T

R A N

S

I

L

V

A

N

I

A

 

 

 

R
O
M

Â
N
E

A
S
C
Ă

 

ROMANIAN HISTORICAL STUDIES

Traian Golea

 901 NE 14th Ave. - Apt. 601 Hallandale, FL. 33009 -USA

 ANALIZA UNUI DOCUMENT

 

 (Scrisoarea fractiunii horthyst-sovine a UDMR după Congresul din Miercurea Ciuc, Mai 1999, către Pres. Clinton)

 

 Scrisoare deschisă către:

 

 Dl Presedinte al României Emil Constantinescu,

 Dl Presedinte al UDMR,

 Intreaga presă română din tară si din diasporă,

 Si tuturor Românilor.

 

 Dupa cel de al IV-lea Congress UDMR din 15-16 Mai 1999, tinut la Miercurea Ciuc, ne-a parvenit o scrisoare a fractiunii horthyst-sovine din UDMR, semnată de Toro Tibor (in colaborare cu Laszlo Tokes si Szilagyi Zsold), care este adresată Presedintelui USA, Bill Clinton. Prin această scrisoare se incearcă a se arăta pretinsa situatie gravă in care s'ar afla minoritatea maghiară din România. (Scrisoarea a fost publicată sn ziarele "Adevărul", "Crisana" si altele). In cuprinsul acestei scrisori dăm peste o seamă de afirmatii aberante, care ne obligă la răspuns. Astfel:

 

 I. Se face referire in primul rând la o Adunare Populară de protest, care s'ar fi tinut la Cluj in 22 Decembrie 1918, a Maghiarilor din Transilvania. Protest, dar smpotriva cui? De ce? Si mai ales, pe ce bază? Vor să spună autorii scrisorii că, dacă acea Adunare cu adevărat s'a tinut, (noi nu am semnalat-o până acum), cele 23,7%, cât reprezenta minoritatea maghiară in Transilvania, ar fi protestat smpotriva hotărîrii celor 70,7% a Românilor, reprezentati sn Marea Aunare Natională a Românilor din Transilvania, adunare care s'a tinut la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, si unde, in baza dreptului la auto-determinare, cele 70,7% de români au hotărît Unirea Transilvaniei cu Patria Mama, România? Mai adăugăm aici că si Sasii din Transilvania, prin Adunarea lor Natională, tinută sn Medias la 9 Ianuarie 1919, au recunoscut si au aderat la hotărîrea Adunării Românilor de la Alba Iulia, de a uni Transilvania cu Regatul României. De aici rezultă că peste trei sferturi din Ardeleni, in baza dreptului lor la autodeterminare, prin adunări nationale cu valoare plebiscitară, au hotărît Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă,

 II. In scrisoare se mentionează sn câteva rânduri, ceea ce semnatarii scrisorii numesc "politica sud-românească", fără a-i preciza sensul ce i-l acordă. Răspundem: Politic si cultural neamul românesc este unitar. Incercarea autorilor scrisorii este lipsită de sens. Ca o precizare tinem să aducem un citat din cartea lui Stefan Metes, pag. 34: care ne spune: "Dacă neamul nostru s'a putut păstra sub stăpânirea ungurească, aceasta se datoreste foarte mult fratilor nostri din cele două tări române. Domni, vlădici si boieri ne-au clădit nouă, celor săraci, biserici si mânăstiri si ne-au dat cărti sfinte pentru mângâierea sufletului chinuit. Prin ajutorul lor sincer si frătesc, moral si material, am putut să ne mentinem sn Transilvania sn ciuda tuturor dusmanilor."

 III. In sus-mentionata scrisoare se mai vorbeste de "convietuirea seculară" a Maghiarilor cu Românii in Transilvania, pe care speră că i-ar putea face "aliati firesti", o afirmatie falsă si total deplasată, care ne obligă să ne intrebăm: Care convietuire seculară pasnică?  Aceea descrisă de Lord Edmond Fitzmaurice, Foreign Office, Londra, când spune: "Atitudinea provocativă a minoritătii maghiare fată de Români poate, de la un moment la altul, să dea nastere la revolte sângeroase, ale căror consecinte sunt incalculabile. Ungurii urmăresc o politică violentă si oarbă smpotriva nationalitătilor supuse Coroanei, in mod deosebit impotriva Românilor." - "Transylvania - History and Reality", Milton G. Lehrer, coperta din dos. - Sau aceea cu catehismul revizionismului unguresc prezentat in decalogul de mai jos, catehism din care a izvorît si au crescut lozincile criminale ale lui Ducso Csaba:

 1. Nu uita că tu esti fiul natiunii maghiare care a fost desonorată si umilită. Chiar si noaptea când te trezesti, aminteste-ti că milioane de frati de-ai tăi sufăr sub oribilul si brutalul jug al perfizilor banditi.

 2. Atâta vreme cât fratii tăi torturati nu vor fi eliberati, nu vei simti pe deplin nicio bucurie si nu vei avea nicio sărbătoare.

 3. Propagă ideea că nu va fi pace si că imensa noastră mizerie nu va avea sfârsit până când nu vom relua vechile teritorii.

 4. Fă legământul de a consacra toate fortele si toate posibilitătile tale reconstruirii Marei Ungarii.

 5. Consideră drept inamici si distruge-i pe toti cei care, din interese egoiste, vorbesc de resemnare si renuntare. Nu-i ierta, pentru că ei sunt indiferenti fată de destinul Patriei.

 6. Acela care zice că noi trebue mai intâi să ne intărim si pe urmă să alungăm banditii care ne stăpânesc teritoriile, este un mizerabil care-si pierde tara. Poti fi sigur că infamul vorbeste asa pentru că se simte bine sntr'o Ungarie mutilată. Noi suntem incă suficient de tari sn teritoriile ocupate pentru a putea termina cu inamicii nostri. Ne lipseste doar un sef energic si hotărst.

 7. Strădueste-te să provoci demoralizare printre inamicii nostri. Orice mijloc este bine venit dacă-l folosesti spre binele patriei.

 8. Nu da concursul tău niciunui guvern nehotărst si fără vlagă.

 9. Sacrifică tot ce ai pentru salvarea Patriei.

 10. Atâta timp cât Patria nu-i salvată, nu fii nici crestin, nici liberal, nici reactionar. Nici mic proprietar, nici mare proprietar. Nici guvernamental, nici dizident. Nici legitimist, nici liber cugetător, ci fii un ungur îndrăznet, increzător in fortele tale. Fii plin de furie disperată. Gândeste-te la răzbunare si asteaptă cu nerăbdare ziua revansei. Să nu cunosti milă. Fii un ungur sălbatec si păgân."- (Corneliu Codarcea, "Le litige roumano-hongrois", Editura "Universul". 1937, p. 95-96).

 - Sau acea convietuire pasnică din anii 1940-1944, cu hortistii care au omorît mii de oameni, au distrus zeci de biserici românesti ortodoxe si greco-catolice, au expulzat cca 500.000 de Români si au omorît peste 6.000 de alti români în primele zile de ocupatie, motivată doar de porniri ancestrale de popor năvălitor pentru a instaura o atmosferă de teroare? - A se vedea cartea Dr. Petre Turlea, "Ip si Trăznea, Atrocităti maghiare si Actiune diplomatică", 590 pag., Editura Enciclopedică, Bucuresti, 1996.

 - Sau mai departe, din Raportul Ministerului de Externe Român incheiat pentru Conferinta de Pace din Paris, 1947: "Primele luni de ocupatie a Transilvaniei de Nord au văzut nesfârsite omoruri, maltratări, chinuri, jefuiri si distrugeri. Criminala, sălbateca teroare a fost dusă de la un capăt la altul al provinciei ocupate. Preoti, bătrăni, femei si copii, tărani si intelectuali au fost omorsti, torturati si abuzati; case, biserici si localuri publice au fost dărâmate."

 - Sau cu legea invătământului a Contelui Albert Apponyi, votată in Aprilie 1907, care lovea in invătământul confesional, singurul existent până atunci in limbile materne ale nationalitătilor ne-maghiare?. Despre această lege, intr'un studiu intitulat "Der siebenbargische Sprachkampf", (Războiul limbilor in Transilvania), apărut in "Leipziger Vierteljahresschrift  Sudosteuropa", II, Nr. 3, P. 159-180, autorul studiului Oskar Wittstock consideră că "Legea Apponyi este suprema creatie a sovinismului unguresc...", (Lex Apponyi = die Spitzenleistung der magyarischen Chauvinismus...). Precizare: prin legea Apponyi s'a interzis cu desăvârsire invătământul in limbile minoritătilor conlocuitoare, incepând cu grădinita de copii si cursurile primare, sntr'o actiune dementă si disperată de maghiarizare a tuturor celor 12 milioane de ne-maghiari.

 - Sau ca actiunea din 1893 a lui Kosztenszki Geza, care a declarat război pe viată si moarte tuturor minoritătilor nationale din Ungaria prin brosură publicată sub titlul "Nemzeti Politika", (Politica natională), in care cerea: "Să uităm minciuna conventională, prin care ne prefacem că n'am dori să exterminăm natiunile ne-maghiare, pentrucă noi dorim să le ucidem, noi o dorim si noi trebue să dorim să-i distrugem pe toti." - "Si Ministrul de Interne felicitându-l pe autor, a solidarizat intreg guvernul cu ideile desvoltate in respectiva brosură." - Text preluat din editorialul lui Felix Lesseur sn revista "La Republique Francaise", Paris, 25 Mai 1893. - Textul in franceză: "Laissons de cote le mensonge conventionnel par lequel nous pretendons que nous ne voulons pas tuer les nationalites non-magyares. Oui, nous voulons les supprimer, nous les voulons et nous devons le vouloir". Et le Ministre de l'Interieur en felicitant l'auteur de la brochure, a rendus le gouvernement hongrois solidaire des idees qui y sont developees." Si Aurel Popovici Il citează pe Kosztenszky Geza in "Die vereinigten Staaten von Gross Oesterreich", pag 49, cu fraza: "Ori noi vom fi nimiciti, ori nationalitătile vor fi inghitite in noi; tertium non datur" (Entweder wir werden vernichtet, oder die Nationalitaten massen in uns aufgehen; tertium non datur.)

 - Sau ca in anii 1894, cu procesul memorandistilor, in frunte cu Ion Ratiu, condamnati la inchisoare pentru că au cerut drepturi pentru Români? - "Sau cu "stipulatiile introduse in mod arbitrar in legea electorală, in urma cărora Românii nu s'au mai putut bucura de niciun drept politic? Românii care, pe bază proportională, ar trebui să aibă 75% din cele 475 de mandate in Parlament, nu au niciunul." - Georges Clemenceau, Prim-Ministru al Frantei in timpul primului război mondial, in "Transylvania, -History and Reality", de Milton G. Lehrer, copertă din dos.

 - Sau cu revolutia din 1848 de pe Câmpia Libertătii de la Blaj? "Adunarea a fost convocata de MItropolitul Andrei Saguna, pentru a afirma drepturile românesti in Transilvania si să protesteze impotriva planurilor guvernului de la Budapesta de a uni cu forta Transilvania cu Ungaria? Acolo s'au adunat 40.000 de delegati si tărani veniti din toate colturile Transilvaniei, pentru a cere dreptate pentru Români". - (Transylvania - History and Reality", by Milton G. Lehrer, p.75) Ca urmare al acestei Adunări de pe Câmpia Libertătii, "Ungurii au inăsprit persecutiile impotriva Românilor. Casele delagatilor la Adunarea (de la Blaj) au fost arse, ei au fost arestati, iar preotii participanti au fost impuscati sau spânzurati".

 - (Milton G. Lehrer, p. 76) La cererile Românilor Ungurii au răspuns cu cruditatea lor caracteristică. De secole există in sufletul Maghiarilor o ură nejustificată impotriva Românilor, din moment ce ei sunt natiunea favorizată, bucurându-se de avantajul exploatatorilor si a opresorilor. Aceasta ură nu este justificată decât prin neputinta lor de a transforma sufletul Transilvaniei." (In fact, the existence of this hatred can only be accounted for by the inability of the Magyars to transform the soul of Transylvania). "Catastrofalul cost al acestei revolutii din 1848 in Transilvania reflectă fidel imaginea teroarei deslăntuite de Unguri smpotriva Romnilor care luptau pentru eliberare; 230 de sate românesti au fost sterse de pe suprafata pământului. Pentru inăbusirea revolutiei, 40.000 de civili Români (neinarmati) au fost omoriti. Pagubele se urcă, sn valoarea de atunci, la 30 milioane de florinti aur." In timp ce revolutia franceză a costat doar 15.000 de vieti, revolutia ungurească a fost de proportii apocaliptice." - (Milton G. Lehrer, 78).  Dr. Petre Turlea, istoric si deputat de Covasna, la 9 Martie 1998 a protestat in Camera Deputatilor "impotriva unui proiect de aniversare a revolutiei ungare de la 1848 pe teritoriul României cu aprobarea guvernului român. Revolutia a inceput cu o declaratie guvernamentală de a uni cu forta Transilvania la Ungaria. In această revolutie au fost masacrati 40.000 de Români neînarmati, bărbati, femei si copii, si 230 de sate au fost rase de pe suprafata pământului." - ("Demers la Guvernul României si câteva interventii in Camera Deputatilor in cursul anului 1998, brosură apărută in "Romanian Historical Studies", Florida, USA, 1999).

 - Tot in acea vreme, in 1852, insusi Contele von Fickelmont, primul ministru al Austriei, a declarat despre Unguri că "oferă un spectacol de conflicte rasiale ca acelea care au avut loc in cea mai primitivă epocă a Europei", - Romulus Seiseanu, "Rumania", Bucharest, 1939, pag. 103).

 - Sau prin sncercarea dementă si disperată, de a-i maghiariza pe Românii din Transilvania, când persecutia lor a atins culmi de nesuportat, incât un număr imens dintre ei au emigrat spre Moldova si Muntenia? In lucrarea lui Stefan Metes, bazată numai pe documente si la care autorul a lucrat peste 60 de ani, se desprinde clar natura persecutiilor la care au fost supusi Românii sn Transilvania, persecutii care au determinat masivele emigrări inspre Moldova si Muntania. Pe aceeasi temă, in cartea lui Romulus Seiseanu, pag. 30, găsim: "In 1485, din cauza persecutiilor de către Printul Transilvaniei Stefan Bathory, Românii au plecat sntr'un număr atât de mare incât Sasii si Secuii din Transilvania au snaintat o plângere Regelui Ungariei, in care au spus: Câtiva din supusii Majestătii Voastre au arat si semănat in Moldova si Muntenia. Ei au părăsit domeniile Majestătii Voastre si s'au hotărst să fugă peste Carpati din cauza tiraniei excesive din partea Voevodului Transilvaniei." Si o altă plângere pe aceeasi temă sn cartea lui Seiseanu: "In 1773, un Memoriu al Uniunii Românilor din Transilvania a fost inaintat Curtii Imperiale din Viena. In acest memoriu ei spuneau că Românii cu miile trec de cealaltă parte a Carpatilor, sn Moldova si Muntenia, incât locuitorii acestor tări au exclamat: Tota Transilvania ad nos venit."F. Sulzer, in "Geschichte des Transalpinischen Daciens", Vol.III, 1787, pag. 363, (apud R. Seisanu) mentionează acest fenomen social: "Multe familii din Transilvania au părăsit casele si tara lor si s'au stabilit in Muntenia. 8.000 de refugiati români din Transilvania s'au stabilit aici in acesti ani, intr'o localitate cu numele de Ungureni." Bertrand Auerbach, in "Les races et les nationalites", Paris, 1898, pag. 291, spune: "Astfel, in timp ce nobilimea maghiară, cu Secuii si cu Sasii au format "Unio Trium Nationum", natiunea română a fost exclusă de la toate drepturile politice. Conditiile lor de trai au fost atât de grele sncât multi au emigrat in secolul al XVIII-lea sn Moldova."

 - Sau când, pe lângă refuzul drepturilor civice, politice si economice, Românilor li s'a răpit si libertatea religioasă?. Tirania smpotriva Românilor a vizat si asasinarea lor spirituală. "In Dieta de la Turda din 1568 s'a votat libertate religioasăÄ Ä" - (Seton Watson, op. cit. pag. 109) "numai pentru evanghelici, luterani, catolici si unitari, asigurându-le liberă practică si egalitate pentru totdeauna. Astfel, la cele trei natiuni privilegiate, s'au adăugat cele patru confesiuni privilegiate, formând baza de sapte favoruri ale celor trei privilegiati, pe care faimosul patriot ungur Wesseleny in mod cinic le-a numit: "Cele sapte păcate mortale ale Transilvaniei!". Astfel, cele trei natiuni favorizate au exclus in mod riguros de la viata politică pe cea de a patra natiune si care nu era mai putin numeroasă, natiunea română. Exact in măsura in care au fost asigurate drepturi egale celor patru confesiuni privilegiate, in mod deliberat ele au fost retrase celei de a cincea care, după cele mai modeste aprecieri, a avut pe departe mai multi aderenti decât ori care din cele patru, si anume Biserica Ortodoxă, la care apartineau toti Românii." ÁPersecutia religioasă a Românilor In Transilvania merge mult snapoi, până sn secolul al XIII, când sn 14 Nov. 1234, Papa Grigore al IX-lea trimite o scrisoare Regelui Ungariei Bela al IV-lea cu următorul text: "Am inteles că sn Episcopatul Cumanilor (Bihor), se află niste popoare care se numesc Români si cu toate că se socotesc a fi crestini, totusi au diferite rituri si datine ce sunt contrare cu numele de crestin. Dispretuiesc biserica romană, nu primesc tainele de la Episcopul Cumanilor din acea dioceză, ci de la niste pseudo-episcopi de ritul Grecilor, si multi Unguri, Teutoni si altii trec la dânsii, făcându-se un popor cu Românii si primind prescriptele taine de la ei" - (Stefan Metes, Istoria Bisericii, Vol.I, Arad, 1918, pag. 36) Tot atunci regele Bela al IV-lea este solicitat de Papă să depună jurământ că "va prinde pe eretici si-i va alunga din tările supuse lui." In 1279 s'a tinut la Buda un sinod al Bisericii latine sn care, cu privire la preotii schismatici (ortodocsi), se hotăreste ca: "Acestora nu le este iertat a tine cult dumnezeiesc, a zidi capele sau alte case sfinte, nici credinciosilor nu le este iertat a lua parte la astfel de cult dumnezeiesc, sau a intra sn astfel de capele. In caz de lipsă să se aplice sn contra acestor preoti puterea brachiala". - Sau cu cele ce scrie Joseph al II-lea, viitorul impărat al Austriei, sn raportul său către Maria Terezia, sn Aprilie 1768, când trecând prin Arad, despre nobilii conducători si proprietari, spune: "Cu Românii se poartă rău, adeseori si silesc să cedeze casele si mosiile lor altora si să se mute sn alt loc si de aceea multi emigrează."? - (Stefan Metes, "Emigrări ale Românilor in Tara Românească si Moldova", pag. 99. Pe aceeasi pagină 99, Metes sl citează pe Ambasadorul german Diez afirmând că "24.000 de familii au trecut in 1767 din Transilvania in Tările Române". Metes ia aceasta informatie din N. Iorga, "Acte si fragmente relative la Istoria Românilor" II, Bucuresti, 1896, pag. 189 si Iorga-Hurmuzache, Nr. X, pag. 7). In 1773 Josif al II-lea, străbătând toată Transilvania, in raportul său către Maria Teresia, scrie despre Români: "Acesti săraci supusi Români, care fără indoială sunt cei mai vechi si mai numerosi locuitori ai Transilvaniei,...... sunt coplesiti de toate nedreptătile" (Stefan Metes, Idem, Ibidem).

 - Tot despre acelas raport al lui Joseph al II-lea către Impărăteasa Maria Teresia spicuim din "History of the Roumanians", de Seton Watson, pag. 183 si continuare: "Joseph al II-lea, sn cursul vizitei sale sn Banat in 1768 a fost ingrozit de starea de inapoiere in care se găseau Românii si Sârbii si unde a putut afla că lucrurile stăteau mai rău in Transilvania, si a fost dornic să le vadă. In vizita sa sn Transilvania, care a avut loc in 1773, a primit 19.000 de plângeri, pe care le-a ascultat si le-a citit până in cele mai mici detalii, incât a devenit legendar in memoria maselor."

 - Sau mai departe despre situatia Românilor din Transilvania, (Seton Watson, op. cit., pag. 183): "Tăranii inafara de lucrul mâinilor lor mai aveau de dat o zeciuială din produsele lor si in general o sumă de bani care corespundea cu suprafata pe care o lucra in dijmă, sn timp ce sotiile lor trebuiau să tese o anumită cantitate de pânză pentru stăpân." "Ei nu au putut in niciun caz să posede pământ. Rusticus praeter mercedem laboris nihil plus habet, a fost deviza autoritătilor administrative. Cum ei nu au fost recunoscuti juridic ca persoane, ei nu au putut să se plângă in justitie si nu au avut nicio altă posibilitate să ceară să li se facă dreptate când au fost maltratati si abuzati."

 - Sau cu cele descrise de Prof. S. Mehedinti in cartea sa "Ce este Transilvania ?", in care ne redă astfel situatia Românilor din Transilvania: "Nici venirea Ungurilor nu a fost la inceput o catastrofă pentru noi. Greutătile s'au ivit după increstinarea lor, pentru că in timp ce ceilalti barbari s'au multumit cu tributul ce li-l dam, acum s'a creat un stat apostolic si feudal, care pretindea trecerea noastră la catolicism pentru a obtine concesii de teren, care era proprietatea regelui si pe care-l concesiona cui vroia. Este imposibil de descris toate persecutiile la care au fost supusi Românii, cari datorită ortodoxismului lor au fost socotiti eretici. Trebue să mentionăm si faptul de mare importantă nu numai confesională, ci si socială si politică, si anume că regii Ungariei au conditionat titlul de nobil de calitatea de catolic, si au acordat concesii de teren numai acelora care au trecut la catolicism."?

 - Sau prin deposedarea in sec. al XIII a Românilor de pământurile lor, si trecut la noii veniti, indicati pe nume in documentele de la Vatican cercetate recent, si prin maghiarizarea multor familii de cnezi români, care au acceptat acest compromis pentru a nu-si pierde averile sau viata, a fost decapitată natiunea română de elita ei conducătoare. Asa au fost cnezii Cândea, care devin familia Kendafy, Banii de Severin devin familia Banfyi, cnezii de Beclean devin Bethlen, urmasii lui Dragos devin familia Dragfyi, etc. Iar cei care nu au acceptat maghiarizarea, au intrat sn marea masă a românilor iobagi.

  Pentru completarea tabloului, cât de bine au dus-o Românii cu Ungurii sn Transilvania, incât acestia ar putea spera ca Românii să le devină "aliati firesti", mai mentionăm si faptul că Românii băstinasi NU aveau voie să se stabilească la orase decât sn anumite conditii, si NU aveau voie sa exercite o serie de meserii, ceea ce i-a adus la sapă de lemn, si i-a obligat să-si ia lumea sn cap. In sprijinul unitătii politice si culturale a poporului român si mai mentionăm si pe Românii din Macedonia, care au fugit de sub stăpânirea turcească. Si ei si-au adus marele lor aport la răspândirea culturii românesti si la sustinerea religiei ortodoxe in Transilvania, mai ales in perioada când poporul român a suferit, sn secolul al XVII-lea, acel groanic recul in viata sa culturală si religioasă prin distrugerea a cca 150 de mânăstiri românesti sn Transilvania. Cele din lemn au fost arse, iar cele din piatră au fost rase de pe suprafata pământului cu obuze de tunuri ale armatei Imperiului Apostolic Austriac. Asa a fost distrusă si Mitropolia Română Ortodoxă din Alba Iulia, unde si-a avut resedinta, intre altii, si celebrul Mitropolit Sava Brancovici, care mentinea strânse legături cu Matei Basarab. Ungurii, credinciosi traditiei lor de popor năvălitor care, năpustindu-se peste asezările omenesti europene cu scoli, biserici si mânăstiri, in perioada ocupatiei din anii 1940-1944 a Transilvaniei si-au continuat opera de dărâmare a bisericilor românesti din Secuime, si inchiderea si sigilarea altora in restul Transilvaniei cedate. Mentionăm in mod deosebit inchiderea si desacrarea tuturor bisericilor din Maramures trei zile de la intrarea administratiei maghiare in Septembrie 1940. (A se vedea arhiva de la Mitropolia de la Sibiu si "l'Ultima persecuzione magiara", de Ioan Ciolan, Edizione Europa, Roma).

 - Un alt caz de neimaginat, de uluitoare bestialitate ni-l oferă desacrarea Catedralei din Miercurea Ciuc, caz pe care-l cităm din "Telegraful român", oficiosul Mitropolie[ Ortodoxe de la Sibiu, din 15 Oct. 1944, sub titlul: "Sacrilegiul de la Miercurea Ciuc":"Catedrala ortodoxă din Miercurea Ciuc a fost găsită intr'o stare care reprezintă reala carte de vizită a natiunii maghiare. Cel mai ingrozitor lucru a fost că altarul Cateralei l-au transformat in closet. Ingrozitor." Distrugerea mânăstirilor, a bisericilor, cât si profanarea altarelor de snchinăciune care i-a urmat, rămâne caz unic de barbarie care s'a intâmplat in inima Europei. Trebue să recunoastem că dl Ion Halmaghi are dreptate când afirmă in recenzia cărtii "Transylvania and Hungarian Revisionism", de Traian Golea: "Adevărul este că Ungurii niciodată nu s'au putut integra spiritului european si dorinta lor de a recuceri Transilvania nu este decât o nouă dovadă a inadaptării lor la climatul culturii si civilizatiei occidentale." Continuând cu pretinsa convietuire seculara, ne intrebăm din nou, cu cine si cum ?

 - Cu politica lui Andrassy, omul de Stat maghiar din perioada primului război mondial, care spunea că: "Auto-determinarea este un slogan periculos, realizarea căruia ar insemna sfârsitul statului maghiar?" - Sau cu textul următor din marele ziar budapestan "Pesti Hirlap", din 28 Oct. 1932, in care se oglindeste fidel politica Ungariei horthiste, al cărei spirit incă mai dăinuie in sufletele multor maghiari: "Noi nu putem avea nicio relatie amicala cu Sărbii, Cehii si Românii. Ei sunt dusmanii nostri. In consecintă, noi nu putem tolera nicio apropiere, nici oficială, nici semi-oficială cu cei care au furat teritoriile noastre. Orice incercare sn această directie este condamnată din oficiu esecului." - (Apud Corneliu Codarcea, "Le litige roumano-hongrois", pg. 90-91). Unde rămâne in acest text urmă de convietuire pasnică?

 - Sau cu discursul sefului organizatiilor para-militare din regiunea Cluj, Baronul Acza Ede, unităti care au deschis drumul administratiei maghiare in Septembrie 1940 in Ardealul cedat: "Pe acesti Valahi opincari trebue să-i extirpăm, să-i ucidem ca pe dusmanii nostri. Preotii predică poporului iubirea, dar aceasta este o momeală, fiindcă Dumnezeu nu ajută decât forta brută, iar această fortă brută noi cu totii trebue s'o sntrebuintăm pentru a-i ucide si extermina pe acesti Valahi. Religia, prin cele zece porunci ale ei, spune: nu ucide, nu fura, nu dori femeia altuia, pentru că acestea sunt păcate. Să fie oare acestea păcate? Nu, nu sunt păcate. Păcat cu adevărat va fi dacă nu vom nimici această bandă de valahi opincari. Vom organiza o noapte a Sf. Bartolomeu si vom ucide si copii sn pântecele mamei lor." - (Ioan Ciolan, "l'Ultima persecuzione magiara", Edizione Europa, Roma, 1980). - Sau cu cea a tânărului functionar maghiar din Cluj, viitor istoric de seamă si membru al Academiei Maghiare de Stiinte, Elek Jakob, care sub pseudonimul "Szekely" publică o serie de articole despre "Chestia românească" in ziarul din Cluj "Erdely Hirado" din Sept. 1846, in care deplânge starea nenorocită a Românilor? - (Stefan Metes, "Emigrări românesti din Transilvania sn Secolul XIII-XX," pag 193).

 - Sau cu a Baronului Nicolae Weszelenyi, care sn scrisoarea către poetul Mihail Vorosmarty din 28 Dec 1846 deplânge deasemenea starea Românilor? (Idem, ibidem).

 - Sau cu studiile făcute de doi invătati maghiari, Zoltan Toth si Zsolt Terocsani, deplângând deasemenea starea iobagilor români?

 - Sau cu Supplex Libelum Valachorum din 1790-1792?

 - Sau cu revolutia lui Horia, Closca si Crisan smpotriva nedreptătilor ce le sufereau Românii?

 - Sau cu revolutia călugărului Sofronie sn secolul al XVIII?

 - Sau cu vicleana ucidere a lui Mihai Viteazul la 9/19 August 1601 pe Câmpia Turzii de către cei doi mercenari valoni plătiti de nobilimea maghiară? Cu această ocazie propunem ca la smplinirea a 400 de ani de la lasa sa ucidere, in August 2001, să se comemoreze moartea acestui exponent al vitejiei românesti, infierându-se josnicul act al nobilimii maghiare. Cât despre caracterul Ungurilor, o confirmă si consideratiile Regelui Leon al VI-lea, filosoful, care i-a avut pe Unguri aliati impotriva Bulgarilor. In testamentul său politic spune: "Triburile maghiare sunt perfide, hotărsrile lor sunt mizerabile. Ele nu caută prietenia si nu trebue să ai nicio incredere in ei". (Marczali, Enchiridion Fontium Historiae Hongarorum, Budapest 1901, apud Raoul Chelard, "La responsabilite de la Hongrie", Editions Bossard, Paris, 1930).

 - Sau cu numeroasele revolutii tărănesti din sec, al XV ? Lista cu persecutiile Românilor poate continua la nesfârsit sn adâncul secolelor, cari toate contravin afirmatiei cinice din scrisoare, că in Transilvania ar fi fost o "convietuire pasnică".

 IV. "Scrisoarea" mai mentionează si "holocaustul româneasc, in paralel cu cel german", făcut smpotriva evreilor si tiganilor. Această afirmatie constitue un alt caz tipic de falsificare a istoriei de către Unguri. Pentru informare onestă referitor la holocaust, recomandăm autorilor scrisorii si tovarăsilor lor sntru hipocrizie, să citească lucrarea Dr-ului Sabin Manuilă, fost Director General al Institutului Central de Statistică al României, impreună cu Dr. W. Filderman, fost Presedinte al Comunitătii Evreesti din România pe timpul războiului, fost si Presedinte al Federatiei Uniunii Comunitătilor Evreesti din România, si fost Presedinte al "Joint Distribution Committee" pentru România, cât si fost membru al Parlamentului Român, lucrare intitulată "Regional Development of the Jewish Population in Romania", publicată pentru prima dată in 1957, de către "Stabilimento Tipografico F. Failli", Roma, Italia, unde la pag. 16, pentru Muntenia, Moldova, Sudul Transilvaniei, Sudul Bucovinei si Nordul Dobrohgei (teritoriul rămas sub administratie românească in 1940) dau Evrei morti si dispăruti (Death and Missing) pe timpul războiului cifra de 15.000. Lucrarea se incheie cu fraza: "in concluzie ajungem la constatarea că nicio altă tară care a fost un timp oarecare sub dominatie nazistă, nu poate să prezinte un număr atât de mare de supravietuitori ca România." (...no other country that has at any time been under Nazi domination, can show so large proportion of survivors as does Romania). In acelas timp pentru Evreii dispăruti sn Transilvania de Nord, de sub administratie ungurească, ei dau cifra de 90.295. (For Northern Transylvania, which was awarded by Hitler to Hungary, the decrease in number of the Jews was 90.295). Sau si invităm pe acesti domni să citească telegramă trimisa la Berlin de reprezentantul Reich-ului german la Budapesta, Veesenmeyer, din 11 Iulie 1944, cu Nr. 1939, cu următorul text: "....Conform rapoartelor primite de la ambasadele unguresti din Bucuresti si Pressburg, in ultimele săptămâni numerosi evrei au trecut ilegal frontiera in România si Slovacia, unde ei sunt mai mult sau mai putin tolerati in mod deschis de către autoritătile locale. Românii au mers chiar atât de departe, sncât au adaugat 20% de evrei din Ungaria la transporturile maritime evreesti snspre Palestina......". Aceste fapte au fost confirmate Ministerului de Externe din Berlin de Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei la Bucuresti, sn 14 Iulie 1944, cu telegrama Nr.1217: "Faptul semnalat la Consulatul General din Cluj a fost verificat, că anume Evreii din Ungaria care fug In România, sunt tratati aici ca refugiati politici si au aprobarea Guvernului român să emigreze in Palestina." De asemenea recomandăm autorilor scrisorii să citească si lucrarea "A doua deportare", scrisă de Slamo Leibovici-Lais, Presedintele Asociatiei Culturale Mondiale a Evreilor Originari din România (ACMEOR), din Tel Aviv, si publicată sn revista "Magazin Istoric" Nr. 8/1994. Magazin Istoric a publicat această scrisoare-document si mărturie, privind si deportarile germane din 1945 din România, organizate de către autoritătile sovietice. Ambele lucrări se află sn biblioteci si se pot studia. Dar pentru că semnatarii scrisorii vorbesc de funie sn casa spânzuratului, ne vedem obligati, despre holocaustul făcut de horthysti sn Transylvania de Nord smpotriva Evreilor si Românilor, să mai amintim că:

 - Conform eruditului Randolph Braham, specialist sn materie, horthystii au trimis numai din Transilvania de Nord 131.641 evrei, iar istoricul Dr. Oliver Lustig, român de nationalitate evreu, el snsusi supravietuitor al holocaustului horthyst, sustine această cifră, la care adaugă sncă 15.000 evrei trimisi de horthysti la Kamenek-Podolsk, Ucraina. (Randolph Braham, "Genocide and Retribution, the Holocaust in Hungary-rulled Northern TransylaniaÄ Ä) si Dr. Oliver Lustig, "Distorsions and Missrepresentations that bring Insults and Desecrate the Memory "of the Victims of Horthy's Reign of Terror".

 - Apoi, Dr. Alexandru Safran, fost rabin sef in România pe timpul războiului si actualmente rabin sef la Geneva, sn alocutiunea tinută sn fata plenului Parlamentului României, la 28 Martie 1995, care a declarat că: "România este una din putinele tări europene care in timpul ocupatiei germane nu si-a trimis copiii săi de origine evreiască să piară in câmpurile naziste de exterminare." Moshe Carmilly-Weinberger: Profesor emerit din New York, fost Rabin Sef al Comunitătii evreesti din Cluj in timpul ocupatiei horthiste: "Ungaria a asasinat 80% din Evreuii săi, pe care i-a trimis la camerele de gazare din Auschwitz-Maidaneck, in timp ce România a căutat să salveze ceea ce se putea salva si a aruncat centura de salvare celor care se inecau. Poporul român s'a străduit să salveze credinta lor in mod uman. Si noi, Evreii, suntem, si le vom fi recunoscători, le multumim pentru aceasta."

 - Ziaristul Secui-Maghiar Gyorgy Ferenczy, fugit din Cluj ingrozit de ceea ce a putut vedea după intrarea trupelor horthiste in acel oras, (Septembrie 1940), prin aplicarea doctrinei lui Ducso Csaba, a publicat cartea "Golgotha Transilvaniei" si a declarat că "nimic nu-mi rămâne decât să mă rusinez că m'am născut Secui-Maghiar si să resping insusi faptul că am invătat mai intâi să mă rog lui Dumnezeu sn ungureste". (The Golgotha of Transylvania, 1940, pag. 6-8). Georgy Ferenczy, in urma celor scrise a fost condamnat la moarte de Justitia ungurească. Sovin-rasistii de azi sunt urmasii horthystilor care au făcut asemenea grozăvii in anii 1940-1944, respectiv urmasii discipolilor lui Ducso Csaba, ai aceluia care a incitat pe maghiari la odioasele crime smpotriva Românilor si căruia in 1997 au incercat să-i ridice o placă memorială la Dej pentru venerarea sa. După cum bine se stie, prin lucrarea sa "Nincs Kegyelem" (Fără milă), tipărită in 1939 cu sprijinul statului condus de Miklos Horthy, Ducso Csaba a inscris un episod de ură rasială si de sncitare la crime nemai sntâlnită in sntreaga Europă. Cartea a fost tipărită si in limba engleză sub titlul "No mercy", unde se pot citi dementele sale lozinci: "Voi ucide pe orice român smi va iesi in cale, etc...." Că pornirile sovin-rasiste ale lui Ducso Csaba au găsit un ecou adânc, larg si de durată in sufletul maghiarilor, avem dovada recentă, din 1983, când urmasii săi, printr'un manifest, indemnau din nou maghiarimea la ură si crimă rasială. In manifest citim: "Să le rostim ca pe o rugaciune cuvintele lui Ducso Csaba, (Let us utter like a prayer Ducso Csaba's words, etc......) - (din "Cuvântul Românesc", Hamilton, Canada, August 1983).

 V. In legătură cu problema minoritătii germane din România, pe care o mentionează semnatarii scrisorii de care ne ocupăm, dorim să arătăm că, printr'o scrisoare adresată Congresului USA in Februarie 1995 de către Dr. Stefan Isărescu, presedinte al A.C.O.R.D. la acea dată, smpreună cu istoricul Prof. Dinu C. Giurăscu, sntre altele au prezentat situatia Germanilor din România cum urmează: "In România anilor 30 se aflau cca 740.000 germani.

       a. Toti Germanii din Sudul Basarabiei si Nordul Bucovinei, anexată Uniunii Sovietice in 1940, au fost repatriati in Germania in 1940, conform intelegerii germano-sovietice. Deasemenea, majoritatea Germanilor din Nordul Transilvaniei au fost repatriati in Germania sntre 1940-1944, perioada in care Transilvania a fost anexată Ungariei."

       b. Peste 350.000 de Germani trăiau in România după retreagerea armatelor germane sn 1944. Evreii au preferat să emigreze in Israel, Germanii au preferat să plece in Germania de Vest, mai ales din cauza regimului comunist instaurat in România, ca de altfel si din celelalte state est-europene." "Acesta este motivul pentru care acum in România nu mai locuiesc decât 115.000 Germani." (Românul Liber, Martie 1995, pag. 12).

 VI. Fractiunea reformistă (horthyst-sovin rasistă, deci anti-democrată), a UDMR-ului, in numele căreia este semnată scrisoarea către Presedintele Clinton, nu are nicio calitate, nici morală si nici politică, să enunte opinii că: "Parlamentul român este neadecvat pentru sarcina democratizării" si ca atare "România nu poate fi considerată un model pentru drepturile minoritătilor". Faptele descrise mai sus in această analiză si descalifică pentru astfel de atributii.

 VII. Singurul punct din scrisoarea către Presedintele Clinton cu care suntem de acord, este cererea lor ca "situatia din România să fie monitorizată". O considerăm bine venită si o sustinem din plin, in credinta că numai atunci se vor putea desvălui si cunoaste in toată amploarea si gravitatea lor atacurile horhyst-sovin rasistilor din UDMR smpotriva Drepturilor Omului in România. Numai atunci se vor putea cunoaste, fără posibilitate de tăgadă, abuzurile săvârsite de exponentii sovinismului horthyst maghiar impotriva:

 - Maicilor Congregatiei Greco-Catolice din Odorhei,

 - Expulzarea celor 4.000 de români in 1990-1991 din judetele Covasna si Harghita;

 - Refuzul primarului din Vârghis de a aproba ridicarea unei cruci pe locul unde a fost biserica românească dărâmată de horthysti in 1940, etc. Aceasta a fost "convietuirea seculară" (a Ungurilor) cu Românii sn Ardeal", pe care semnatarii scrisorii către Presedintele Clinton speră să-i poată avea "aliati firesti in fata provocărilor viitorului". Convietuirea seculară a Românilor cu Ungurii o prinde bine Senatorul Dr. S. Fenyes, ungur realist, in cartea sa "Revisionist Hungary", apărută in 1935, la pag. 51-52, unde spune: "Franta a stăpânit aproape 200 de ani Alsacia, fiindcă poporul alsacian, desi de altă limbă, a tinut la Franta. Dragostea lor pentru francezi n'a putut fi stinsă nici după convietuirea de 48 de ani in cadrul Reich-ului. Cu Ungurii e insă altfel. Slovacii, Croatii si Românii au trait aproape o mie de ani impreună cu Ungurii si ei, in decurs de o mie de ani, n'au fost in stare să si-i apropie, ci, dimpotrivă, i-a umplut de ură, incât toti au dorit despărtirea". Nici n'au incetat bine tunurile pe câmpurile de bătaie si natiunile conlocuitoare de pe cuprinsul fostei Austro-Ungarii s'au si grăbit la Adunările lor Nationale ca să hotărască despărtirea pentru totdeauna de impilatorii de până atunci. Mentionăm că Dr. S. Fenyes, după publicarea cărtii sale "Ungaria revizionistă" a fost expulzat din Ungaria.

 

 * * *

 

 Până la aprobarea monitorizării Transilvaniei de către USA cerută de horthysti, cerem ca această monitorizare să se facă de către "Liga pentru apărarea Drepturilor Omului din România, cu atât mai mult cu cât această Ligă face parte din "Organizatia Internatională pentru Apărarea Drepturilor Omului" si are ca atributii "să adune si să trimită informatii in legătură cu violarea Drepturilor Omului sn România, precum si să conducă programe de "Educatie si Cercetări". (Din "Programul LADO", publicat sn "International Organization - Human Rights", 1999). După cum vedem, sn atributiile ce le are LADO sunt si programe de Educatie si cercetare, care ar fi foarte bine venite pentru horthystii "reformisti" din UDMR, care dovedesc o crasă carentă de simt civic si comunitar. Presedintele Ligii (LADO) este domnul N. Stefănescu-Drăgănesti, iar adresa: Strada Dem. I. Dobrescu, Nr 21, 70119 Bucuresti, de unde se pot cere si unde se pot trimite eventualele informatii si reclamatii. Noi considerăm de competenta LADO:

1. Cazul izgonirii celor 4.000 de români din judetele Hărghita si Covasna, sn care cei afectati de violarea Drepturilor Omului pot cere si despăgubiri pentru prejudiciile ce li s'au adus. ÁAsociatia Românilor izgoniti din cele două judete poate prezenta listele celor izgoniti, cu numele, fosta adresă, locul de muncă, functia avută, etc.  In "Raportul Comisiei de Audieri a Parlamentului României, privind evenimentele intâmplate in judetele Harghita si Covasna in anii 1990-91", se arată in introducere că, "in timpul ocupatiei Transilvaniei de Nord, in anii 1940-44, aproape jumătate de milion de români "au fost fortati de horthysti să plece si să se stabilerască in România".

 Răspunderea pentru aceste crime si abuzuri revine guvernului de la Budapesta, care a instituit si controlat o administratie care a executat programul guvernamental de "curătire etnică" a Transilvaniei de Nord. Amintim in continuare doar că cei cca 4.000 de români fortati să părăsească judetele Hărghita si Covasna in anii 1990-91, au fost scosi din posturi fără să se facă vreo deosebitre dela caz la caz. Singurul criteriu era că erau Români. S'au intocmit liste nominale care au fost afisate public, iar persoanele respective au fost amenintate cu represiuni dacă nu părăsesc regiunea.

 2. Cazul "Congregatiei Greco-Catolice a Inimei Neprihănite a Fecioarei Maria" din Odorhei, in care Măicutele au fost impiedecate să deschidă si să administreze un orfelinat in Odorhei in urma donatiei făcute de "Swiss Humanitarian Association "Basel Hilft". Cerem să se plătească despăgubiri Congragatiei, care din motive de ură rasială a fost si este discriminată si impiedecată in exercitarea drepturilor si vocatiei lor religios-filantropice de sngrijire si educare a copiilor orfani. Din informatiile pe care le detinem, Orfelinatul din Odorhei nu functionează nici până in prezent. In acest caz, de scandaloasă incălcare a Drepturilor Omului, cerem in mod deosebit sanctionarea primarului Municipiului Odorhei Szasz Jeno si a consilierilor municipali care au impiedecat abuziv deschiderea orfelinatului si au incitat populatia din Odorhei la ură rasiala, urmare căreia Măicutele au fost maltratate brutal si scoase cu forta din local. (Vezi ziarul "Adevărul" Nr. 2184, din 30 Mai 1997, pe prima pagină, cu reportaj si fotografii, sub titlul: "La Odorheiu Secuiesc, o multime furioasă, instigata de primarul Szasz Jeno, maltratează 4 călugărite greco-catolice"). Mai recent s'a dovedit că Primarul din Odorhei, Szasz Jeno a făcut uz de fals in acte publice pentru a incerca să "dovedească" drepturile Primăriei asupra terenului pe care s'a construit Orfelinatul. - (Revista "Danubius", Bucuresti, Nr. Mai-Iunie 1999).

 3. Cerem ca Primăria si Consiliul Municipal administrativ din Odorhei să prezinte scuze domnului Cyrill Borgel, Presedintele organizatiei "Swiss Humanitarian Association Basel Hilft", cetătean elvetian si sn acelas timp si cetătean de onoare al orasului Gheorgheni, pentru atitudinea avută fată de domnia sa, precum si scuze publice adresate "Congregatiei Inimii Neprihănite a Fecioarei Maria". ÁAtitudinea primarului din Odorhei Ssasz Lena, a consilierului municipal Bardoczy Csaba si a altor membri ai Consiliului Municipal, care l-au făcut pe Cyrill Borgel mincinos", "hot", "bou", provocând astfel un scandal international, a pus in lumina deosebit de proastă minoritatea maghiară din România, dar si guvernul român, care nu a luat măsuri de sanctionare a odioaselor abuzuri si de respect al legii.

 4. Cerem de asemenea UDMR-ului să plătească despăgubiri lui Mihailă Cofariu, care a fost grav bătut si făcut invalid de către Paul Kerszenyes in incidentele interetnice de la Târgu Mures din Martie 1990.

 Acestea sunt doar câteva din sirul crimelor si incălcărilor ale Drepturilor Omului in România de către horthystii sovini-rasisti din UDMR.

 Sperăm ca monitorizarea LADO să scoată mult mai multe la iveală de cât am putut afla noi aici sn America.

 In incheiere considerăm că scrisoarea trimisă Presedintelui Clinton prin tonul ei, prin afirmatiile cu totul neadevărate, necontrolate si iresponsabile pe care le face, confirmă cele ce noi am arătat in repetate rânduri, că aripa horthyst-sovină a UDMR-ului nu are ce căuta in politica tării.

 Luând in considerare cele de mai sus, si privind prin prisma trecutului istoric, trebue să conchidem că nu se poate vorbi de o convietuire pasnică seculară intre Români si Unguri, asa cum in mod cu totul fals, cinic si tendentios se afirmă in scrisoarea către Presedintele Clinton; privind insă prin prisma nevoilor prezente, s'ar putea eventual totusi vorbi de posibilitatea unei convietuiri pasnice dacă in prealabil s'ar putea crea premizele unei astfel de convietuiri. Pentru asta insă este absolut necesar ca:

 - horthyst-sovinii din UDMR să fie exclusi din viata politică a tării.

 - vinovatii să fie deferiti justitiei si făcuti responsabili pentru crimele comise;

 - UDMR-ul, purificat de agentii purtători ai urei rasiale, să prezinte scuze credibile natiunii române pentru toate nedreptătile săvârsite sn trecut. Intreaga literatură revizionistă a Ungurilor este construită pe falsuri grosolane, că ei când au venit ar fi găsit Transilvania goală si că originea noastră ar fi undeva prin Peninsula Balcanică, de unde ne-am furisat pe ascuns sn Transilvania in căutare de o viată mai bună. De aici rezultă falsa convingere a Ungurilor că ar avea drepturi "istorice" asupra Transilvaniei. Asa cum constată si afirmă si Prof. Raol Sorban:"Caracteristic pentru propaganda maghiară nu este adevărul, ci afirmarea neadevărului neavizat". ("Lumea Liberă", New York, Nr. 522, din 3 Oct.1998).

  Cerem acest lucru pentru că, asa cum afirma si politologul contemporan Vladimir Tismăneanu: "Nici o reconciliere nu se poate sntemeia pe amnezie sau pe minciună. Dimpotrivă, acestea nu pot genera decât noi si primejdioase manipulări". (Arheologia terorii, Ed. Alfa, Bucuresti, 1996). ÁIn sustinerea propunerilor de mai sus, considerăm necesar să mai cităm si părerile cătorva personalităti cu autoritate stabilită: "Oliver Lustig: Generatiile viitoare nu pot fi făcute responsabile pentru crimele din acel timp. Ele au snsă obligatia să le recunoască - de altfel, ele nu pot fi scoase din istorie - să "analizeze cauzele care le-au generat, să le respingă si să se asigure că ele nu se vor mai repeta. ("Denaturări si falsificări care jignesc si profanează memoria victimelor teroarei horthiste", Magazin Istoric, Nr. 5, Mai 1987).

 Kiss Kalman:

 Credem că cel mai competent răspuns situatiei actuale privind minoritatea maghiară din România, l-a dat dl Kiss Kalmanm, presedintele partidului liberal democrat maghiar, (PLDM) din România, care a spus sncă in 1995 că "noi nu vrem să minimalizăm drepturile maghiarilor din Fomânia dar, spre deosebire de UDMR, vom face acest lucru " respectând legile tării". Si in continuare: "In conditiile actuale, scopul nostru este să stingem focarele nationaliste de orice fel. Intîmpinăm insă greutăti in atingerea acestui scop datorită faptului ca prin Biserică si prin ideile fixe ale UDMR, in capul maghiarului simplu s'a conturat o imagine falsa despe situatia lui in România. Impasul aparent in care s'ar afla minoritatea maghiară din România este rezutatul politicii extremiste a UDMR-ului care, in functie de interese sntr'un fel predică in forul legislativ, altfel in rândul oamenilor simpli, si cu totul altfel in străinătate. Părerea noastră, a PDLM din România, este că viitorul etniei noastre nu poate fi asigurat prin sloganuri culturale, ci mai ales prin cele economice, aspecte care au fost neglijate de către UDMR, ("Clipa", 12 Mai 1995).

 

 * * *

 

Prezentarea scuzelor si declaratiilor mai sus enumerate ar fi de bun augur pentru un inceput de relatii normale, de convietuire pasnică intre cei doi vecini, Români si Unguri, sortiti să trăiască alături de-alungul istoriei.

 

                          Iulie 1999

 

    Cu deosebita stima,

 

    George Duma Ph. D.,

 President - Romanian-American National Congress

 

    Traian Golea,

President - Romanian Assoc. of South Florida

Romanian Historical Studies

   INAPOI LA

TRANSYLVANIA

T

R A N

S

I

L

V

A

N

I

A

 

 

 

R
O
M

Â
N
E

A
S
C
Ă