Terminând de citit Istoria
Transilvaniei, recent aparuta la Budapesta, ma vad silit sa constat cu
amaraciune si indignare ca, în ciuda înaltului for -Academia Ungara de
Stiinte - care a patronat-o, ea se abate cu o consecventa demna de o cauza
mai nobila si de la probitatea stiintifica, si de la etica istoriei.
Ca fiu al
plaiurilor transilvane, cetatean român de nationalitate evreu, obligat de
soarta, la un moment dat, sa beau pâna la fund paharul umilintelor si
suferintelor generate de ura si vrajba, ma simteam îndreptatit sa sper ca o
carte aparuta în zilele noastre într'o tara socialista, carte ce-si
propune sa evoce amplu, în trei volume masive, istoria Transilvaniei, sa
fie - sau cel putin sa încerce sa fie - o calda sI sincera pledoarie pentru
colaborarea între tarile si popoarele noastre, condamnând energic si fara
rezerve toate acele idei, teze, orientari care, în diferite momente ale
istoriei au propagat ura, diversiunea, asuprirea si dispretuirea, ajungând
pâna la acea teroare horthista desantata, care s'a soldat cu exterminarea
fizica a zeci si zeci de mii de români si evrei din nord-vestul României.
Cred - si nimeni nu ma poate clinti din aceasta convingere - ca o carte de
istorie trebue sa militeze - tocmai pe baza învatamintelor cristalizate de
istorie - pentru o mai buna cunoastere, pentru apropiere, pentru respectul
reciproc al trecutului popoarelor noastre.
DAR PÂNĂ LA
OCUPATIA GERMANĂ ?
Deschizând
primul volum al Istoriei Transilvaniei cu astfel de gânduri, am
ajuns ca la terminarea celui de al treilea sa fiu stapânit de o totala
deziluzie, sufletul sa-mi fie plin de durere si revolta. Da, de durere si
revolta, pentru ca în paginile celor trei volume s'au condensat nu doar
erori si aprecieri tendentioase, nu doar imprecizii si date gresite, ci mai
ales denaturari si falsuri, care merg pâna la pângarirea celor mai
luminoase momente din istoria poporului român, pâna la jignirea demnitatii
nationalitatilor ce au convietiuit de secole pe stravechiul pamânt
românesc al Transilvaniei, pâna la reînvierea si relansarea unor texte
extrem de nocive, soviniste si revizioniste, pe care le credeam de mult
înmormântate. In loc sa apropie popoarele si nationalitatile tarilor
noastre vecine, cele trei volume ale Istoriei Transilvaniei - prin
falsuri grosolane si inadmisibile omisiuni deliberate, prin aprecieri
batjocoritoare si calomnii fatise -provoaca nedumerire si revolta, genereaza
animozitati si disensiuni, învenineaza atmosfera, submineaza, prin
atacurile sale directe, un bun dobândit de-a lungul unei zbuciumate istorii:
conlucrarea, buna întelegere.
Nu numai
ansamblul lucrarii la care ne referim prezinta o imagine denaturata a
istoriei Transilvaniei, ci fiecare capitol al ei falsifica etapele si
momentele pe care le abordeaza.
In cele ce
urmeaza nu ma voi referi la faptele încriminate de mult de istorie:
masacrele, teroarea fara egal, reprimarea, lagarele de munca fortata,
expulzarile exercitate de horthisti în anii 1940 - 1944 împotriva
populatiei românesti majoritare din teritoriul de nord-vest al României
ocupat ca urmare a dictatului de la Viena din August 1940. Din multitudinea
problemelor privind teroarea horthista, probleme prezentate denaturat si
fals ori pur si simplu omise, ma voi referi, pentru exemplificare, la un
singur moment: deportarea si exterminarea populatiei evreesti din partea
de nord-vest a României cotropita de Ungaria horthista.
Pare de necrezut
si totusi aceasta este realitatea : din 2.000 de pagini, mai precis, din cca
90.000 de rânduri, autorii lucrarii consacra doar patru rânduri si
jumatate exterminarii de catre horthisti a evreilor din nordul
Transilvaniei. Expediaza asadar, într'o singura fraza, deportarea si
nimicirea fizica a unei populatii care traia de secole întregi pe aceste
plaiuri. Pentru precizie, pentru a vorbi "la concret", reproducem
în întregime fraza: "Dupa ocupatia germana, în 1944, autoritatile
ungare - în pofida protestelor curajoase ale intelectualilor progresisti si
ale capilor bisericesti, ca de pilda, a episcopului Marton Aron - au
transportat o parte însemnata a populatiei evreiesti din Transilvania de
Nord, vreo 90-100.000 de oameni, în lagare de concentrare din Germania,
condamnându-i la pieire."1)
_________
1).
Erdely tortenete, Akamiai kiado, Budapest, 1986, p. 1757.
Dincolo de faptul
ca reducerea la atât a eliminarii fizice a evreimii din nordul
Transilvaniei reprezinta o minimalizare de-a dreptul profanatoare a unuia
din cele mai mari asasinate în masa din istoria omenirii, fraza de mai sus
denatureaza, falsifica si induce în eroare opinia publica mondiala atât
prin omisi-uni de neiertat cât si prin fiecare afirmatie, prin fiecare
cuvânt al ei.
Sa le luam pe
rând:
Autorii încep
evocarea holocaustului evreilor din nordul Transilvaniei asternând pe
hârie, fara sa le tremure mâna, "Dupa ocupatia germana...". Cititorul
însa nu poate sa nu se întrebe: dar pâna atunci, pâna la ocupatia
germana din martie 1944, evreilor din nordul Transilvaniei chiar nu li s'a
întâmplat nimic?
Consider
jignitoare si profanatoare deopotriva pentru memoria victimelor si pentru
suferintele supravietuitorilor vehicularea cu insistenta si în alte lucrari
a tezei potrivit careia evreilor din Ungaria si din teritoriile pe care le
cotropise, "nu li s'a clintit niciun fir de par" - cum le place sa
declare unora - pâna la 19 martie 1944. Este o împietate pe care ma simt
dator s'o res-ping în numele acelui dureros de lung sir al victimelor din
satele si orasele Transilvaniei de Nord, ucise de gloantele unor ofiteri sau
soldati horthisti, ucise cu patul pustii, cu vâna de bou ori izbite cu
capul de pereti de jandarmii si politistii regimului de teroare ungar, sau
gonite în masa spre marele masacru de la Kamenec-Podolsk.
Desigur,
patrunzând în nord-vestul României pe baza samavolnicului dictat de la
Viena, întregul aparat represiuv, întreg mecanismul opresiunii horthyste
si-a îndreptat taisul împotriva populatiei românesti, savârsind mii de
crime individuale si colective, devastând si maltratând, semanând
deopotriva la sate si orase spaima si frica, înstaurând o teroare fara
precedent în salbaticia sa.
Dar înca
de atunci, din primele zile ale trecerii frontierei, printre victime,
alaturi de români se numarau tot mai multi evrei. In marele masacru
de la Traznea
- din Septembrie 1940 - au fost ucisi si sase evrei. Au cazut de asemenea,
alaturi de români, doborîti de glont sau spintecati de baioneta horthysta
evrei din Cerisa si Marga (judetul Salaj), din Viseu si Tasnad, etc.
La Sucutard, lânga Gherla, la sugestia grofului din comuna au fost ucisi
doi tineri tarani români - Iosif Moldovan si Ion Cotin. In aceeasi zi
locotenentul Papucs a dispus asasinarea a doua tinere evreice - Roza
si Ester Rozenberg. Evocând aceasta crima într'o carte, Michael Bar-On
din Israel consemneaza: "Dupa razboi cadavrele au fost exhumate.
Ungurii, carora le place sa faca parada cu spiritul lor cavaleresc,
îngropasera victimele într'un mod infam: pe fundul gropii au asezat
fetele, iar peste ele pe cei doi barbati."
Oare chiar
nici unul din autorii volumelor sa nu cunoasca faptul ca pentru primul
asasinat în masa din lungul sir al celor care au jalonat aplicarea "solutiei
finale" de catre nazisti, adica pentru cumplitul masacru din 1941 de la
Kamenec-Podolsk, din cele peste 20.000 de victime, cca 16.000 au fost
furnizate de autoritatile horthyste din rândurile evreilor din nordul
Transilvaniei si Ucraina Subcarpatica? E greu de crezut, pentru ca lucrarea
lui Ghideon Hausner, procurorul general în cunoscutul proces intentat
criminalului de razboi Eichmann, aparuta în traducere la Budapesta cu
titlul Sentinta la Ierusalim, arata ca în vara a lui 1941, la scurt
timp dupa ce Germania nazista ataca Uniunea Sovietica, autoritatile ungare
îi strâng pe toti asa zisii "evrei din Rasarit", adica pe cei
care nu aveau cetatenie ungara (fosti evrei polonezi, români si cehoslovaci)
si-i târasc în zonele abia cucerite din Polonia Rasariteana, Acolo, SS.-Obersturmbandfuehrer
Jeckelm s'a angajat "ca pâna la 1 Septembrie îi va lichida pâna la
unul pe acesti jidani" (pe cei deportati din Ungaria, din Transilvania
de Nord si pe cei localnici - nn). Si s'a tinut de cuvânt. Einsatz-gruppe
C. de sub comanda lui i-a macelarit pe toti la Kamenec-Podolsk si în
orasele vecine. Numarul victimelor a depasit cifra de 20.000. Doar câtiva
au reusit sa scape ca prin minune, sa ajunga la Budapesta si sa povesteasca
cele întâmplate.
DIN SAPTE,
SASE AU MURIT
Si cum se poate
trece peste suferintele celor peste 50.000 de barbati evrei în floarea
vârstei - dintre acestia 15.000 au fost din nordul Transilvaniei -pe care
autoritatile horthyste, constituindu-i în detasamente de munca fortata si
de pedeapsa, i-au trimis în Ucraina cu scopul premeditat de a-i lichida ?
Dupa cum reiese din memoriile fostului ministru al apararii din Ungaria,
general-colonel Nagybaconi Nagy Vilmos, din fiecare sapte evrei trimisi în
Ucraina sase au pierit de foame, de frig ucisi în batai, împuscati sau
arsi de vii la Dorosici. Fraza continua ... "în 1944 - în
pofida protestelor curajoase ale intelectualilor progresisti si ale capilor
bisericesti, ca de pilda al episcopului Marton Aron... " Aici ar fi
fost necesar sa se faca referiri concrete cel putin la un singur document,
la un singur memoriu public semnat de un intelectual ungur de vaza sau de un
grup de intelectuali. Noi, cei aflati în ghetouri, asteptam un astfel de
protest cu sufletul la gura. Dar nici atunci, nici pe timpul desfasurarii
deportarilor nu s'a auzit de un astfel de protest. Da, Marton Aron, singurul
pe care-l numesc autorii, a protestat curajos, numai ca el nu era capul unei
bisericii din Ungaria, cum lasa sa se înteleaga autorii, ci era episcop cu
resedinta la Alba Iulia, deci în România; de acolo a trecut granita
vremelnica si la 18 mai 1944 si-a rostit protestul la catedrala "Sf.
Mihail" din Cluj, fapt pentru care, chiar la sfârsitul acelei luni, a
devenit o "persoana nedorita" pe teritoriul ocupat de Ungaria
horthysta si expediat înapoi.
Este adevarat ca
pe la mijlocul lunii iunie a existat din partea bisericii reformate o
încercare de a organiza un protest comun al bisericilor ungare. Incercarea
a esuat însa din cauza pozitiei primatului Ungariei, Szeredi Jusztinian,
capul bisericii majoritare. Peste ani, aparatorii primatului vor sustine ca
el, aidoma unui strateg militar, a asteptat sa atace "în momentul
oportun, cu forta necesara si în locul potrivit". Numai ca atunci
când oamenii erau dusi spre moarte într'un ritm de 12.000 pe zi, "asteptarea
si amânarea" nu reprezentau nici strategie, nici tactica, ci pur si
simplu abandonarea victimelor.
Deci, în pofida
protestelor curajoase (pentru a caror atestare nu ni se ofera marturii) spun
autorii în continuare, autoritatile ungare "...au transportat o
parte însemnata a populatiei evreiesti din Transilvania de Nord, vreo 90
-100.000 de oameni în lagarele de concentrare, condamnându-i la pieire."
Pentru mine -
supravietuitor al acelui calvar - este de neînteles cum si-au permis
autorii sa mistifice în asa hal fap-tele, sa eludeze, cu asemenea lipsa de
scrupule, o realitate atât de grava. Las la o parte expresia "au
transportat"*) - desi nu pot sa ascund
ca mi se înfige în inima ca un cutit orice încercare de poleire a unei
realitati de o cruzime si o salbaticie fara asemanare în istoria omenirii -
dar nu pot, n'am dreptul sa nu protestez când nu se respecta adevarul nici
macar în privinta faptelor si cifrelor arhicunoscute. Cum poti sa spui ca
doar "o parte însemnata" a evreimii din nordul Transilvaniei a
fost deportata, când este un lucru notoriu ca jandarmeria si politia
horthysta - cu o precizie si meticulozitate, cu un zel ce i-au surprins
pâna si pe hitleristi - au scotocit fiecare casa din fiecare sat si oras si,
pe baza datelor de la serviciile de "evidenta a populatiei" si a
"listelor speciale", întocmite din timp, i-au strâns "om cu
om" pe toti evreii din nordul Transilvaniei în ghetouri apoi,
înghesuindu-i câte 80-90 într'un vagon de vite, i-au expediat la moarte
în trenuri de câte 50 de vagoane. Cei exceptati - câtiva mari mutilati de
razboi etc. - reprezinta o cifra atât de infima încât n'au cum sa schimbe
datele problemei.
Si nu acopera
realitatea nici afirmatia ca au fost trans-portati "în lagare de
concentrare din Germania". Intr'adevar, Reichu-ul nazist era
împânzit la acea data de mii de lagare de concentrare, în care detinutii
de toate nationalitatile din Europa erau supusi unor munci istovitoare si
unui tratament imposibil de suportat.
_____
*)
Nazistii au trimis direct sau au patronat trimiterea la moarte, gazare si
ardere a cca sase milioane de evrei. In toate documentele vremii emise de
autoritatile naziste se vorbeste însa doar de "transportarea spre
Rasarit", de "evacuarea", de "stra-mutarea", de
"aplicarea unui tratament special " evreilor. Niciodata de
uciderea, de asfixierea, de exterminarea lor. Urmând acest trist exemplu,
în documentele vremii, elaborate de autoritatile horthyste, se foloseste
acelas limbaj eufemistic de un rar cinism, ocolindu-se de fiecare data pâna
si cuvântul "deportare". Cred ca ar fi timpul sa spunem
lucrurilor pe nume!
Evreii din nordul
Transilvaniei au fost însa expediati fara exceptie, în lagarul de
exterminare Birkenau-Auschwitz, unde 70-75%, uneori chiar 80 % din cei
sositi erau dusi de pe un peron direct în camerele de gazare. Si numai cei
20-30% ramasi în viata au fost trimisi ulterior în lagarele de concentrare
din Germania. Desi la Birkenau-Auschwitz era pusa la punct o banda rulanta a
mortii si exista o experienta de câtiva ani în asigurarea functionarii ei
fara perturbari în vederea sosirii într'un ritm fara precedent a
deportatilor din Ungaria si din teritoriile pe care le cotropise, s'a luat
un sir lung de masuri speciale. Locotenent-colonel SS Rudolf Hoess, fostul
comandant al lagarului, numit între timp inspector general în centrala
lagarelor de concentrare, a fost din nou detasat la Auschwitz.
Garniturile au
fost renovate, furnalele recositorite, cosurile întarite cu benzi de otel;
au fost sapati kilometri de santuri în imediata vecinatate a crematoriilor,
pregatindu-se arderea pe ruguri a cadavrelor ce nu vor putea fi mistuite de
cele patru crematorii în zilele si noptile când capacitatea lor va fi
depasita.1)
_______
1)
Vezi si Magazin Istoric Nr. 2/ 1968, 2/1969, 5/1971, 5/1980, 5/1982,
5/1984.
Chiar si camerele
de gazare primitive, care fusesera folosite înaintea construirii celor
moderne, au fost repuse în stare de functionare.
S'a
construit o noua linie ferata între Auschwitz si Birkenau, iar punctul de
debarcare a fost adus mai aproape cu 200 m de crematorii. Numarul
Haeftling-ilor din cele doua Sonderkommandouri (detasamente speciale)
ce lucrau la camerele de gazare, a fost sporit de la 224 la 860, iar
Kom-mando-ul care sorta prada din trenuri a fost majorat la aproape 2.000 de
oameni. Cu toate aceste masuri, Rudolf Hoess a fost nevoit sa se deplaseze
de câteva ori la Budapesta pentru a pune de acord ritmul exagerat al
deportarilor horthyste cu capacitatile de gazare si ardere de care dispunea
Birkenau-ul.
Cât priveste
cifra de 90-100.000 de oameni pe care o dau autorii, nu poate fi explicata
altfel decât ca o tendinta deliberata de a micsora dimensiunile crimei
savârsite de horthysti si implicit de atenuare a raspunderii faptuitorilor
ei.
Un calcul cât de
cât apropiat de realitate era usor de facut. Recensamântul din 1941
întreprins de organele horthyste au pus în evidenta existenta a 151.125 de
evrei în nordul Transilvaniei. Se stie însa ca, datorita legilor anti-evreiesti,
au fost supuse prigonirii, ghetoizarii si deportarii si persoanele care se
considerau crestine dar care aveau parinti si chiar numai bunici evrei.
Astfel, numarul lor a crescut cu cca 10%. Cert este ca potrivit datelor
cunoscute în literatura de specialitate, numarul evreilor din nordul
Transilvaniei supusi actiunii de exterminare a fost de peste 166.0000,
dintre care peste 150.000 au fost deportati de autoritatile horthyste la
Birkenau-Auschwitz, iar în jur de 15.000 au fost trimisi la moarte în
Ucraina. Nu-mi pot explica cum au ajuns autorii sa aprecieze numarul
victimelor la maximum 100.000. Chiar daca ei s'ar fi limitat sa consulte
datele incomplete, consemnate de Comandamentul militar ungar din Kosice, pe
unde au trecut trenurile cu deportati spre Birkenau-Auschwitz, ar fi vazut
ca sunt înregistrate 27 de garnituri, indicându-se ziua trecerii, numarul
deportatilor aflati în vagoanele lacatuite si ghetoul din care provin.
Adunând cifrele
gasite acolo ar fi ajuns la un total de 131.641, la care neaparat trebuiau
sa-i adauge pe cei 15.000 trimisi în Ucraina.
Apoi se cuvenea,
era obligatoriu sa mentioneze cel putin, daca nu si sa comenteze
cutremuratoarea realitate, ca dintre cei deportati - transportati, cum se
exprima eufemistic autorii - 84,5% au fost exterminati.1)
______
1).
Remember, 40 de ani de la masacrarea evreilor din Ardealul de Nord sub
ocupatia horthysta . Federatia comunitatilor evreiesti din Republica
Socialista România, Bucuresti, 1985, p. 59.
PRIMA
LEGISLATIE ANTISEMITĂ IN EUROPA
De altfel,
nu este singurul fapt grav eludat. Din pacate omisiunile sunt atât de multe
si de neiertat încât în unele privinte ele sunt mai de condamnat decât
însasi denaturarile comise.
Am recitit
paragraful în cauza de câteva ori; nu-mi venea sa trec mai departe. Nu-mi
venea sa cred, nu puteam sa concep ca într'o carte ce se pretinde de
istorie, aparuta sub egida Academiei Ungare de Stiinte si din al carei
colectiv redactional face parte un membru marcant al guvernului de la
Budapesta, se consemneaza pur si simplu exterminarea unei întregi populatii
fara sa se dea acestei crime odioase nici un fel de caracterizare, fara sa
se faca cea mai vaga referire la cauzele care au generat-o, fara sa se spuna
un singur cuvânt de condamnare la adresa faptuitorilor.
Inainte de toate
trebuia si trebuie spus raspicat, fara ocolisuri, ca aplicarea "solutiei
finale", cu alte cuvinte "rezolvarea definitiva a problemei
evreiesti în stil horthyst" a fost urmarea directa a politicii
fasciste, soviniste, rasiste si antisemite, promovata de regimul lui Horthy.
De altfel, mai marilor acestui regim le placea sa se mândreasca - si nu
fara temei - ca în perioada de dupa primul razboi mondial, Ungaria a fost
primul stat din Europa care a legiferat masuri antisemite. Intr'adevar,
înca din 1920 s'a adoptat legea privind regle-mentarea admiterii în
învatamântul superior, scopul declarat al legii fiind "contingentarea
cu înteleapta chibzuinta a numarului studentilor". In realitate
era vorba de limitarea la anumite procente a studentilor apartinând
nationalitatilor conlocuitoare.
In 1938 a
aparut din nou o lege antievreiasca, purtând titlul nevinovat: "Asigurarea
mai eficienta a echilibrului vietii sociale si economice", menite
sa limiteze accesul evreimii la viata economica si sociala din Ungaria.
Peste numai o
jumatate de an, parlamentul ungar a adoptat o alta lege antievreiasca, care
stabilea ca trebuiau considerati evrei, alaturi de cei de religie izraelita,
toti acei cetateni unguri care aveau un parinte ori doi bunici de religie
izraelita în momentul ori înaintea intrarii în vigoare a legii. Notiunea
de evreu a fost extinsa apoi prin legea din 1941 privind "apararea
rasei".
Bazându-se
pe aceasta realitate, vitez Endre Laszlo, numit de Horthy secretar de stat
la Ministerul de Interne, într'o declaratie difuzata la posturile de radio
si reluata de întreaga presa ungara, a combatut vehement
"conceptia
potrivit careia problema evreiasca ar fi aparut din nou (adica dupa 19
Martie 1944 - nn) ca rezultat al situatiei politice mondiale." El
a subliniat ca "unanimitatea societatii ungare aparatoare a
puri-tatii rasiale urgenteaza de aproape 25 de ani rezolvarea proble-mei
evreiesti. Antisemitismul ungar nu este o politica la moda, nu este
copierea sau imitarea unor tendinte si idei actuale. Nu de un an-doi, ci
de decenii întregi, ca sa spunem asa, prima în Europa, ungurimea a
simtit pe propria piele, ce pericol catas-trofal reprezinta cresterea în
proportii tot mai mari a influentei evreiesti. De-a lungul unei lupte de
decenii s'a cristalizat convingerea ca numai o rezolvare radicala poate
duce la rezultatul definitiv si satisfacator, dorit de ambele parti.
"Convingerea
noastra de nestramutat - si-a continuat declaratia primul
colaborator al ministrului de interne horthyst -putem s'o sintetizam
astfel pentru neamul nostru ungar, evreimea este un element care nu este
dorit, nici din punct de vedere moral, nici spiritual, nici fizic.
Constienti de aceasta descoperire, trebuie sa cautam acea rezolvare care
departajeaza si elimina în întregime evreimea din viata ungurimii"1).
______
1)
Vadirat a nacizmus ellen (Act de acuzare împotriva nazismului)
Budapest 1958, Vol, I, pp 88-89.
Sintetizând
aceasta realitate istorica, Tribunalul Poporului din Cluj, judecând în mai
1946 pe criminalii horthysti vinovati de exterminarea evreilor din
nord-vestul României, releva în actul de acuzare ca:
"In
Ungaria horthysta a fost cel mai vechi fascism din Europa, fiind primul
care a introdus legi antievreiesti deja în anul 1920, prin legiferarea
institutiei "Numerus clausus" în universitatile din Ungaria.
Aceeasi opresiune a practicat-o prin prigoana muncitorilor, a elemen-telor
progresiste, asasinate politice, având legatura din primul moment al
venirii la putere cu regimul hitlerist din Germania. Drept consecinta a
statornicirii unui astfel de regim fascist în Ungaria horthysta au fost
adoptate o serie de legi anti-evreiesti, s'au înfaptuit masuri inumane,
cum au fost deportarea unui numar de evrei în vara anului 1941 la
Kamenec-Podolsk, expulzarile ordonate de comandamentele militare din
nordul Ardealului, pogromul de la Ujvidek si alte fapte similare"1).
Ma simt dator sa
starui asupra acestor realitati pentruca nevorbind de ele, asa cum
procedeaza autorii asa-zisii "Istorii a Transilvaniei", se
creaza confuzii, tinerele generatii
sunt induse în
eroare. Aici nu-i vorba de o simpla omisiune. A prezenta holocaustul
evreilor din Ungaria si teritoriile cotropite de ea ca un fapt accidental, a
sugera fie si indirect ideea ca el a fost exclusiv
urmarea intrarii trupelor naziste în Ungaria reprezinta o grava eroare
politica si istorica, o încercare condamnabila de a micsora - daca nu chiar
de a absolvi - raspunderea statului ungar de atunci. O astfel de pozitie din
partea unor istorici nu poate decât sa dezinformeze opinia publica,
tinerele generatii care au obligatia morala sa vegheze sa
militeze activ ca niciodata, nicaieri în lume asemenea dezastre sa nu se
repete.
________
1).
Randolph Braham, Genocid and Reward, (Genocid si pedeapsa), Boston,
Haga, Dordrecht Lancaster, 1983, p, 17.
Au perfecta dreptate supravietuitorii ghetoului Gherla
când, destainuindu-si gândurile cele mai intime în volumul întitulat Gherla,
Iclod si împrejurimile spun:
"Trebue
sa scriem, daca nu pentru noi, care am fost martorii acestor orori, care
am vazut cu ochii nostri varsarea de sânge dezlantuita de monstri cu chip
de om, am simtit salbaticia jandarmilor cu pene de cocos la palarie...
atunci pentru urmasi, care peste una-doua generatii nu vor crede ca asa
ceva s'a putut întâm-pla. Trebuie sa scriem pentru ca lumea sa stie si
peste zece mii de ani ca au existat cândva si asemenea tari care au vazut
ca începe sfârsitul, ca frontul a sosit la granita lor si ele totusi,
în momente critice, nu s'au preocupat decât de lichi-darea evreilor."
Este, cred,
semnificativ faptul ca Ianko Peter, prese-dintele Tribunalului Popular din
Budapesta, care a functionat în primii ani de dupa cel de al doilea razboi
mondial, caracte-rizând nocivitatea si pericolul propagandei soviniste si
rasisto-horthyste, urmarile dezastruoase ale atâtarii patimilor, s'a simtit
dator sa sublinieze:
"In
ciuda prezentei trupelor germane si a violentelor pretentii ale lui
Hitler, aceasta actiune sânge-roasa (deportarea, nn) n'ar fi putut fi
efectuata atât de complet, daca din partea populatiei crestine s'ar fi
manifestat o împotrivire mai mare, asa cum s'a întâmplat în alte parti.
Dupa opinia mea, aceasta actiune rusinoasa, inumana, a fost posibila nu
numai datorita guvernului Sztojay, ci si datorita inducerii în eroare si
exacerbarii urii poporului ungar printr'o propaganda antisemita de decenii
si, nu în primul rând, datorita atâtarii instinctelor gregare ale
lepadaturilor flamânde de prada..."1)
_______
1)
Levai Ieno. Zsidosors Magyarorszagon (Destin evreiesc în Ungaria),
Magyar Teka, p. 139.
Cred ca si
autorii Istoriei Transilvaniei erau datori sa releve
nocivitatea ideologiei horthyste, tocmai pentru a sublinia adevarul
ca vina pentru cele întâmplate n'o poarta poporul în ansamblu ci, în
primul rând, regimul horthyst, exponentii si ideologii lui care, pe
diferite trepte ierarhice, au propagat si exacerbat vrajba, ura rasiala,
teroarea.
BERLINUL
TEMPEREAZĂ BUDAPESTA
Revenind la
omisiunile condamnabile la care m'am refe-rit, consider de asemenea ca
trebuia si trebuie spus, în al doilea rând, ca aplicarea "solutiei
finale", cu alte cuvinte, "rezolvarea definitiva a
problemei evreiesti în stil horthyst" s'a facut în Ungaria si
teritoriile cotropite de ea cu un zel si o cruzime fara asemanare,
întrecând în multe privinte tot ce s'a întâmplat în alte tari europene,
inclusiv Germania hitlerista.
"Nu,
ungurii nu i-au vândut pe evrei nazistilor - exclama Singer
Zoltan în cartea sa - ci pur si simplu le-au platit ei ca sa-i ia si
sa-i duca. (Eichmann a marturisit ca guvernul ungar a platit 5.000 de
marci pentru deportarea fiecarei familii de evrei - nn). Putem afirma cu
inima curata ca nu a existat popor în Europa care sa se fi purtat mai
cumplit, mai inuman cu evreii decât ungurii".2)
In volumul A
Ieruszalemi per (Procesul de la Ierusalem), Schoen Dezsoe arata ca a
avut o discutie cu câtiva oameni de la "Liska 06", cu aceia care
aproape de-a lungul unui an, zi si noapte au studiat exclusiv holocaustul
în vederea procesului intentat lui Eichmann. Asa a ajuns la concluzia ca: "Ungurii
au fost cei mai neînduratori. Atâta salbaticie, atâta inumanism fata de
evrei n'am constatat la nici un popor din Europe... Este dureros sa
consemnezi aceasta constatare, îndeosebi este dureros sa consemnezi acest
lucru în limba maghiara."
________
2)
Singer Zoltan, Volt egyszer egy Dezs... (A fost odata la Dej)...Tel
Aviv, Vol II, p. 411
Dupa
reconstituirile lui Stern Samu, pe atunci presedinte al Consiliului Central
Evreiesc din Budapesta, situatia devenise atât de insuportabila, încât "La
mijlocul lui Aprilie, ne-am adresat pentru ajutor lui Eichmann împotriva
lui Endre Laszlo. I-am zugravit ororile din ghetourile din provincie si am
solicitat - în numele minimei omenii - sa ne ajute în situatia data.
Fireste, raspunsul a fost un raspuns rece. Atunci a facut Eichmann faimoasa
afirmatie: - Endre will die Juden mit Paprika fressen" (Endre vrea
sa-i înfulece pe evrei cu paprika.1)
Cu prilejul unei
întâlniri cu Freudiger Fueloep, presedintele comunitatii evreiesti din
Budapesta, Wisliceny, colaborator al lui Eichmann, a remarcat: "Ungurii
par a fi cu adevarat descendenti ai hunilor; nu am fi reusit niciodata o
asemenea performanta fara ei". Krumey, loctiitor al lui Echmann,
s'a exprimat în acelas sens: "Jandarmii unguri isi fac treaba cu o
brutalitate asiatica autentica"2).
Levai, unul din
expertii în holocaustul din Ungaria, a rezumat astfel realitatea: "Datorita
numarului lor redus, nazistii nu erau practic capabili nici macar sa
supravegheze deportarile, cu atât mai putin sa le efectueze. Marcarea
evreilor cu steaua lui David, strângerea lor în ghetouri si lagare de
concentrare au fost posibile numai pentruca jandarmeria - bine pusa la punct
cu situatia si având cca 20.000 de oameni la dispozitie - putea fi sigura,
oriunde, si de ajutorul politiei locale" 3).
Uimit de
zelul horthystilor, Veesenmeyer, împuternicitul lui Hitler la Budapesta,
raporta înca la începutul actiunii, la 31 martie 1944, lui Ribbentrop ca "tinând
seama de împrejurarile de aici (Ungaria, nn) evolutia poate
fi neobisnuit de rapida". La numai
câteva zile subliniaza din nou, într'o telegrama, ca în privinta
masurilor antivreiesti "guvernul ungar procedeaza deosebit de activ
si cu o rapiditate deosebita."
Este de altfel
semnificativ ca nazistii de la Berlin., examinând legile antievreiesti din
Ungaria, au constatat ca "unele prevederi sunt chiar mai severe
decât cele germane."
____________
1).
Tanacsi feljegyzes 1944 majus - 16 rol (Stern Samu Koezlese ) (Proces-verbal
al Consiliului din 16 mai 1944 - Comunicarea lui Stern Samu.
2).
Levai Jeno, Op. cit. p. 110
3).
Ibidem, p. 117
Zelul
guvernului de la Budapesta al horthystilor în general în aplicarea "solutiei
finale", a atins asemenea proportii, încât nu numai ca i-a surprins
si uimit pe fratii lor mai mari, - nazistii de la Berlin - dar nu odata i-a
silit pe acestia sa tempereze lucrurile, sa intervina ei - ce ironie a
sortii ! - pentru a-i "apara" pe evrei de unele excese care puteau
sa ricoseze si sa le aduca prejudicii pe plan mondial.
Este graitor în
acest sens procesul-verbal al sedintei Consiliului de Ministri de la
Budapesta din 3 Mai 1944, care a dezbatut administrarea avutului
cetatenilor-dusmani evrei si neevrei, precum si a evreilor de cetatenie
straina: primul ministru a aratat, printre altele, ca este în interesul
comun al celor doua popoare (german si maghiar, nn) ca administrarea
avutului cetatenilor-dusmani (este vorba în deosebi de evrei nn) si a
evreilor de cetatenie straina sa se faca pe baze principiale, în mod
corespunzator.
"Unul
din consilierii ambasadei germane din Budapesta s'a prezentat de trei ori
la Ministerul de Externe si a atras atentia cu pregnanta ca reprezinta un
interes comun (nazisto-horthyst, nn), sa nu se comita excese politienesti
care ar putea genera contramasuri pe plan extern nu numai împotriva
cetatenilor unguri, ci si a cetatenilor germani... In mod deosebit i-a
atras atentia guvernului ungar asupra tratamentului corespun-zator care
trebue aplicat cetatenilor considerati dusmani si averii acestora; s'a
transmis sinteza reglementarilor germane în acest domeniu, exprimând
dorinta ca din partea ungara sa nu se întreprinda masuri care sa le
depaseasca (subl. ns) pe acestea"1).
Nimic nu
încrimineaza mai coplesitor zelul horthystilor decât graba cu care au
organizat ghetoizarea, decât ritmul infernal cu care au expediat
transporturile spre crematorii.
Primarii
horthsti, pe baza unor indicatii verbale, fara sa astepte dispozitii scrise,
s'au pus pe treaba cu un zel fanatic. Cu o graba inexplicabila au
îngramadit zeci de mii de evrei în niste perimetre imposibile, fara sa
asigure în prealabil nici cele mai elementare masuri de igiena, apoi
agitând pericolul epidemiilor, al infectarii împrejurimilor, au început
sa ceara forurilor superioare , inclusiv celor germane, urgentarea
îndepartarilor
"acestor
aglomerari nedorite si periculoase, lichidarea acestor focare de infectie".
Primarul
orasului Ungvar îsi încheia astfel memoriul trimis Ministerului de Interne:
"Cu
respect va rog sa dispuneti cât mai urgent ca evreii adunati în Ungvar
si dispusi în sistem de lagar, sa fie cât mai urgent expediati" 2).
________
1).
Vadirat a nacizmus ellen, p. 288.
2).
Magyar Nemzet (Natiunea ungara), din 24 Aug. 1984.
In
declaratia pe care o va face în 1946, în închisoarea din Bratislava, SS-Hauptsturmfuehrer
Dieter Wisliceny va arata:
"Eu
am trecut la începutul lui Aprilie prin Munkacs sa supraveghez
ghetoizarea. S'a prezentat la mine comandantul jandarmeriei din Sighetul
Marmatiei si mi-a spus ca nu este în stare sa efectueze ghetoizarea în
Sighetul Marmatiei deoarece lipsesc cladirile corespunzatoare,
instalatiile sanitare . Trebue sau sa-si abandoneze activitatea, sau sa i
se ia "surplusul de oameni" (de evrei, nn) si sa fie dusi
în Ungaria de Apus, sau chiar în Germania...
Cum am sosit
la Budapesta, m'am îndreptat spre Eichmann, si i-am atras atentia ca Baki
îl va chema în curând la telefon si-i va cere sa decida. La prînz,
între orele 2 si 3 ne-am întâlnit în cabinetul lui Baky (...) Secretarul
de stat Baky i-a povestit lui Eichmann care
este situatia în Maramures, apoi a spus:
- Te
întreb deci, draga Adolf, sa abandonam ghetoizarea ori esti dispus sa-i
preiei de la noi pe evrei?
- Mein
lieber Laci, (dragul meu Laci) cu aprobarea pe care mi-a avansat-o
forul meu superior pot sa-ti declar imediat, acum, ca suntem gata sa-i
preluam pe toti evreii."
Intreaga
discutie (care a pecetluit soarta evreilor din nord-vestul României -
nn), n'a durat nici 15 minute" 1).
Fireste,
nazistii însisi au dorit o actiune rapida. Dupa cum s'a exprimat Eichmann
la procesul de la Ierusalim. s'a urmarit: "Evacuarea accelerata a
tuturor evreilor si deportarea lor la Auschwitz, în care scop Ungaria
trebuia scotocita de la rasarit spre apus. Accelerarea a constituit o
cerinta esentiala. pentru a evita repetarea evenimentului umilitor (pentru
nazisti, nn) al rascoalei ghetoului din Varsovia."
_____
1).
Ibidem
HORTHY;
'AFARĂ CU EI DIN TARĂ'
Cu toata
preocuparea lor pentru a imprima un ritm accelerat deportarilor,
autoritatile naziste preconizasera initial sa se transporte la Auschwitz
zilnic 2.000 de evrei cu câte un tren de 50 de vagoane. In consecinta,
Veesenmayer reportase la Berlin : "(...) Au început tratativele
privind transportarea lor (a evreilor, nn) si începând cu 15 mai ne-am
planificat sa transportam zilnic 3.000 de evrei (...). Gara de destinatie:
Auschwitz."
Supralicitând pe
nazisti în aplicarea "Solutiei finale" horthystii, în
conditiile încordate ale razboiului, când conta fiecare vagon, s'au
angajat ca ei pot asigura - era vorba doar de lichidarea evreilor ! - nu un
tren, ci patru trenuri a 50 de vagoane. Asa se face ca din nordul Ardealului
au fost transportati zilnic spre Auschwitz nu 3.000 ci 12.000 (uneori chiar
14.000) de evrei.
N'am
înteles nici atunci si nici în cei peste 40 de ani care au trecut, de ce
atâta graba? Cum s'a putut ca o tara în-treaga, si înca în timp de
razboi, sa subordoneze totul, forte si mijloace, nu necesitatilor frontului,
nu echilibrarii economiei, nu aprovizionarii populatiei, ci strângerii,
îmbarcarii si trimiterii la moarte a sute de mii de oameni nevinovati? Nu
existau sufi-ciente locomotive pentru transportul alimentelor, nu se puteau
asigura vagoane pentru raniti, trenurile se împotmoleau, circu-latia
persoanelor si bunurilor se degrada într'una. Dar trenurile mortii aveau
"libera trecere" zi si noapte; în niciun ghetou nu s'a
întârziat cu nici un transport din lipsa de vagoane. Graficul sosirii
trenurilor din nord-vestul României pe rampa mortii de la Birkenau,
datorita zelului horthyst, nu s'a dat peste cap nici macar o singura data..
De unde atâta ura fata de om? De ce noi, evreii din nord-vestul României
cotropit de horthysti, a trebuit sa intram în camerele de gazare în cel
mai mare procen-taj în comparatie cu deportatii din toate tarile Europei?
Nu-mi pot
explica nicicum, de ce autorii Istoriei Transilvaniei nu amintesc
nimic despre toate acestea? Nici macar nu simt nevoia sa pomeneasca în
acest context numele lui Horthy, al carui nume a devenit, de-a lungul a 25
de ani, sinonim cu teroarea si care nu odata a dat expresie publica - prin
vorbe, si mai ales prin fapte - urii sale fata de evrei...
Este adevarat ca
Horthy, dându-si seama de gravitatea fara precedent a monstruoasei crime ce
se organiza împotriva evreilor, si-a pregatit un alibi imbatabil, credea
el. Sedinta Consiliului de Ministri din 29 martie 1944, care a declansat
avalansa legilor antievreiesti menite sa dea - culmea cinismului ! - un
"cadru legal" exterminarii evreimii din Ungaria si teritoriile
cotropite, a început, - potrivit procesului verbal - cu "transmiterea"
unei "decizii" a lui Horthy: "Potrivit declaratiei
domnului prim-ministru, excelenta sa regentul da mâna libera guvernului de
sub conducerea sa în legatura cu toate ordonantele evreiesti (antievreiesti,
nn) si în privinta aceasta nu doreste sa exercite influenta" 1).
__________
1).
Vadirat a nacizmus ellen, p. 13
Apreciind
cele ce se savârseau de horthysti în Ungaria, Churchill îi scrie în
acele zile lui Eden" "Prigonirea evreilor din Ungaria este,
probabil, crima cea mai mare si cea mai abjecta din întreaga istorie a
omenirii".
Participarea
nemijlocita a lui Horthy la conceperea si savârsirea acestei crime este
incontestabila. Faptul ca si-a declinat orice prerogativa în rezolvarea
problemei evreiesti nu denota decât lasitatea lui. Pentru ca el "s'a
dat la o parte" doar "de jure", "de facto" s'a
îngrijit ca oribila crima sa fie savârsita fara îndurare. In consecinta
s'a grabit sa numeasca la Ministerul de Interne în functii de secretari de
stat cu misiunea de "a rezolva problema evreiasca" pe Baky si pe
Endre, oamenii lui de încredere, pe care-i stia înca de la Seghedin, bine
cunoscuti în toata tara ca fiind cei mai salbatici si vehementi antisemiti.
De altfel, în
fata Tribunalului Poporului din Budapesta, Baky va reda cuvintele pe care i
le-a adresat Horthy când l-a investit în functia de secretar de stat la
interne: "Te numeri printre ofiterii mei vechi din Seghedin, si stiu
ca îmi esti devotat, ma încred total în tine, de aceea te numesc, în
aceste zile grele, secretar de stat la Ministerul de Interne . Azi avem
nevoie de cei mai buni unguri... Urasc evreii galitieni si comunisti. Afara
cu ei din tara ! Afara ! Afara !"2)
_______
2).
Levai Jeno, Zsidosors Magyarorszagon, p. 99-100
Si apoi cu
ce drept un conducator de stat poate sa se dezica pur si simplu de soarta
unui milion de cetateni ai sai ? Cum poate el sa priveasca nepasator
batjocorirea, schingiuirea si lichidarea în masa a unui milion de cetateni
ai tarii pe care o guverneaza si sa se considere nevinovat, invocând
motivul absurd ca "n'a dorit sa exercite nici o influenta ?!"
Cine si cum
ar putea sa absolve un dictator asa cum a fost Horthy de faradelegile
savârsite din ordinul guvernului numit chiar de el ? Iar guvernele numite
de Horthy, începând mai ales cu cel prezidat de Sztojay Doeme, au initiat,
patronat si acoperit crime inimagnabile, sfidând protestele unei lumi
întregi.
Dupa Eliberare,
Tribunalul Poporului din Budapesta va pune în evidenta fara echivoc
atitudinea lipsita de orice urma de umanitate, graba febrila, duritatea si
abuzurile, înfioratorul zel în savârsirea crimelor ce au caracterizat
ghetoizarea si deportarile. In sentinta nr. B.X.4419 din 7 Ianuarie 1946.
în procesul Endre, Baky, (secretari de stat) si Iaross (ministru de interne),
referindu-se la strângerea si expedierea la moarte a evreilor, Tribunalul
va arata:
"Nu
poate exista nici o îndoiala ca efectuarea concentrarii si deportarii
peste granita a unui numar de 434.351 persoane, cu locuinte raspândite
în diferite parti ale tarii în numai doua luni a fost posibila exclusiv
datorita colaborarii active a autoritatilor ungare cunoscatoare a
situatiei locale... La timpul sau, mai multe personalitati germane (Eich-mann,
Wisliceny), au declarat ca situatia în Ungaria este speciala, pentru ca
Endre si Baky dicteaza un tempo mai rapid în afacerile evreiesti decât
însisi nemtii. Iar, potrivit depozitiei lui Veesenmayer, Eichmann Adolf,
specialistul Berlinului în Ungaria pentru rezolvarea problemei evreiesti,
i-a comunicat ca, în esenta desfasurarea deportarii se bazeaza pe
jandarmeria si administratia ungara, pentru ca el nu dispune decât de un
mic comandament".
_______
1).
Randolph Braham, Op. cit. p. 29
MARTIRII
DE LA SĂRMAS, IP, TRĂZNEA
Dupa razboi se
vor gasi, cum spuneam, voci care vor cauta sa atenueze zelul horthystilor,
mergând pâna la încercarea de a le diminua raspunderea, împingând
pledoaria pâna aproape de absolvire, aruncând vina pe nazisti. Din pacate
autorii lucrarii nu fac nici ei exceptie. Marturiile si documentele vremii -
marturiile exclusiv ale guvernantilor de la Budapesta si Berlin, documentele
elaborate si stampilate în capitalele de mai sus - acuza însa fara drept
de apel. Dar chiar daca n'ar fi ramas nici un document, chiar daca nu s'ar
fi gasit nici un martor din fostii deportati care sa-i încrimineze si tot
nu s'ar fi putut ascunde adevarul, pentruca în cruzimea si neîndurarea lor
au savârsit, în ultimul moment, în ultima lor svâcnire, o crima
strigatoare la cer, o crima imposibil de acoperit, de negat - îngrozitoarea
crima de la Sarmas.
Era în
Septembrie 1944. Suferintele populatiei din nord-vestul României se
apropiau de sfârsit. Inaintarea victorioasa a trupelor române si sovietice
aducea libertatea si alinarea durerilor. Dar pe alocuri, de-a lungul
frontierei vremelnic impuse, trupele nazisto-horthyste au reusit sa patrunda
pentru câteva zile în sudul Transilvaniei, dincolo de granita nedreapta
fixata prin odiosul dictat de la Viena. Aici toti evreii, fara exceptie,
ramasesera în viata. In comuna Sarmas, la câteva zeci de kilometri de Cluj,
au patruns subunitati ale armatei horthyste. "Cavalerii"
horthysmului au constatat cu surprindere ca mica localitate avea 126 de
evrei. Si toti în viata ! N'au stat nici o clipa pe gânduri. Fara sa le
ceara sau sa le ordone cineva ceva din partea germana, fara sa întrebe
macar Budapesta, ei, cavaleri ai armatei horthyste, din proprie initiativa,
mânati de sentimentele sadite în ei în cel aproape un sfert de veac de
guvernare fascisto-horthysta, s'au napustit asupra celor 126 de barbati,
femei. copii si batrâni si au savârsit una din cele mai cutremuratoare
crime din perioada holocaustului, care avea sa devina cunoscuta în toata
lumea sub numele "oribila crima de la Sarmas".
Am vazut la
Birkenau-Auschwitz, la Landsberg si Kaufe-ring, în toate lagarele prin care
m'a purtat destinul harazit de horthysti, mii si mii de cadavre. Am fost
martor ocular la moartea multor camarazi care au pierit de foame, de frig,
de boli, ucisi prin asfixiere, împuscare sau spânzurare; înecati,
înghe-tati ori aruncati de pe schele. Marturisesc însa ca nici odata nu
m'am înfiorat ca atunci când am vazut fotografiile victimelor de la Sarmas.
Redau un singur fragment din procesul verbal întocmit cu prilejul
deshumarii efectuate de autoritatile româ-nesti la 1 februarie 1945:
"...Foarte
multe cadavre - în special cele din groapa a doua, unde s'au aflat mai
mult femei si copii - prezentau urme de violente din cele mai salbatice,
având craniile zdrobite si chiar sfarâmate de pe urma loviturilor
puternice provocate cu corpuri tari sau ascutite (paturi de arma,
târnacoape, lopeti, etc.); multe corpuri erau strapunse sau chiar
sfâsiate de arme albe; altele aveau oasele membrelor superioare sau
inferioare fracturate.
Cadavrele au
fost aruncate de-a valma, unele peste altele, gasindu-se totusi corpuri
înlantuite, un sot îmbratisându-se cu sotia, un tata strângându-si la
piept copilasul..."1)
________
1).
Matatias Carp, Sarmas, una din cele mai oribile crime fasciste,
Bucuresti, 1945, pp. 30-31
Este de-a dreptul
curios ca autorii Istoriei Transilvaniei, în timp ce despre
holocaustul evreilor din nord-vestul României aflat sub ocupatie horthysta
n'au gasit de cuviinta sa scrie decât patru rânduri si jumatate, despre
soarta evreilor din România s'au hotarît sa scrie ceva mai mult - sase
rânduri. Autorii le-au folosit din plin pentru a spori confuziile, a
continua cu mistificarile si denaturarile.
Pentru a
întelege mai bine jocul periculos al falsificarii istoriei la care se dedau
autorii acestei improvizatii istorice, e necesar sa reproducem un citat
anterior, care arata viziunea pe care doresc s'o acrediteze. Potrivit
autorilor, dupa dictatul fascist de la Viena a început asa numita "politica
fata de nationalitati de reciprocitate; la expulzari s'a raspuns cu
expulzari de cealalta parte, la internari cu internari, la închidere de
scoli s'a raspuns cu închidere de scoli, creindu-se o totala nesiguranta a
soartei românimii din Nord, respectiv a maghiarimii din Sud" 2).
Se
încearca, asadar, sa se sugereze cititorilor existenta unui paralelism
între situatia din nordul si sudul Transilvaniei. Dar o asemenea încercare
este mai mult decât revoltatoare. Când si unde, în care comuna din sudul
Transilvaniei au fost macelariti 155 de oameni nevinovati - femei gravide si
mame cu copii la sân, barbati în floarea vârstei si batrâni de-a valma -asa
cum s'a întâmplat în nordul Transilvaniei în noaptea de 13 spre 14
Septembrie 1940 în comuna Ip ? Când si unde, în care comuna din sudul
Transilvaniei a avut loc un masacru asemanator celui savârsit de horthysti
la 9 Septembrie 1940 în comuna Traznea, soldat cu 81 de victime ? Când,
unde, în ce comune din sudul Transilvaniei s'au comis asemenea crime
cutremuratoare ca acelea savârsite de horthysti la Moisei, Sarmas sau
Leordina ?
Autorii încearca
sa lanseze ideea unui paralelism si în atitudinea fata de evrei. O anunta
lapidar, ca un lucru care, chipurile, este firesc: "Politia fascista
a mers mâna în mâna de ambele parti (adica si în nordul si în sudul
Transilvaniei - nn) cu antisemitismul" 3).
Urmeaza apoi fraza pe care am reprodus-o la începutul articolului, în
carte autorii înfatiseaza, în cele patru rânduri si jumatate, tot ce
le-au dictat inima si constiinta sa scrie despre exterminarea evreilor din
Nordul Transilvaniei cotropit. O logica elementara ar
fi pretins ca, în continuare, sa se arate ce s'a întâmplat în sudul
Transilvaniei pentru a sustine ideea lansata privind similitudinea "în
ambele parti". Autorii sacrifica însa fara remuscari orice logica
si, spre stupoarea cititorului, nu fac nici cea mai mica referire la starea
de lucruri din sudul Transilvaniei, ci sar, fara nici o legatura, la
situatia evreilor din întreaga Românie. Fireste, autorii au facut acest
salt pentru ca n'au avut taria sa consemneze adevarul istoric: în sudul
Transilvaniei, sub regimul lui Antonescu, viata nici unui evreu n'a fost
periclitata. In timp ce evreii din Cluj, din Oradea si Satu Mare, din toate
orasele si satele Transilvaniei de Nord au fost strânsi si, toti, pâna la
ultimul batrân, pâna la ultimul sugar, au fost mânati sub amenintarea
baionetelor horthyste spre crematoriile si camerele de gazare din Birkenau-Auschwitz,
evreii din Turda si Alba Iulia, din Arad si Timisoara n'au purtat nici macar
steaua galbena.
Mai mult, aceste
orase ca de altfel orasele din întreaga Românie, au oferit adapost sigur
tuturor evreilor din nordul Transilvaniei - si chiar din orasele Ungariei -
care au reusit sa evadeze din ghetouri si sa fuga In România.
Autorii sustin ca "In timpul celui de al doilea
razboi mondial - potrivit aprecierilor - în România, mai ales la est de
Carpati, au fost asasinati cca 337.000 de evrei"1).
________
1).
Erdely tortenete , p. 1754.
Este bine
cunoscuta, frecvent citata în literatura de specialitate, telegrama din
Budapesta expediata la Berlin, în care Veesenmayer raporteaza: "...
Din cercurile consulatului general român din Cluj s'a aflat ca evreii din
Ungaria refiugiati în România sunt tratati acolo ca refugiati politici,
urmând a li se înlesni de catre guvernul român emigrarea în
Palestina"2).
________
2). Ibidem,, p. 1757.
________
Ibidem,
p. 1758.
POPORUL ROMAN
ÎMPOTRIVA 'SOLUTIEI FINALE'
In discutie
este acum Istoria Transilvaniei, falsurile si denaturarile pe care le
contine, nu destinul evreilor sub regimul lui Antonescu. Totusi, pentru ca
autorii ei au facut o asemenea apreciere, câteva precizari se impun.
Nu este prima
data când, autori din Ungaria, cu o simpla trasatura de condei, trec în
totalitate numarul evreilor din nord-vestul României cazuti victima
aplicarii în stil horthyst a "solutiei finale" în seama
regimului antonescian. Mistificarea se petrece în felul urmator: Din datele
recensamântului oficial din 1930 rezulta ca în România traiau 728.115
evrei. Datorita sporului demografic natural se estimeaza ca la începutul
anului 1940 România avea o populatie evreiasca de aproximativ 760.000. Dupa
eliberarea de sub dominatia nazista în România mai traiau peste 350.000 de
evrei. Deci numarul lor s'a micsorat cu cca 400.000 de oameni. Numai ca
aceasta cifra cuprin-de evident si pe cei peste 166.000 de evrei deportati
de autoritatile horthyste, dintre care 84,5% au pierit . Apoi este vorba de
soarta evreilor - cca 280.000 - din Basarabia si Bucovina. Fara a minimaliza
cu nimic raspunderea lui Antonescu pentru moartea în Transnistria a
70-80.000 de evrei din Basarabia si Bucovina, stramutati acolo în
vâltoarea razboiului mondial, trebuie aratat ca în România de sub
autoritatea guvernului român, în cadrul granitelor stabilite în vara lui
1940, în ciuda marilor si repetatelor presiunmi ale Berlinului, "solutia
finala" nu s'a aplicat.
Profesorul
universitar Dr. Israel Gutman din Izrael. într'un referat întitulat "Situatia
evreilor din România pe fondul Europei cucerite sau dominate de nazisti,
arata ca planurile naziste de a-i deporta pe evrei din România în lagarele
de exterminare din Polonia au întâmpinat
"o
opozitie energica din partea poporului român si a autoritatilor
românesti, inclusiv a guvernului si dictatorului Ion Antonescu... Refuzul
lor de a-i preda pe evrei a crescut cu timpul si aceasta rezistenta este
factorul care a salvat majoritatea evreilor români de <solutia finala>
de conceptie nazista. Mi se pare ca aceasta nu a fost doar consecinta unor
pozitii oportuniste si a schimbarilor de front, ci, în mare masura, si
în parte în mod decisiv, rezultatul deosebirilor de pozitii si conceptii
care existau între Germania nazista si România de sub dictatura lui
Antonescu în privinta evreilor" 1).
__________
1).
Simpozion stiintific româno-izraelian. în Anale de Istorie, Nr. 6/1984, p.
53.
Potrivit
documentelor originale aflate în arhiva Iad Vashemului din Ierusalim, la 15
septembrie 1942 Hauptsturmfuehrer-ul Gustav Richter, sosit la Bucuresti ca
specialist în "problemele evreiesti" al Berlinului, semneaza
planul german de deportare a evreilor din România. Nerabdator Bukarester
Tageblatt, editat de legatia germana din Bucuresti, anunta ca în cursul
anului 1942 vor fi evacuati evreii din sudul Transilvaniei si Banat, iar în
anul viitor toti evreii din vechiul regat vor fi deportati, asa încât nu
va mai exista nici un evreu în România. Ziarul afirma, sigur de
informatiile pe care le detinea, ca "România va servi de asta data
drept exemplu pentru alte tari". Intentia de deportare devenind
publica, un val de proteste ale celor mai diferite cercuri politice,
economice, culturale si religioase din România au început sa-si faca
simtita presiunea.
Intr'un
protest al Românilor din sudul Transilvaniei si din Banat -intelectuali,
comercianti, industriasi si meseriasi - înaintat Ministerului de Interne de
la Bucuresti - se spunea :
"Oricare
ar fi conceptia noastra despre evrei, suntem crestini si oameni si noi,
care am suferit atât sub dominatia ungara si care stim cât sufera astazi
ai nostri sub aceeasi dominatie, ne cutremuram la gândul ca cetatenii
unui stat ar putea, fara nici o vina, sa fie despuiati de tot avutul lor
si alungati din tara în care s'au nascut si în care zac de secole
osemintele parintilor, bunicilor si strabunilor lor."
Planul de
deportare n'a putut fi pus în aplicare . A esuat.1).
_________
1).
Jean Ancel, Documents concerning the fate of Romanian Jewry during the
holocaust, Vol. IV. pp. 113-114. Pentru atitudinea solidara a poporului
român. Vezi si Magazin Istoric Nr. 6/1976.
Intr'un
studiu întitulat "Regimul antonescian si salvarea evreilor din
Transilvania (de Sud, nn) si Banat poate fi considerat ca o prima ciocnire
serioasa între planurile guvernului nazist si dârzenia unui poopor mic.
Daca consideram Stalingradul ca eveniment hotarîtor în istoria celui de al
doilea razboi mondial un moment care marcheaza începutul sfârsitului do-minatiei
naziste în Europa, atunci refuzul guvernului român de a-si preda evreii
poate fi considerat ca unul din marile acte de rezistenta din Europa,
într'un moment când Germania ase afla în culmea puterii sale." 2).
_________
2).
Simpozion stiintific româno-izraelian, p. 90.
Desigur,
nici evreii din România nu a fost scutiti de un sir întreg de masuri
antisemite, de vexatiuni si prigoniri. La rebeliunea legionara din Bucuresti
din Ianuarie 1941, printre victime s'au numarat si 130 de evrei. Apoi în
pogromul de la Iasi 3) au pierit câteva mii.
Cifra exacta din lipsa de docu-mente nu s'a putut stabili. Referindu-se la
rebeliune si la pogromul de la Iasi, profesorul universitar Dr. Israel
Gutman de la Iad Vashem arata: "Este de presupus ca nazistii au fost
ini-tiatorii si atâtatorii acestor evenimente tragice, însa nu se poate
trece cu vederea faptul ca anumite elemente antisemite din rândul
localnicilor au luat parte la ele" 4).
_________
3).
Magazin Istoric, Nr. 6/1976
_________
4).
Simpozion stiintific româno-izraelian, p. 88.
Am mai spus-o si
cu alt prilej si ma simt nevoit sa repet: ca supravietuitor al holocaustului
din nordul Transilvaniei îmi vine extrem de greu sa compar cifre care
exprima vieti strivite, sa apreciez gravitatea crimelor în raport cu
numarul victimelor, când uciderea unui singur om numai pentru ca este de
alta etnie reprezinta un act ce merita o condamnare capitala. Totusi
consider ca este nedrept , este inadmisibil sa pui pe acelas plan - asa cum
fac autorii Istoriei Transilvaniei - unde 84,5% au fost exterminati - cu cea
a celor din sudul Transilvaniei unde, se stie, toti au ramnas în viata.
Este nedrept, este inadmisibil sa pui pe acelas plan destinul evreilor din
Ungaria horthysta - despre care cunoscutul istoric american Randolph Braham
spune ca "au fost nimiciti cu o viteza fara precedent prin cea mai
crâncena deportare si cel mai nemilos program de masacrare întâlnit pe
timpul razboiului" - cu cel al evreilor din România, tara care,
apreciaza acelas istoric, a reprezentat "o oaza, un liman pentru
refugiatii evrei din Ungaria" 1),
________
1).
Randolph Braham, Op. cit. p. 905
Insusi
Endre Laszlo, secretar de stat la Ministerul de Interne, în raportul
sinteza prezentat în fata Consiliului de Ministri de la Budapesta, în
sedinta sa din 21 Iunie 1944, arata: "Pentru a scapa de ghetoizare a
început fuga evreimii peste granita, în strainatate, MAI ALES IN ROMANIA (sn).
Dintre tarile vecine cu noi România a fost aceea care, printr'o indulgenta
paza a granitei a facilitat strecurarea evreilor în interiorul ei... In
aceasta privinta l-am si solicitat pe domnul ministru de externe sa dea
dispozitii organismelor sale reprezentative de peste hotare sa întreprinda
actiunile diplomatice ce se impun." 2)
________
2).
Levai Ieno, Fekete konyv, (Cartea neagra), Oficina 1946, p. 266.
Dupa cum se
stie, guvernantii de atunci de la Budapesta n'au vrut în nici un chip sa
recunoasca public crima pe care au initiat-o si pe care au savârsit-o cu
meticulozitate sadica si salbaticie gregara.
Cu
încapatinare si nerusinare stupefianta, guvernul horthyst, apoi cel
szalasist, au negat crima savârsita împotriva evreilor.
La 7 Noembrie 1944, ambasada Elvetiei, care reprezenta si interesele
României la Budapesta, a prezentat Minis-terului de Externe ungar o nota
în care guvernul român solicita Crucii Rosii Internationale sa cerceteze
autenticitatea stirilor privind intentia guvernelor german si ungar de a-i
lichida pe evreii deportati din nordul Transilvaniei si comunica, totodata,
faptul ca studiaza masuri menite sa determine guvernele amintite sa se
abtina de la masuri extreme fata de evrei.
Raspunsul la nota
a fost remis Ambasadei Elvetiei la Budapesta la 15 Noembrie. Guvernul nazist
afirma ca evreii din Transilvania de Nord - ale caror trupuri de luni de
zile fusesera transformate în fum si cenusa în crematoriile Berkenau-Auschwitz
- nu au fost deportati, ci mobilizati la munca la fel ca toti cetatenii
unguri. In continuare se scria negru pe alb :
"nu
numai ca (pe evrei, nn) nu-i ameninta niciun pericol, ci din contra, ei se
bucura de un bun tratament (sn), de o aprovizionare regulata, acordându-le
munci sigure si importante. Asemanatoare este si situatia românilor care
efectueaza munci obligatorii."
Generatiile
de azi, asa cum am mai spus, nu pot raspunde pentru faradelegile de atunci.
Au însa datoria morala de a le recunoaste - de altfel ele nici nu pot fi
scoase din istorie - de a le analiza cauzele care le-au generat, de a le
combate si a face totul ca sa nu se repete. In acest demers, istoricii au
mari obligatii. Constat cu amaraciune si indignare ca autorii Istoriei
Transilvaniei nu s'au achitat de ele.
"Magazin
Istoric"
Nr. 5, Mai 1987
INAPOI
LA
TRANSYLVANIA