Garda de Fier

Săptămânalul “Falanga”

Mi s’a pus pe plug rugina
şi-a crescut iarba ‘n ogoare,
de când am plecat din satu-mi,
dus de hoţi la închisoare.

In ogradă, buruiene
au crescut pân’ la ferestre,
şi furnicile pe prispă
strâng sub pietre vis şi zestre.

Singur stă pustiu ‘n casă,
Ţara toată ‘n lanţuri geme,
şi nu fulgeră vreo coasă
să ne scape de blesteme.

Zări se pleacă peste codri
mai săraci, mai fără viaţă,
şi nu cade niciun trăsnet,
nicio umbră nu se ‘nalţă.
(more…)

BĂNCESCU  Alexandru
C796/ Inv. 2346/ Doc.1570
Realizator: O.S., 30.07.97

O.S.: Astăzi 30 iulie 1997 acasă, la Câmpulung Moldovenesc la domnul Băncescu Alexandru , care a avut amabilitatea să acorde un interviu Secţiei de Istorie Orală din cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune. Pentru început, domnule Băncescu, vă rugăm să vă prezentaţi în câteva cuvinte. Când sînteţi născut?

A.B.: M-am născut în 1924 din părinţi foarte credincioşi, simpli. Tata a fost meseriaş deşi provenea dintr-o familie de intelectuali, al cărui bunic a fost condamnat de austro-maghiari la moarte ca fiind considerat cap de revoluţie al românilor din zona Câmpulung Moldovenesc. El n-a vrut să înveţe, a făcut un liceu, opt clase de liceu şi mama mea a făcut şase clase primare, o cheamă Blănaru şi de mic am cunoscut o educaţie  cât se poate de apropiată de biserică şi credinţă. (more…)

MONUMENTUL EROILOR LEGIONARI ION MOŢA ŞI VASILE MARIN
13 IANUARIE 1937 – 77 DE ANI DELA MAREA LOR JERTFĂ

(more…)

«Imi dau seama că puşca mitralieră rămăsese fără servanţi. Trec s’o întrebuinţez eu.

P R E Z E N T !

Inamicul, după primul asalt, se adăpostise într’o vâlcea şi trăgea cu mare risipă de muniţii. Bulgării de pământ, ridicaţi de obuze, mă loveau în obraz, fumul şi praful exploziilor îmi usturau ochii. Fac încercări zadarnice, nu pot pune în mişcare mitraliera.

Strig ofiţerului care se adăpostise şi el, culcându-se în transee, că mitraliera nu mai funcţionează, că suntem în toiul atacului inamic fără mitralieră. O detunătură doborîtoare mă forţează să închid ochii. Când îi deschid o clipă după aceea, privirea îmi cade la un metru şi jumătate de mine, asupra unui corp întins cu faţa la pământ.

Ingenunchiu şi îi ridic capul. E Ionel Moţa. Îi ţin capul în mâini, privindu-l îndelung pierdut în nu ştiu ce lume departe. La un metru zace Vasile Marin, cu spatele proptit de peretele tranşeii. Mă întorc să urlu lui Clime şi părintelui Dumitrescu, peste vuetul gloanţelor şi al obuzelor: “Ionel şi Marin sunt morţi”. Peste haina cu stropi de sânge neînchegat, ceasul lui Ionel Moţa atârnă de lanţ, cu geamul spart. S’a oprit. E cinci fără un sfert.

Prin haina străpunsă şi sfârtecată a lui Ionel Moţa se văd culorile Drapelului Românesc. E drapelul nostru pe care era scris: Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, cu care ne-am prezentat Generalului Moscardo. Ionel Moţa era încins cu acest drapel, pe care îl luase ca să-l poarte cu el pentru a-l pune în vârful baionetei la atac sau la defilare când cuceream un oraş. Cu el speram să intrãm şi în Madrid. Desfac drapelul şi îl întind peste trupurile lor.»
Alexandru CANTACUZINO

M O Ţ A, Neamului acestuia nu i-au fost deajuns nici scrisul tău, nici suferinţele tale la care a privit nepăsător timp de 14 ani.

Ion Moţa şi Vasile Marin pe vaporul “Monte Olivia” în drum spre Spania, 1 Decembrie 1936

Acum ai vrut să-i faci dovada supremă: să-ţi verşi propriul sânge – sângele tău slabit de lovituri, de închisori şi de prigoane, într-o ţară în care tinereţea ta toată a avut parte numai de ele şi în care ai fost tratat permanent ca turburător al ordinei publice şi ca atentator la siguranţa Statului român.

Şi l-ai dat. L-ai dat într-un chip cutremurător. Noi stăm în genunchi şi-ţi sărutăm fruntea ta de viteaz şi de mucenic.

Neamului, care nu te-a crezut, îi trimitem acum din nou scrisul tau, sfinţit de data aceasta cu jertfa propriului tău sânge.

Dacă nici acum nu va înţelege suntem gata, până la cel din urmă, pentru jertfa supremă în slujba credinţei legionare.

Fii dar sigur şi dormi liniştit Moţa, – legionarii vor birui.

Corneliu
   Bucureşti 31 Ianuarie 1937

Membrii coralei “Harisma” în faţa publicului

Mărturisesc, poate ca mulţi alţi Români din oraşul nostru, că am trăit o seară deosebită, Marţi, 7 Ianuarie, în chiar ziua Soborului Sf. Ioan Botezătorul şi înaintemergătorul Domnului, seară prilejuită de un concert extraordinar de colinde susţinut în incinta Bisericii Ortodoxe Române “Sf. Ana” din Jacksonville. O seară deosebită spun, pentru că ne-am bucurat, cu inimile pline de cutremurătoare emoţie, de frumoasa prezenţă a coralei bărbăteşti “Harisma”, grup pornit să încălzească şi sufletele Românilor  pribegi de peste Ocean aflaţi atât de departe de Ţară.

In timpul spectacolului…

Un adevărat reviriment, pentru cei mai mulţi dintre noi, cei care ne-am despărţit de mulţi ani de vetrele părinteşti, parcă pentru a ne readuce în memorie clipele petrecute în iernile de altădată ale copilăriei noastre, cu Colinda, Pluguşorul sau Sorcova. Răsunau cântecele şi urăturile pe uliţele satului nostru, se opinteau caii cu plugul cel mare şi greu pornit pe la casele oamenilor în ziua Anului Nou, în trosnituri de bici care mai de care răsunătoare. (more…)