DIN PRESA LEGIONARÃ: REVISTA VESTITORUL
D I M E N S I U N E A   T R A C Ă

  
  

Linz - Salzburg - (Austria) - 1950 - 1952

Horia Sima 

 

Profesorul Mihail Manoilescu, în anii 1941-42 încerca să definească componenta sufletească a poporului român pe baza a trei coordonate: dimensiunea tracă, dimensiunea romană si dimensiunea slavă. Fantana lui Manole dela Manastirea Curtea de ArgesIn sufletul poporului român s'ar sbate asadar trei energii de provenientă felurită. Faptul semnalat este just si discutia poate varia numai asupra continutului ce-l atribuim fiecăruia si aportului adus la realizarea autenticului românesc. In ce priveste dimensiunea slavă toată lumea e de acord că ne-a făcut cele mai proaste servicii. Bine înteles nu ne referim la influentele slave de dată recentă, cari au atins numai periferic poporul românesc, ci la primul lor val, cel mai puternic, care apartine totalitătii nationale. Dimensiunea slavă tine registrul extremelor: fie indolentă până la abrutizare si refuzul evenimentului (visare în gol, atitudine mălaiată în fata vietii), fie reactii anarhice lipsite de sens si logică. Ambele forme indică grave rupturi pe planul vietii lăuntrice. S'a afirmat că darul poetic al poporului român, înclinarea lui spre reverie si posesiunea unui simt ascutit al armoniilor, ar fi tot de origine slavă. Credem că se face aici confuzie între două stări sufletesti diferite: apatia - tipic slavă - si contemplatia poetică, contemplatia frumosului, provocată de faptul ca si una si alta se traduce în realitate prin distanarea subiectului de domeniul actiunii.

Dinmnsiunea romană reprezintă ordinea concretă a lucrurilor, simtul practic si simtul statal. Indemânarea de a organiza viata natiunii, de a-i constrni cadrele politico-juridice de manifestare.

Dimensiumea tracă îmbrătisează spatiul spiritual al poporului românesc. Acestei dimensiuni îi datorăm minunatele cusături românesti, lirica populară, folclorul nostru muzical, jocurile si incrustaturile în lemn. Insusirile fundameutale ale culturii populare românesti - suavitate, puritate, armonie - sunt mostenite dela strămosii nostri traci. Dar cel mai mare dar ce ni l-a transmis sufletul trac este omenia - cuvânt intraductibil intr'o altă limbă. Omenia e mai mult decât bunul simt. E un concept de aspecte multiple care dă omulni înfătisarea de om. Om de omenie e un om care îsi pricepe meseria de a fi om. Omenia înglobează simtul moral, dar îl si depăseste. E o viziune cosmică, cu epicentrul in bunătatea si întelegerea fără margini a individului. Era firesc ca sufletul trac, fecundat de aceste limpezimi să dea nastere si celei mai înăltătoare religii din antichitate, încât aparitia crestinismului să nu fie intâmpinată cu neîncredere de vechea religie, ci sa urmeze ca o desăvârsire si o confirmare a ei. Daca despre toate celelalte popoare se poate spune că s'au încrestinat, noi ne-am regăsit in crestinism, ne-am descoperit in Christos propria noastră conceptie. Ideea unui singur Dumnezeu, a nemuririi sufletului, a învierii într'o altă lume, erau propovăduite si de Zamolxe. Revolutia spirituală dionisiacă, din veacul al V-lea înainte de Christos, petrecută pe pământul Eladei, e tot de origine tracă.

Ce atitudine trebue să luăm fată de cele trei dimensiuni ale sufletului românesc? Sunt ele de egală valoare si importantă? Pentru a răspunde acestei chestiuni trebuie să stabilim mai întâi actul de nastere al poporului românesc. Existenta lui datează numai dela cucerirea Daciei de către Traian? Realitatea e că nu ne putem opri la acest moment fragil. Originea poporului roman trebuie căutată pe o arie mult mai întinsă si într'un timp care se pierde în negura vremii. Suntem tot atât de vechi pe pământul nostru ca stejarii si brazii - cum spune Corneliu Codreanu. Noi suntem descendentii directi ai Tracilor, iar epoca romanã s'a grefat pe acest trunchi stravechi. O natiune atat de puternicã si de robustã ca a noastrã nu s'a putut închega numai in 150 de ani de ocupatie romana. Controversa continuitatii isi perde faimosul ei interes. N'am venit de nicăieri, ci am fost prezenti pretutindenea, în Carpati, in Balcani, in Pind, in Serbia. Nu noi ne-am deplasat din nord în sud si invers, ci altii ne-au întrerupt continuitatea teritoriala, creind impreuna cu elementul de bastina noi popoare. Miscarile de populatie românească semnalate în Evul Mediu sunt secundare în raport cu faptul fundamental, al enormei masse traco-romane, rãspânditã pe o suprafatã întinsã în nordul ca si în sudul Dunãrii.

Cum ramane cu limba? Disparitia limbei trace nu e o dovada categorică a puterii de asimilare a Românilor? Procesul s'ar putea explica si în alti termeni.

Cum arată Alexandru Randa în lucrarea sa închinată Traciei: "Balkan, Schlüsselraum der Weltgeschichte", imperiul roman dela anul 200 după Christos se transformă într'un condominiu tracoroman. In legiunile romane elementul traco-iliric ajunge preponderent, si tot din  sânul lui se recrutează cel mai mare număr de împărati. Pentru a nu vorbi decât de cei mai valorosi dintre ei, Diocletian, Constantin cel Mare, Justinian, s'au ridicat din părtile acestea. Faptul nu se datoreste hazardului, ci vidului biologic care s'a produs in Italia si în părtile apusene ale imperiului. Tracii nu mai erau periferici imperiului ci deveniseră factorul determinant continuitătii si al apărării lui de barbari. Ei si-au părăsit limba lor străveche, pentrucă li s'au deschis portile unui imperiu, pentrucă imprejurarile i-au asezat in prezenta unei sarcini uriase. Ostilitatea dintre Traci si Romani disparuse, pentrucă ei însisi au urcat cele mai înalte trepte ale imperiului si imperiul le apartinea cu acelas titlu cu care apartinea Romanilor. Strămutarea capitalei dela Roma la Constantinopol are aceeasi semnificatie. Traco-Ilirii au deplasat centrul de greutate al imperiului în patria lor, conformându-se deplasării care s'a produs în centrul lui etnic. Oare Romanii de traditie ar fi tolerat un asemenea scandal? Ne putem imagina pe Caesar sau August părăsind Capitoliul?

Orientarea viitoare a poporului român trebue să se sprijine, pe sinteza traco-romană, care trebue realizată sub cupola crestinismului. Dar ea nu-i posibilă atâta vreme cât ne amputăm istoria cu câteva milenii. Misterul poporului român se va lămuri numai lămurind necunoscuta tracă.

Horia Sima

August 1951

Vechi Imagini Românesti: Mânăstirea Tismana

/ / /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE