Garda de Fier

"Cine n'a cunoscut şi n'a dat nici examenul durerii, nici examenul bărbăţiei şi nici examenul credinţei, nu poate fi legionar". (C. Z. CODREANU)
Subscrie

Arhiva pentru ‘PAGINI DIN EXIL’

Nicolae Niță – Primatul Spiritual Legionar

January 27, 2022 De: Garda Categoria: LA ORDINEA ZILEI, PAGINI DIN EXIL, Restituiri

Una din laturile fundamentale de cunoaștere a Mișcării Legionare, o reprezintă tezaurul scris.
Încă dela începuturile ei, Legiunea a revoluționat și creat un suflu național de înnoire și înalțare a culturii pe treapta cea mai de sus a spiritualității românești.
Scrisul legionar reprezintă o autenticitate națională și el trebuie cunoscut, cercetat și aprofundat încă dela originile lui. El a apărut într’un moment în care forțele tenebroase din afară și ideile lor negativiste erau cultivate cu asiduitate în țară, el înțelegând să facă din autohtonism nu un simplu postulat teoretic, ci o fenomenologie în primatul spiritului autohton, baza autenticității noastre naționale.
Prin el s’a mistruit fundamentul solid al regăsirii spirituale naționale care, avea să dea la iveală în scurt timp opere de cea mai mare valoare în cultura română și nume dintre cele mai ilustre.
Naționalismul cultivat de toate aceste energii luptătoare prin scris, punea astfel bazele unei fecunde perioade în viața culturală a Neamului și, prin autenticitatea sa, de împlinire vizionară a destinului românesc.
Autenticitatea, originalitatea în scris, fără interferențe și aplicații din cultura străină, fără copieri și adaptări de circumstanță din curente străine, fără substituiri care să cadreze numai la suprafață (ca o excrescență fortuită și nenaturală), – nu și în esență – cu realitatea românească, au fost bazele adevărate ale dezvoltarii și primenirii culturii noastre naționale, conștiință omogenă de identitate și manifestare românească.
Acest moment de naturalețe manifestă-românească, avea să dea la iveală cel mai puternic curent literar cunoscut în literatura română numit „gândirist” și, atașat lui, pe aceleași baze, un alt curent numit „iconarist”, ambele suplimentându-se reciproc și formând un tot unitar autentic și dominant.
(more…)

Nicolae Niță – P R I Z O N I E R U L . . .

January 14, 2022 De: Garda Categoria: PAGINI DIN EXIL, Presa din Exil, Restituiri

Ziarul “Libertatea”, New York. Anul IV, Nr. 41, Decembrie 1985.

   Bubuiturile repetate în ușă se întețeau din ce în ce, dându-i impresia că ușa va ceda din clipă în clipă. După un prim moment de ezitare, întrebă cu teamă:

– Cine e?

– Miliția, deschide…. îi răspunse o voce groasă.

Privi la acele ceasornicului agățat de perete, cu mult trecute de orele unu din noapte.

– Ce doriți la ora asta târzie? Ce s’a ‘ntâmplat?!

– Deschide…

Trase plapuma cu iuțeală peste pat, își puse papucii în picioare, închise unul din nasturii de sus ai pijamalei și se repezi spre ușă:

– Un moment, un moment… Deschid imediat, nu mai bateți…

Mai întâi, deschise vizorul și privi pe hol: trei siluete se conturau în lumina oarbă, drept în fața ușii. (more…)

Nicolae Grigorescu în istoria culturii româneşti

January 07, 2012 De: Garda Categoria: PAGINI DIN EXIL

Nicolae Grigorescu - Portret de ţărăncuţă

Opera lui Nicolae Grigorescu înseamnã o rãscruce în istoria culturii românesti. Desi în ultimele sapte decenii i s’au consacrat vreo 15 monografii, totusi fenomenul Grigorescu n’a fost încã studiat si adâncit în functie de cerintele istorice ale epocii sale, de perspectivele pe care le-a descris evolutiei întregii culturi românesti si de dimensiunile universale ale esteticii sale.
Nicolae Grigorescu a apãrut în arta româneascã în momentul în care se impunea o consolidare moralã a noului Stat national înfãptuit prin Unirea Principatelor. Actul politic al Unirii, care însemnase o realizare pe linie nationalã a idealurilor revolutiei burghezo-democrate de la 1848, nu adusese si o fuziune sufleteascã deplinã între Munteni si Moldoveni. Unele tendinte separatiste au stãruit în Moldova pânã la cucerirea independentei de stat, la 1878. Pentru a combate aceste tendinte separatiste, se cerea crearea unor valori morale care sã constituie patrimoniul cultural comun al întregii tãri si sã întãreascã astfel constiinta unitãtii nationale.
(more…)

Egumenul Paisie de la Homor şi Voevodul Ştefan «cel Mic şi Rău»

January 07, 2012 De: Garda Categoria: PAGINI DIN EXIL

"Sub ochii egumenului Paisie a înflorit minunata pictură care îmbracă de amândouă părţile pereţii bisericii..."

OAMENI  DE  ALTĂDATĂ

Egumenul Paisie a cârmuit mãnãstirea Homor de la noua ei înfiintare, în anul 1530, pânã la începutul domniei a doua a lui Petru Rares.
Sub ochii sãi a crescut, lângã locul unde se nãruia sub povara bãtrânetii mãnãstirea ziditã înainte de 1415 (1), ctitoria logofãtului Toader Boboiug: bisericã de mãrimi obisnuite, în formã de cruce ca toate celelalte, dar deosebitã de ele prin pridvorul sãu deschis si printr’o scundã cãmãrutã sau tainitã, adãpostind mormintele (2). Sub ochii egumenului Paisie a înflorit minunata picturã care îmbracã de amândouã pãrtile peretii bisericii: scene liturgice si rânduri de sfinti, pe dinãuntru; rãdãcina lui Ieseu, Imnul Acatist cu asediul Constantinopolului (atât de des si atât de simbolic in bisericile din vremea lui Petru Rares !), viziuni apocaliptice si alte icoane, pe dinafarã (3). (more…)

Tetraevanghelul dăruit de Petru Rareş Mânăstirii Căpriana din Moldova de Răsărit (Bibliotecă necunoscută, Rusia)

January 06, 2012 De: Garda Categoria: PAGINI DIN EXIL

Petru Rareş

CÃRTI DE ALTÃDATÃ

Cãderea lui Petru Rares din prima domnie a dat în mâinile Turcilor o parte din Moldova de rãsãrit. Dupã ce, pânã la 1538, Turcii nu stãpâneau din pãmântul tãrii decat fortãretele cucerite de la Stefan cel Mare, Chilia si Cetatea Albã (1484), «portile Moldovei», acum ei îsi aseazã garnizoana la Tighina si tin sub legea lor tot tinutul de la sud de apa Bâcului.
E adevãrat cã la întoarcerea sa în a doua domnie, Rares se mândrea cu promisiunea Sultanului cã-i va da «înapoi tara noastrã Moldova, întocmai cum am stãpânit-o si mai nainte» (1). Ceva mai mult, solul sãu comunica regelui Poloniei cã «Sultanul i-a întors [lui Rares] tara ce i-o luase, si Tighina, numai cât are sã plãteascã pentru zidirea cetãtii Tighina 10.000 de zloti» (2). In realitate însã, Turcii n’au lãsat sã le scape din mânã bastionul atât de important dela întretãierea drumurilor spre Tãtari si spre Poloni, si au continuat sã tinã cetatea cu tot cuprinsul din zarea ei pânã la Prut. (more…)

Poeme din Exil de N. S. Govora

August 21, 2011 De: Garda Categoria: PAGINI DIN EXIL, VERSURI

Troiţă

Din vol. Poeme fara TarăAcolo şezum şi plânsem, Ed. Carpaţii, Madrid 1954

Adună-ţi sufletul, camarade

Copiii mei, copiii mei,
Când mergeţi seara la culcare,
Şi candelele’n tremurare
Vă ning pe creştete văpaia,
Rugaţi-vă şi pentru cei
Care-au căzut la Turtucaia.
(G. Tutoveanu)

Când exilul devine apăsător cenuşiu
Gândiţi-vă la morţii fără cruce, fără sicriu.
Şi când îşi înfige cuţitul în voi nostalgia,
Gândiţi-vă la cei care-au căzut în Rusia.
(more…)

MOŞ OSMAN, CHELARUL

February 13, 2010 De: Garda Categoria: PAGINI DIN EXIL

Când am auzit de sosirea lui în sat mi l-am închipuit cu turban şi şalvari aşa cum văzusem turcii prin cărţile de scoală.

Flori - motiv

Dar moş Osman n’avea nimic din portul lui de origină; în loc de iatagan purta mai întotdeauna cu el un cuţit lung, cu mâner gros de parea mai mult sabie. Cine ştie din ce bucată de fier şi unde îşi făurise el acel cuţit? Se vedea bine că trecuse prin bătăi de ciocan, pe nicovală. Când din curiozitate îl priveam printre garduri “să văd cum arată un turc”, mai întotdeauna era cu el în mână. La lucrul în vie, la cioplitul lemnelor, în jurul căsutei, îl purta mereu cu el. Nu-l lasa niciodată pe afară.
Moş Osman nu lăsa locuinta si via decât când aducea apă dela fântână. Mălai si alte lucruri care-i trebuiau lui i le aducea reangajatul, stăpânul viei, care, ieşit la pensie, se stabilise la Focşani. Până şi tutunul tot reangajatul i-l aducea. Moş Osman trăia ca rupt de lume. In singurătatea lui părea “câine credincios numai stăpânului”… “Mult o fi umblat hotul de reangajat, până să-şi găsească un astfel de chelar” auzeam eu vorbind pe cei mai mari.
Ziulica’ntreagă mos Osman mereu pe afară îsi făcea de lucru, chiar atunci când în vie nu mai avea nimic de făcut. Cu luleaua’n dinţi si mâinile cruciş pe pântece, sta ore înregi nemişcat pe colţul prispei. Se misca numai atunci când i se stingea luleaua sau i se termina tutunul. Când simţea că noi îl priveam printre garduri, îsi arunca si el privirea spre noi, în care eu nu citeam decât indiferenţa. Atunci însâ când veneam încet aproape de căsuţa lui, (mai mult o baracă decât casă) pe nesimţite, mos Osman parea dus departe pe gânduri. La isbucnirile noastre in râs sau trosnetul unei ramuri uscate el tresărea ca întors grăbit de prin cine stie ce lumi îndepărtate, apoi, lua poziţia omului fără griji; ochii lui însă trădau nostalgia după lucruri si ţinuturi cunoscute numai de el. (more…)

TIMPURI UITATE: IN SAT

January 03, 2010 De: Garda Categoria: PAGINI DIN EXIL

     Revista Scriitorilor Români, Nr. 18, Munchen, 1981

“Vechea biserică, sus pe deal…”

“Da’ vin odată Americanii ăia, Doamnă Sofico? Doar am cărat cu spinarea atâtia saci cu grâu de-al lor pentru Rusi, când eram prizonier in Siberia. Să facă acum ceva si pentru noi!”
Nică a lui Gheorghe Bătrânul vorbea rar si fără să participe la ceea ce zicea, parcă ar fi citit ceva neinteresant, tărăgănat si cu acel accent ardelenesc, la care inima mea bătea mai repede, la care mă cuprindea întotdeauna un val de bucurie si vioiciune pe care eu in restul timpului, la Bucuresti, nu le aveam niciodată atât de intens.
Era noapte, trenul venise ca de obicei cu întârziere si toti eram obositi. “Nenea Nică” vorbea fără patimă, cu ocel scepticism atavic al țăranului care stie că viața este asa cum e ea si că viitorul, chiar dacă nu aduce neapărat ceva mai rău decât ce a fost până acum, este atât de nesigur, încât nu poti si nu merită să-ți pui speranțe de bine în el. El fusese prizonier la Rusi si cărase într’adevăr luni de zile saci cu grâu american.
Nenea Nică ne lucra pământul “în parte” de ani si ani de zile si eu eram tot timpul la el în curte si – mai ales spre nemulțumirea bunicii si a mamei – nu scăpam aproape nici o ocazie să merg cu el la câmp, unde – mai în joacă, mai în serios – participam la tot ce lucrau țăranii, cel mai mult plăcându-mi strânsul fânului.
– “Nu mai stiu nimic, Nică. In Bucuresti stii că nu se aude bine, că îi bruiază tot timpul. Voi aici or trebui să stiți mai mult, că puteți asculta cât de cât radioul.
– No ia, Doamnă, ce zic la radio Americanii stiu eu, da’ ce mai zice lumea la Bucuresti?
– Lumea nu mai zice nimica, Nică, la oameni le e frică si de umbra lor, noroc că mama l-a învațat pe Nicusor să aibă grijă ce vorbeste la scoală si pe stradă, ca altfel ar trebui să ne fie frică si de el”. (more…)

ROBIA VINE DELA RĂSĂRIT

January 02, 2010 De: Garda Categoria: PAGINI DIN EXIL

Calendarul “AMERICA”, 1950

Sub ochii nostri se desfăsoară cea mai cumplită dramă.
Cârmuitorii străini de legea si de Neamul Românesc, s’au întronat cu forta în scaunul de conducere si dela adăpostul baionetelor moscovite complectează opera de sugrumare a unui popor care timp de secole s’a luptat cu barbarii asiatici si hoardele semilunei, îndeplinindu-si cea mai nobilă misiune în istorie:
Sentinelă crestină la poarta Europei.
De data aceasta însă valul păgânismului e mai mare ca oricând si amenintă si înnece pe toti deopotrivă.
Având de luptat cu criminali feroci care întrebuintează metode de tortură moderne, rezistenta Neamului e pusă la grea încercare.
Cu inima strânsă de durere ne întrebăm: Cât vor putea oare suferi jugul fratii Români de dincolo?
Azi TARA E IN MUNTI. Tăranii, cărturari, preoti, femei, copii, îsi găsesc adăpost de urgia comunistă in văgăunele muntilor purtând cu ei o singură rugăminte:
Ajutati-ne să ne recâstigăm libertatea.
Nu ne lăsati sclavii comunismului căci mâine, aceeasi comunisti vor veni să vă sugrume si pe voi.
Nu priviti nepăsători la suferintele noastre! Pregătiti-vă, fiti gata să înfruntati dusmanul care, după ce ne va zdrobi aci va sări cu o putere de sarpe si mai mare ca să înghită si iubita voastră Tară Adoptivă.
Apărati-vă libertatea voastră prin a ne da nouă libertatea! 
Nu uitati:
Robia vine dela Răsărit.