Tãrani din bucovinele tãcerii
Aburcã 'n mine drumul spre Cetate,
Si spun în doina lor belsugul verii
Si-amiazu' nalt pe care-l duc în spate...
Tristetea lor îmi umple tot exilul
Si-mi creste 'n gânduri, punte peste veac,
Sã-mi caut în geana stelelor azilul;
Sã-mi legãn doru 'n lacrimi si sã-l tac...
Din linisti, luna buciumã, bãcitã,
De-asupra lor, veghind peste morminte
Au fost în Munte, regi în rãzmeritã,
Si-acum îsi culcã fruntea pe cuvinte...
Liturghisind tãcerea a trezie
Rãzbat cu inima spre mai departe,
Nestiutori de vreme si de moarte
S'aseze 'n cer o altã 'mpãrãtie...
Vasile Posteucă
Am coborît din munti si bolovani,
Legendele lui Horia-mi fierb în sânge,
In doina mea Ardealul plânge
Si cer dreptate douã mii de ani.
Eu sunt trimsul timpurilor noi
Iesit din rând cu cei ce scurmã glia,
Si totusi vin sã vã întreb pe voi:
E slobod sã mai cânt în România?
Ar trebui sã-mi bag un sãmãdãu
Ca numãrul dusmanilor sã-mi tinã -
Hei! ce-am sã-i calc odatã crunt în tinã.
Necrutãtor, fãrã pãreri de rãu!
Putin îmi pasã cã mã blãstãmati
Si m'alungati cu pietre ca pe câne,
Destinul meu a fost si va rãmâne
Sã-mi port melancolia sub Carpati.
Fluerul Iancului, mi-l puneti în gurã,
Striviti-mã cu roata'n Bãlgrad,
Prin tãrmul vost' întelenit de urã.
Tot am sa-mi tai cu cântecele vad!
Autor necunoscut -
("Dacia")
