Garda de Fier

  Revista “Drum”, Anul 9, Nr. 1-2, Ianuarie-Iunie 1973

Vasile Posteucă împreună cu Lucia Popovici, fiica binecunoscutului luptător nationalist Aurel C. Popovici...

  Ultimele zile ale poetului

Pe Vasile Posteuca l-am cunoscut inca din vremea studiilor liceale si l-am urmarit apoi in toate imprejurarile vietii sale dealungul anilor, in care întreaga sa fiintã si activitate si-a pus-o in slujba idealurilor românesti si crestine.

În ultima parte a bolii sale, in Spitalul Columbus din Chicago, unde era sub supravegherea unui grup de medici specialisti, am avut ocazia sã cunosc o altã fatã a personalitãtii sale, care este impresionantã in deosebi pentru observatorul de stiintã medicalã: rezistenta lui fizicã si luciditatea mintii si a judecãtii sale in apogeul crizei biologice prin care a trecut.
Toti medicii consultati au fost uimiti de puterea sa de analiza logicã a situatiilor in care se gãsea si puterea sa de coordonare a judecãtilor, precum si de sbuciumul sãu sufletesc legat de idealurile sale supreme de viatã in pragul dramatic al mortii. Acest sbucium sufletesc a depãsit cu imensitatea si caracterul lui toate durerile fizice, toate preocupãrile de salvare medicalã si toate grijile de persoana lui sau a familiei sale. Intrebat asupra durerilor cauzate de boalã Posteucã rãspundea: “Nu mã doare, ma arde, parca cineva a luat o grãmadã de cãrbuni aprinsi si mi-a pus-o în stomac”. Totusi nu accepta medicamentele de usurarea durerilor decât atunci când vroia sã doarmã pentru odihna normalã a trupului sãu. Îsi fãcea cu regularitate meditatiile si rugãciunile zilnice si urmãrea cu atentie si interes toate situatiile care priveau perspectiva plecarii sale pe “tãrâmul celalalt”. Sfãtuia si încuraja cu bãrbãtie pe prieteni si camarazi si vorbea cu seninãtate uimitoare despre moartea crestinilor. (more…)

Vasile Posteucă

  Mã poartã, bãdie, amintirile inimii printre poienile de fagi ai Bucovinei, unde ni s’au întâlnit pasii si destinul, în plãmãdeala vremurilor dure. Erai arcas voinic si-aveai în ochi priviri de soim, si’n mânã arcul cu sãgeti.
Ne-au vrãjit chemãri de peste lumi cu cântece si doine si-am pornit la drum pe’ntinsul de poteci al vechilor plãiesi, în tarile de vis, de soare si credintã.
E noapte… Si-am rãmas înfiorat de taine si de veghe la poarta înclestãrilor de smei ce jefuiesc în temple, dãrâmã tãri si ucid popoare. Prin pânza de ceatã vãd mâninile tale credincioase si aspre, cu pene de scris si semne de cruce pentru linistea noastrã.
G. Arcaşu
(more…)

Grafica: Ion Mirea

 Revista “Drum”, Anul 9, Nr. 1-2, Ianuarie-Iunie 1973
 Valoarea lui Vasile Posteucã constã, nu atât în faptul cã a fost un om intelectual si un talentat poet, ci mai ales în aceea cã a avut curajul, în acest veac de mimetism spiritual, sã-si trãiascã drama vietii lui cu sinceritate.
Poezia poate fi rezultatul unor înlãntuiri de imaginatii si sentimente, unele mai dure, altele mai rafinate sau poate iesi chiar din reprimarea unor impulsuri si instincte primare, care îl stãpânesc pe om. Ca intelectual, la fel, omul nu se poate sustrage unui miraj logic de formule uscate, ci cautã sã-si exercite abilitãtile mintii într’un joc de premize si concluzii, cum facem toti, deobicei. Deaceea, pentru a fi consacrat in aceste douã domenii, ca intelectual si poet, opera lui Vasile Posteucã va trebui sã treacã prin ciurul vremii, sã înfrângã barierele timpului si ale spatiului, sã înfrunte criteriile necrutãtoare ale unei competitii universale. Ca om, însã, el a fost mai aproape de noi; el era crestinul, patriotul, nationalistul, tãranul cântãret din fluier, mocanul de pe obcinele Bucovinei, care încrusteazã chipul lui Dumnezeu în scoartã de copac, este si va rãmâne iconarul fãuritor de modele pentru stergare tãrãnesti si pentru blide… este ceeace s’ar putea numi aspectul accesibil al personalitãtii lui – omul cel dinafarã. (more…)

Gravura: Horatiu Dimitriu (revista Gândirea")

 Revista “Drum”, Anul 9, Nr. 1-2, Ianuarie-Iunie 1973

Vasile Posteuca era fiu al Bucovinei, provincie româneascã disputatã pe rând de douã puteri la fel de imperialiste: Austro-Ungaria si Rusia Sovieticã. A fost imposibil ca tânãrul student de odinioarã sã se sustragã atractiei miscãrilor nationaliste sau iredentiste. Se obisnueste a se decreta în mod absurd “naziste”, doar în tãrile occidentului european care au pierdut rãzboiul, uitând cã nationalismul, este un sentiment universal. Il practicã aproape toate marile puteri sau cele mici, dar mai cu seamã Uniunea Sovieticã. Sã încerce cineva a rupe un metru din teritoriul micilor state cucerite piratereste de Sovietici! Se va deslãntui cel mai feroce mãcel, in ciuda “fraternitãtii internationale” proclamatã de guvernantii rusi întru adormirea naivilor.
(more…)

Verdele nu poate fi ucis si interzis de nici o prigoanã...

 Revista “Drum”, Anul 10, Nr. 3, Iulie-Septemvrie 1974

• 9 Mai, 1971
   Cald. Soare. De-abia din blestemul de frig si sloatã al Minnesotei, poti pretui primavara si vara. Soarele aduce minuni de rai. Verdele e mai verde decât oriunde în lume. Si aurul pãpãdiilor, pe verdele ierbii, e mai scump decât tot bãnetul bogãtiilor! Mã simt de-a dreptul fermecat. Imi topesc mucegaiurile din trup, în vatra soarelui, si ma simt mângâiat, iubit, salvat. Dumnezeu îmi cântã prin inimã.
   Aur pe verde! Simplicitatea smeritã a pãpãdiilor, se’mbracã’ntr’o magie fermecãtoare si eliberatoare. Verdele devine fond al eternului adevãr. Al frumosului fãrã egal. Verdele nu poate fi ucis si interzis de nici o prigoanã, de nici o dictaturã, oricât de barbare si sângeroase ar fi ele. Vine primãvara si se îmbracã tara si toatã planeta în uniforma legionarã, cântând imnul verde al tineretii, învãtând marele mister al mortii si învierii.
   Numai pe verde, poate, aurul pacii si stirii interioare avea atâta cereasca strãlucire. Si totul e simplu si smerit. Depãsind materia si foamea de avere. Reducându-se la gratuitate. La simbolism. La archetipul celei mai dumnezeesti combinatii de nuante: aur pe verde.
   Stiu de ce am trecut, in aceastã viatã si întrupare, prin lumea lui Dumnezeu. (more…)

Revista "Sentinela"

Revista “Sentinela“, Anul III, Nr. 1, Iulie 1962. Tipografia “Vestitorii”, Munchen
   Originea lor – O surprinzãtoare rezistentã si tenacitate – Societãtile româno-americane – Dupã împlinirea visului national – Deceptii – Al doilea rasboi mondial – Cu inima împãrtitã – O nouã desamagire – Statele Unite îsi reneaga idealurile – Ajutorarea refugiatilor – Noul val de emigranti – Nivelul lor intelectual si politic – Un bilant deprimant – Complexul de jale – Nationalismul romantic – Tovãrãsia cu trãdãtorii dela 23 August – Ostracizarea lui Aron Cotrus – Necesitatea unei reactiuni – Peisajul politicii interne americane – Influenta comunistilor – Crearea unui grup de presiune propriu – Coalitia nationalitãtilor – Politicã activã de eliberare – In larg spre marea politicã

Românii din America îsi trag spita neamului, in cea mai mare parte, din satele ardelenesti, bãnãtene si bucovinene. Mai putin din Vechiul Regat sau alte tinuturi românesti. Si-au pãrãsit vatra pãrinteascã unii pentru a scãpa de asuprirea strãinã, iar altii, cei mai multi, pentru a-si întocmi o viatã mai buna. (more…)

Facsimil...

Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Nouã), Nr. 1, Luni 14 Octombrie 1940

„Cuvântul” profesorului Nae Ionescu însemna nu numai un început de înoire a scrisului zilnic românesc, ci deveni în curând ziarul conducãtor, neîntrecut îndreptar al vietii publice românesti. Disparitia „Cuvântului” fu simtitã ca o amutire brusca a glasului celui mai bun sfatuitor, ca secarea dintr’odata a unui izvor într’un pustiu ucigator de viatã.
Nu mult înainte de izbãvirea tãrii de sub cea mai întunecatã asuprire, întepeni de veci mâna ce purtase condeiul cu atâta mãestrie. Ne gãsim azi lipsiti de unul dintre cei mai mari ziaristi ce i-a avut cândva Tara noastrã. (more…)