TEODOR PÂCĂ – SCURTĂ DESPĂRȚIRE
Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârșit vestește-un început,-
Mă duc eu primul, sunt mai priceput,
Să pun din vreme șeile pe îngeri.
Zvântați cu zâmbet aripile plânse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, d’abia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.
Când veți veni ‘n amurg sub înserare,
Vom călări frumoși prin elizeu,
În cavalcadă, pân ‘la Dumnezeu
Descălecând la tronu-i, la picioare.
DE PE LA NOI (MĂRUNȚIȘURI)…
Am mai scris în alte rânduri despre mania distrugerii monumentelor confederate din orașul nostru, Jacksonville, și nu numai. Mulți n’au înțeles mai nimic din cele descrise, cum nici “băștinașii” de pe-aici, interesați mai mult de îngurgitarea hrănii și programarea chermezelor în timpul liber din uichend. Și totuși, ar fi poate nedrept să facem o astfel de catalogare, mare parte dintre ei sunt pur și simplu timorați, înfricoșați de noile stări politice și metodele dictatoriale ale aparatului statal bolșevic care ne conduce. Respectul datorat strămoșilor a intrat de-acum pe linie moartă, în așteptarea unor vremuri mai bune…
Un adevărat terorism de stat face ravagii pe meleagurile Americii, un fel de stalinism disimulat, zice-se a fi “pentru menținerea democrației”. Un fel de 1948 la noi în România, când se consolida noua societate comunistă, iar oamenii erau vânați și aruncați în închisori fără vină; asta, pentru cei care-și aduc aminte!
Într’o închisoare din capitala țării noastre, Washington, mii de deținuți politici au luat locul infractorilor de rând, eliberați din motive de… echitate. Nu sunt doar niscai simpli borfași, cărora regimul le face amnistierea; din rândul lor fac parte spărgători de bănci cu antecedente în trecut (unele dintre acestea deosebit de grave), etc.
O spunem doar în treacăt, pentru că în ultimii 3 ani judecătorii s’au înmulțit într’un ritm considerabil, mai puțin pe merite, și mult mai mult prin grija și grația puterii care ne conduce cu mână forte! Un angrenaj al falsei justiții care să proclame sentințe!
Nu mai insist! Pentru cei intrați deja în amnezie, rândurile mele ar părea nelalocul lor! Așa o fi!…
Tocăm spațiul (și nu e bine), chiar dacă s’ar merita comentate multe episoade de inechitate care se înregistrează zilnic împotriva oamenilor de rând, mai conservatori sau clarvăzători ai păstrării Constituției noastre sacre.
Vasile Alecsandri – D O I N Ă
Doină, doiniţă!
De-aş avea o puiculiţă,
Cu flori galbene’n cosiţă,
Cu flori roşii pe guriţă!.
De-aş avea o mândrulică
Cu-ochişori de porumbică
Şi cu suflet de voinică!.
De-aş avea o bălăioară
‘Naltă, veselă, uşoară,
Ca un pui de căprioară!
Face-m’aş privighetoare
De-aş cânta noaptea’n răcoare
Doina cea dezmierdătoare!
Doină, doiniță!
De-aş avea o puşculiţă
Şi trei glonți în punguliţă
Ş’o sorioară de bărdiţă!
De-aş avea, pe gândul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca păcatul greu!
De-aş avea vr’o şapte fraţi,
Toţi ca mine de bărbaţi
Şi pe zmei încălecaţi!
Face-m’aş un vultur mare,
De-aş cânta ziua, la soare,
Doina cea de răzbunare!
Doină, doiniţă!
Şi i-aş zice: “Mândruliţă,
Mă jur p’astă cruciuliţă
Să te ţin ca un bădiţă!”
Şi i-aş zice: “Voinicele,
Să te’ntreci cu rândunele
Peste dealuri şi vâlcele!”
Şi le-aş zice: “Şapte fraţi,
Faceţi cruce şi juraţi
Vii în veci să nu vă daţi!”
Hai, copii, cu voinicie,
Să scăpăm biata moşie
De păgâni şi de robie!
Vasile ALECSANDRI
I. G. Dimitriu – M O Ț A
M O Ț A
Se cerne foc şi pară din văzduh
Şi’ncremenesc sub trăznete stejarii,
În luptă cruntă-s prinşi legionarii,
Pluteşte peste toate-al morții duh,
Iar ochii lor croesc sub cer fruntarii.
Trăznesc mașini din fund de iad scăpate,
Pământu-i vâlvorat de’nflăcărări
Şi păsări de oțel din vânătări
Vuesc cu moartea greu îmbrățişate.
În şanț veghează Moța, serafim,
Şi-aşteaptă al destinului mister.
Răvaş trimite’n țară, cum să fim,
Viteazul fără seamăn, cavaler,
Ca țara-atât de scumpă’n cari trăim,
S’o facem soare lucitor pe cer.
I. G. DIMITRIU
Vezi și: MOȚA – MARIN: PREZENT!
Citeşte în continuare →CRĂCIUNUL – NAȘTEREA DOMNULUI
NAȘTEREA DOMNULUI IISUS CHRISTOS!
SĂRBĂTORI FERICITE! LA MULȚI ANI!
Oaspeți cu azur în gene – Nichifor Crainic
Oaspeţi cu azur în gene şi zăpadă sub opinci
Se iviră la fereastră cu colinde şi tilinci.
Fraged cântec şi subţire – înfloriri de ghiocei –
Umbre mari ţineau isonul tăinuite după ei.
Îmi părea că’n zvon de aripi şi miros de tămâier
În colindă mi se’ngână pui de om cu pui de cer.
Şi cântară şi urară şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger, risipit pe urma lor.
Şi era o pace albă ca zăpada şi era
O sfieală, ce din stele până’n inimi tremura.
Bacii lepădară grija, astăzi lupii ţin ajun:
Porumbeii nu visează vânt de uliu căpcăun.
Şi zăvozii din ogradă să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu’n ieslea de la Betleem.
Aţinteşte-ţi lung urechea ca s’auzi bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele, gângureşte Pruncul sfânt!
Nichifor Crainic
Vezi și: Moș Ajunul
C R Ă C I U N U L
Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt,
Căci vine, vine iară
Cristos pe-acest pământ.
La ori şi care casă
S’aud colindători.
Cântarea lor frumoasă
Răsună până ’n zori.
Sculați, copii, degrabă
Şi’n calea lui cântați!
Cu cei buni e Domnul,
Sculați, copii, sculați!
Petre Paulescu – COLIND
Au venit în bătătură
Pe sub viscol şi ninsoare
Îngerii de peste zare
Şi tot freamătă din gură;
“Colo ‘n staulul sărac
Într’o iesle’n Viclein
S’a născut pruncul divin
Domnul cel de peste veac.
Neamuri glăsuiți în cor
Trâmbițați, sunați din goarne
Că azi s’a întrupat în carne
Regele Veciilor”.
Lerui ler, hai să umblăm
Pe la case de creştin
Să vestim pe cel divin –
Lerui-ler să colindăm.
Petre Paulescu