COLIND PENTRU
VÂNĂTORII DE MUNTE
Pe cei munti cărunti
Iuti roind prin ger
Ingeri dârzi trag punti
Incheiate 'n cer.
Val-vârtej străbat
Smârcuri si pustii
Fulgerând se bat
Cu grele stihii.
Codrii cad surpati
Apele s'ascund
Fug înspăimântati
Demonii la fund.
-Ingeri din Apus
Luminos obraz
Ce cătati voi sus
Tocma 'n Caucaz?
Viscol tipă 'n brazi
Urlă lupi în vânt,
Voi vestiti că azi
E Crăciunul sfânt.
Foc si vâlvătăi
Pumnii vostri-aprind
Clocoteste 'n văi
Aprigul colind.
Dar nu stiati c'aici
Nu mai e Isus?
Negrii bolsevici
Iarăsi l-au răpus.
-Desi'n munti sedem
Cu armele în mâni
Ingeri nu suntem
Ci ostasi români.
Prin zăpezi cât teancul
Cum ne-a prins Crăciunul
Colindăm cu tancul
Si urăm cu tunul.
(Ianuarie, 1943)
BALADA SFÂNTULUI DIN CÂMP
A izvorît un sfânt din pământ,
Nu l-a adus pasăre nici vânt.
Visul lui plămădi 'ntr'o seară
Lumini de om cu 'ntunecimi de tară.
Singur si neaos, el a purces
Printre oile limpezi din ses.
Si-a luat doar, sfios ca o slugă,
Merinde: un fluer cu doine'n glugă.
Prins de foame îngerească în câmp, cu dintii
A muscat din rădăcina credintii
Si-a desnodat atunci, ca niste nojite de peri,
Din fund de somn gângavele-i puteri.
Racoarea-i smerită de-atunci se varsă
Peste oamenii arsi din tara arsă...
A iesit veste si obstii de sate
Vin de-i strâng vorbele ca pe bucate
La gura lui de opincă strâmbă
S'atin femeile si copiii trâmbă.
Gospodarul iartă vita si se'njugă, fiecare
Să-si ducă acasă bunătatea în care.
De-alungul stepei cu zeghe murgă
Mierea minunii n'a 'ncetat să curgă.
Sufletele nu mai zac oloage
Lutul slut a'nceput pentru suflet să se roage.
IN GRĂDINA GHETESMANI
Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
O mâna nendurată, tinând grozava cupă,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gură...
Si-o sete uriasă sta sufletul să-i rupă...
Dar nu voia s'atingă infama băutură.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea că e dulceată...
Dar fălcile-nclestându-si, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viată!
Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă...
Treceau bătăi de aripi prin vraistea grădinii
Si uliii de seară dau roate după pradă.
CÂNTECUL URSULUI
Ursule, urias schimnic bătrân
Ascuns de lume în pesteri sihastre
Pasii tăi limpezi stele rămân
Infipte 'n potecile noastre.
Tu patriarh al muntelui sur
Stai în flacăra smeurei ca'n strană
Si molcom mormăi cântecul pur
Slavă dătătorului de hrană.
Când luna se razemă'n schituri de stânci
Si lăncile stelelor trec drepte
Cu umbra pădurii pe umeri adânci
Cobori luminisuri de trepte.
Cine în labe atâta tărie
Si-atâta blândete în duh ti-a pus?
Au, ispitit de'nalta sihăstrie
Sui pân 'la bârlogul tău Iisus.
Unde te aflai la obârsie când
Taina 'si svârlea pretutindeni grăuntii
De vii asa calm pe veacuri călcând
Tintat cu mir în oasele fruntii?
Pasnice pustnic, lotru somnoros
Sfânt păduratec visător de miere
Sub rasa de păr ursuz si ros
Nadejdi si temeri serpue 'n tăcere.
Destinul tău n'are hrisoave nici steme
Iar mintea ta albă si fără de cute
Priveste dintr'un colt de vreme
Goana palidelor fiare necunoscute...
(In "GÂNDIREA", Sept. 1938)
DIN COBUZ DE GÂND
Cântecul ce'n sârg
Zămislisi aseară
Nu-l mai da la târg
Nu-l trimete 'n tară.
Vor pentru norod
Chiote de piatră.
Puiul tău schilod
Tine-l lângă vatră.
Cântă-ti-l tăcând
Neclintind o buză,
Din cobuz de gând,
Nimeni nu-l auză.
CONTEMPORAN
Nu mă'nspăimântă cerul, nici pământul;
Pe unul calc, pe celălalt îl străpung;
Sunt slab, sământa care-o suflă vântul
Pe stepele vietii îndelung,
Dar el mă suflă unde vreau s'ajung!
Chiar dacă esti la infinit de mine,
Dar stiu că esti si-Ti cat Impărătia,
Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Si sunt contemporan cu Vesnicia.
