruri alese (aur, smirnă și tămâie) dimpreună cu glasul de bucurie al îngerilor care cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pre pământ pace, între oameni bună voire” (Luca 2:14). An de an, bucuria nașterii Pruncului Hristos readuce acest sfânt mesaj în inimile noastre prin colindele intonate de cele mai mici și mai pure ființe (copiii) și până la oamenii adulți. Această operă de mare preț, păstrată și transmisă din generație în generație – colindele – poartă adevăruri de credință cu referire la evenimentele care s-au petrecut: naștere, Betleem, steaua, magi, etc.

(more…)

Naşterea Mântuitorului

Mai sunt câteva zile, până când vom prăznui, încăodată, Naşterea Mântuitorului lumii.
Cu acest prilej mă gândesc, cât de înstreinaţi de adevăratul duh creştinesc, sunt oamenii timpurilor de azi.
Sărbătorile – oricare ar fi ele – nu sunt ceiace ar trebui să fie: popasuri de reculegere sufletească!
Momente, în care să uităm tot ceiace este “grijă pământească” şi să lăsăm sufletul să-şi trăiască viaţa lui.
Adevărata viaţă a omului, prin trăirea căreia devenim şi oşteni ai Impărăţiei cerului şi ne găsim şi rostul existenţei noastre pământeşti.
Impotriva acestei vieţi, se ridică însă, toate poftele şi instinctele sădite în noi, odată cu materia.
In conflictul acesta de viaţă, ne abatem uşor dela drumul cel adevărat şi pornim pe cel al pieirii sufleteşti, uitând de suflet şi de rostul sărbătorilor, care trebuie să fie oazele de reconfortare şi reîmprospătare a puterilor sufleteşti pentru marele deşert al vieţii care îi stă înainte.
Aşa am ajuns, ca să nu mai privim marile praznice, decât ca prilejuri de vacanţă, de petrecere fără noimă, mâncare, băutură şi veselie.
(more…)

(Colindă din jud. Muscel, satul Găneşti).

“Astă seară-i seară mare…”

Astă seară-i seară mare
Domnului şi Domn din cer *)
Dar de ce e seară mare?
Este seara lui Crăciun
Lăsată de Domnul bun.
S’a născut un fiu din maică,
Fiu de maică făr’de taică
Dar unde mi l-a născut?
Unde locul i-a plăcut.

Tot în ieslea boilor,
Ori în târla oilor
Dar cu ce mi l-a ‘nfăşat?
Faşe dalbă de mătase
Impletită’n cinci şi’n şase
A venit Sfântu Ion
Mi l-a luat, l-a botezat
Dar unde l-a botezat?
Tot în râul lui Iordan.

Dar numele cum i-a pus?
Tot Iisus Christos, Iisus.
Dar cu ce l-a dăruit?
Cu ceru şi cu pământu.
Ceru ca să mi-l privească
Pământul să stăpânească. (more…)