Garda de Fier

*) Pentru aceastã fabulã şi cea următoare, autorul a avut să ‘ndure mult între anii 1933-1940.

“Dar, la nunta lor, sub soare,
N’au fost cerbi, nici căprioare”

Vulpea, la o sindrofie, pe covorul verde-al ierbii,
Cunoscând un cerb ferice, – Impărat peste toţi cerbii, -
L’a privit, ca o vicleană,
Cu-atât foc şi-atâta dor, -
Incât, cerbul din poiană
S’a'ndrăgit nebun de vulpe şi-a fost zis: – Poate să mor,
Adorata mea aleasă,
Ca să nu fii, lângă mine, peste cerbi Impărăteasă!…

Vulpea i-a răspuns în lacrămi, prin suspine’ntretăiate:
- Adorate Impărate,
Inima-mi, de tine plină, numai pentru tine bate!…
Du-mă’n brazii tăi, la munte,
Cerb frumos cu stea pe frunte,
Şi-ai să vezi că tot poporul cerbilor ce ţi-se’nchină
In a munţilor grădină,
Fericit peste măsură, va veni, săltând, să pună
Pe-a mea frunte nepătată cea mai fără preţ cunună,
(more…)

Gura lumii de Vasile Militaru

Lupul Impărat...

Imparat fiind pe vremuri, lupul, -fire inteleapta
Si milos cu toti supusii, – a facut o lege dreapta,
Prin a carui randuire, -pentru foarte bun cuvant,
O livada inflorita, cum nu-i astazi pe pamant,
Hotarat a fost sa fie socotita ca loc sfant,
Pentru ca ‘napoia vremii cu trei veacuri si mai bine,
Ar fi fost pe-acea livada manastire de albine…

Astfel, -era scris in lege, ca ‘n acea livada verde
Cine intra, viata ‘si pierde:
Fie miel sau fie ied,
N’vea drept sa-i calce iarba nici picior de patruped…
Cel ce va ‘ndrasni s’o faca, -hotarat era prin lege,
Sa primeasca pe spinare, nu mai stiu cate ciomege,
Iar apoi, – ca pilda vie, -
Jupuit pe loc sa fie… (more…)