Garda de Fier

Alexandru Bassarab - In zori

Nu mai ştim ce înseamnă să fim români. Nu ştim pentru că nu ne conectăm la trecutul nostru care se întinde pe mii de ani. Cei mai mulţi dintre români sunt corecţi, dar trăiesc numai pentru prezent, luptându-se din păcate cu sărăcia, care aduce de cele mai multe ori şi indolenţă şi nepăsare. Una din posibilităţile de-a percepe trecutul reprezintă legătura puternică cu munţii, cu riscurile şi cu durităţile lor, cu conştientizarea că acolo au trăit şi luptat aprigii daco – geţi. Energiile străbunilor noştri sunt concentrate, aşa cum am mai spus-o în nenumărate rânduri, în munţii noştri, în pădurile noastre, în izvoarele noastre, dar trebuie să fim în stare să le percepem. Însă pentru a le percepe trebuie să dorim acest lucru, nu să trecem indiferenţi pe lângă ele.

După părerea mea, să trăieşti numai pentru tine şi prezent este o lipsă de înţelegere a viitorului, esenţial pentru o naţiune.  A fi român  înseamnă a fi sensibil la portul nostru naţional, care este atât de variat şi valoros. A fi român înseamnă că-ţi pasă de drapelul tău – dorinţa mea ar fi să fie şi dragonul cu capul de lup pe drapel -, a fi român înseamnă să fii îngrijorat când tinerii nu sunt în stare să promoveze examene în limba română şi la limba română. A fi român înseamnă să te deranjeze, când minoritatea română şi aromână din alte ţări este persecutată şi lipsită de drepturi. A fi român înseamnă a avea curaj să dai în vileag gravele probleme cu care se confruntă România. (more…)

In primele rânduri, tinerii...

După revoluţia din decembrie 1989, la care am luat parte riscându-mi viaţa, fără însă a-mi lua vreun carnet de revoluţionar cum au fost mulţi alţii care nu s-au implicat în vreun fel, şi fără să câştig ceva din acest eveniment major, pentru că nu asta a fost intenţia mea de a mă îmbogăţi, în România noastră totul a început să se deterioreze, să se înstrăineze şi lucrul cel mai grav este că datorită infractorilor de tot felul, spiritul românesc a început să dispară din minţile românilor.

Nu mai este o noutate că foştii activişti sau securişti sunt “ onorabili “ deputaţi sau senatori, miniştri sau reprezentanţi ai societăţii civile.

 În mare majoritate cei ce au prins revoluţia din decembrie 1989 şi erau trecuţi de prima tinereţe, erau oameni corecţi, muncitori şi la locul lor, dar nu aveau nici un simţ civic şi educaţie politică, erau dezbinaţi şi neorganizaţi în vreo formaţiune de luptă politică, adică, se auto marginalizau din punct de vedere  civic şi politic fapt ce ne-a costat mult pe noi toţi, dar mai ales, pe noi  ceilalţi care eram la prima tinereţe în momentul  desfăşurării revoluţiei din decembrie 1989 şi care nu eram îndoctrinaţi irecuperabil de Partidul Comunist Român. (more…)

Constantin Tănăsescu în anii tinereţii...

In fiecare an, in ziua de 17 martie, camarazii si prietenii isi vor aminti mai mult de cat oricand, de cel ce a fost si va ramane camaradul nostru Constantin Tanasescu, pentru ca, exact in urma cu 2 ani, intr-o dimineata insorita de martisor, cand in gradina sa florile pe care le indragea atat de mult se defaceau, sufletul sau bun si chinuit pleca spre cele vesnice.

Nea Tica, asa cum ii spuneau apropiatii, s-a nascut la 28 ianuarie 1921 intr-un cartier ce se forma atunci, prin parcelare, in “Campul Veseliei” (zona Filaret-Ferentari), de la periferia Bucurestiului.

Dupa scoala primara, a urmat Scoala Tehnica a Inginerului Dimitrie Leonida, de langa Parcul Carol I (in imobil astazi se afla Muzeul Tehnicii), obtinand specializarea de maistru electrician-bobinator.

In 1937 intra in Miscarea Legionara, la varsta de 16 ani. In noptile de 3-6 septembrie 1940, participa activ la manifestatiile de strada impotriva regimului dictatorial al Regelui Carol II, ziua mergand la serviciu, pentru a nu intra in vizorul autoritatilor politienesti.

Desfasoara activitate legionara si dupa lovitura de stat a generalului Antonescu, din 22 ianuarie 1941.
(more…)

Cerem anihilarea atentatelor la adresa siguranţei şi stabilităţii statului român !

 Partidul „Pentru Patrie” condamnă cu fermitate hotărârile adoptate de Adunarea Aleşilor Locali din Secuime, din ziua de 12 martie a.c., pe care le consideră ca fiind o gravă ofensă adusă suveranităţii Statului Naţional Unitar Român, precum şi integrităţii teritoriale ale acestuia.

Dorim să reamintim, în modul cel mai serios, celor 300 de aleşi locali de etnie maghiară din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, că în conformitate prevederile Constituţiei României, singura limbă oficială în România este limba română, iar „suveranitatea naţională aparţine poporului român”, nici un grup sau persoană neputînd exercita suveranitatea în nume propriu.

În aceste condiţii, considerăm că hotările adoptate de Adunarea Aleşilor Locali din Secuime, de a declara limba maghiară ca a doua limbă oficială pe teritoriul celor trei judeţe, precum şi aceea de a înainta Parlamentului Europei un memorandum prin care se cere numirea unui raportor european pentru cele trei judeţe, sunt ilegitime şi constituie o gravă infracţiune împotriva prevederilor constitutionale.
(more…)

Rezistenţa anticomunistă şi antisovietică

Rezistenta antisovietică şi anticomunistă din perioada anilor ’40 – începutul anilor ’50 ai sec. XX în RSSM a constituit un subiect important de investigare pentru cercetătorii din R. Moldova. Istoricii Elena Postică, Ion Ţurcanu, în baza unor documente inedite din arhivele fostului KGB, au realizat studii valoroase care ridică vălul de pe acest subiect, elucidat insuficient.

Din păcate, mulţi participanţi la mişcarea de rezistenţă antisovietică şi anticomunistă continuă să rămână în anonimat. Membrii Comisiei prezidenţiale pentru cercetarea şi aprecierea regimului totalitar comunist, datorită accesului la fondurile de arhivă secretizate, au posibilitatea să completeze multiplele breşe care persistă în investigarea acestei tematici.

În Arhiva MAI am depistat documente inedite care se referă la grupul de rezistenţă al lui Ciutac, care „teroriza activiştii sovietici şi de partid”. Grupul armat al lui Ciutac era format din mai multe persoane înarmate. Aşa cum menţionează şi documentele de arhivă, acest grup de rezistenţă a avut numeroase ciocniri armate cu trupele de ordine. În ciocnirea din 23 decembrie 1951, unul dintre cei mai activi membri al acestuia, Guzun Andronic, a fost omorât. Alţi doi fuseseră reţinuţi. În urma mai multor ciocniri armate, cinci membri ai grupului au fost ucişi sau arestaţi. Mai rămâneau în libertate liderul grupului, Ciutac şi colegul său, Ursu, care intrase în adâncă ilegalitate şi erau imposibil de reţinut. (more…)

 FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR DIN HARGHITA, COVASNA ŞI MUREŞ

Harta judeţului Harghita

   FRATI ROMÂNI din judetele Covasna, Harghita si Mures!
   Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures, vă cheamă să lăsaţi pentru o zi grijile voastre acasă si să veniţi la Topliţa, Sâmbătă, 20 martie 2010!
   Veniţi să ne alăturăm glasurile spre a le spune diriguitorilor ţării că în judeţele Covasna, Harghita si Mures, trăim peste 400.000 de români! Suntem urmasii celor care secole de-a rândul au înfruntat ,,cele mai crâncene mijloace cu scopul de a ne desfiinţa si maghiariza”, cum a afirmat cel ce a fost întâiul patriarh al României, Miron Cristea, fiu al Topliţei Române.
   Asemenea mijloace, sub o altă formă, sunt folosite si astăzi împotriva identităţii si dăinuirii noastre. Iar acestea se petrec după mai bine de nouă decenii de la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, când Transilvana noastră străbună s-a unit cu România!

Harta judeţului Covasna

Asa cum a hotărât Adunarea reprezentanţilor românilor din judeţele Covasna, Harghita si Mures, din 28 octombrie 2006 de la Izvorul Muresului, si de această dată, dorim să ne exprimăm îngrijorarea pentru continuarea acţiunilor anticonstituţ ionale ale unor lideri politici si civici maghiari, ce urmăresc enclavizarea acestei zone, prin înfăptuirea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a asa-zisului „ţinut secuiesc”, si să solicităm autorităţilor statului: Parlamentului României, Presedinţiei, Guvernului, precum si întregii societăţi românesti, Patriarhiei, Academiei, mass-media, societăţii civile – să ia atitudine si să-si exprime, public si neechivoc, o poziţie transantă referitor la acţiunile iredentiste, revizioniste si separatiste, care atentează făţis la unitatea si suveranitatea statului si naţiunii române. (more…)

 SUB SLAVII CREŞTINI – MECANISME INFERNALE DE DEZNAŢIONALIZARE

Inchinare Românilor atât de pătimiţi...

La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar şi teritorii la sud de Dunăre (Semedria, Columbac şi Negotin). Aceste teritorii din sudul Dunării şi temporar Banatul, le vor pierde în confruntările cu Poarta, un rol mare avându-l răscoala românilor bănăţeni din anii 1736-1739. Abuzurile administraţiei habsburgice, colonizările masive cu străini, au determinat populaţia română să se alăture otomanilor a căror stăpânire o socoteau mult mai blândă. O importantă victorie a românilor răsculaţi asupra austriecilor a fost cea de la Vârşeţ din 14 feb. 1739. Represaliile imperialilor au fost groaznice [20]. De la 1690 în Timoc şi Banat veniseră primii sârbi din Kosovo (Svetislav Prvanovici vorbeşte de 28 de sate nou colonizate atunci în Timoc) şi bulgari din Teteven. D.Rizoff scrie într-o lucrare publicată la Berlin în 1917 că “bazinul Timocului cedat de Turcia Serbiei în 1833 n-a intrat niciodată în hotarele istorice ori politice ori religioase ale Serbiei” de până atunci.

Insurecţia sârbă21 izbucnită în 1804 s-a bucurat şi de sprijin românesc. “Comitetul Serbiei” condus de Karagheorghe îl avea în componenţă şi pe voievodul românilor timoceni Mişu Karapancea de la Negotin. Pentru eliberarea Balcanilor de turci, Tudor Vladimirescu a luptat în fruntea a 7.000 voluntari la sud de Dunăre, participând şi la importanta bătălie de a Cladova22. Prietenul sârbilor Gravier recunoaşte şi el că până şi sârbii din Belgrad sunt în imensa lor majoritate nou-veniţi din ţinuturile din sud-vest. Unii români se alătură mişcării de eliberare de sub turci dar se opun schimbării unui stăpân cu altul. Haiduc-Velku luptă împotriva turcilor cu preţul vieţii la Negotin şi Prahovo având oaste şi tunuri “Capu-oi da, Craina n-oi da” şi îşi luă titlul de “Gospodar (Domn) de Ţârna Reka”. După pacea din 1812 rezistă în cetatea Negotin. Alţi haiduci ai vremii erau Stevan Mokrainaţ, Veliko Petrovici, Petar Dobrâniak, Stoian Abras din Bucopcea, Gicu Hraborg şi Milenko Stoikovici despre care românii spun că erau de ai lor. (more…)

1.

Albotina, 2009 - Festivalul de muzică autentică românească

 Întotdeauna m-am gândit,
Ce nume alb e Albotina.
Demult cu el ne-am pomenit,
De când vorbeau aici latina.

Vreau, cum arată, să vă spun
De ce pe Cronică e scrisă.
Spre neuitare s-o depun
Într-un poem, într-o revistă.

Poiană mare, lângă râu,
Alături dealuri şi pădure
O ocolesc, un fel de brâu,
Ca adăpost în vremuri dure.

Aici, departe de păgân,
De sbia lui sângerată,
Cu crucea neamului în sân,
În mănăstirea-n stei de piatră

Tăiată-n mal, pe deal în sus,
Trăiau ca sfinţii nişte oameni,
Salvând credinţa în Isus,
Păstrând tradiţia şi neamu.

  (more…)

…Aurel Obreja. Acest destin începe odată cu cedarea Ardealului, aiurea decât unde am stat cu el până acum.

În 1940, copilul se refugiase din nordul Transilvaniei, comuna părinţilor săi căzând dincolo de frontieră. Trecuse în Regat. Venind ungurii, cum tatăl îi era concentrat, se însoţise cu mai mulţi tineri din comună şi fugise la români, când avea treisprezece-paisprezece ani. Luase examenul de admitere la şcoala Normală de la Piatra Neamţ şi la Liceul Industrial, încă dinainte de Cedare.

La putere se afla Mişcarea Legionară. Nu ştia ce era aceea. Doar despre învăţătorul său din Bicazul Ardelean, Costică Vlasie, şi despre un vecin, unul Neculai Găină, auzise că ar fi fost legionari. Erau înregimentaţi mai mulţi ţărani şi mai ales intelectualii satului, dar el nu-i cunoştea.

Sosi în Piatra Neamţ. Se îndreptă către Liceul Industrial, ca oferindu-i o perspectivă mai sigură. Se reînscrise. Întrebarea rămânea unde să fi mâncat. Fu îndrumat spre Cantina Legionară, situată în centrul oraşului. Când o văzu, îi luă ochii; aşa ceva nu mai întâlnise în satul lui, după cum nici nu şi-a închipuit ca toţi elevii refugiaţi să poată lua masa acolo.

Fu uluit când constată că elevi ai liceelor din localitate, ca şi profesorii lor, serveau la mese. “Adică, să mă servească pe mine domnii elevi şi profesorii, când sunt îmbrăcat ‘în ţărănesc’?”, se mira. Într-adevăr: cioareci, cămaşă, suman, căciulă, avea; doar că în loc de opinci, purta bocanci. “De unde să merit eu asta?! Şi să mai şi vorbească atât de respectuos cu mine, un ţărănaş… Băăă, şi eu aş intra la ăştia , dacă s-ar uita la mine şi m-ar primi…”

Îl mai impresiona şi disciplina de pretutindeni. (more…)

IMAGINI DE LA INMORMÂNTAREA EROULUI LUPTEI ANTICOMUNISTE DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI, ION GAVRILĂ-OGORANU

PE ULTIMUL DRUM...

(more…)