Biblioteca de Documentare DACIA, Nr. 2, 23 August 1974 
Editura CARPATII, Traian Popescu, Madrid-6

de Faust BRÃDESCU

IMPORTANTA TINERETULUI

 

Orice revolutie, de orice nuantă ar fi, pune accentul pe tineret. Lucru natural, deoarece schimbarea profundă ce se urmăreşte, prevede stabilirea de norme noi de conduită precum şi o seamă de transformări structurale pentru viitor. Un viitor, în care tinerii de azi vor constitui pătura conducătoare şi responsabilă a societătii.

In al doilea rând, denumirea de "tineret" este elastica şi încărcată de valori sentimentale profunde, permitând cele mai excentrice manevre sub acoperământul ocrotitor al termenului. Există cazuri istorice in care tineretul pervertit de sloganele unei ideologii inumane, a fost împins pe drumul trădării şi-al distrugerii celui mai curat sentiment omenesc, cel al iubirei de părinti, pentru a răspunde la apelul pervers al unui guvern de brute. Si statuile acestor "mici revoluţionari" inconştienti, ce şi-au dus la moarte părintii, umplu istoria Komsomolilor roşii şi satele din stepa rusească.

Se va sustine că erau nişte copii ce nu şi-au dat seama de gestul lor, induşi in eroare de sloganele partidului comunist, de perspectiva de a primi o stelută roşie pe piept şi de a fi ridicati in slăvi de camarazi. Nu rămâne nicio îndoială asupra psihologiei acestor copii. Dar faptul rămâne fapt, repetându-se astăzi cu acceeasi intensitate, peste tot unde marxismul încearcă să-şi întareasca pozitiile. Tineretul este vizat. Isbit şi schimonosit în ce are el mai curat şi mai sincer, acest tineret se afundă in mocirla unei revoluţii ce nu-i poartă niciun respect pentru viitorul lui, pentru libertatea lui, pentru sufletul lui. Si nu-i vorba de pătura copiilor neştitutori, de genul Komsomolilor, deoarece asistăm la degradarea progresivă a tineretului din licee, Facultăţi şi alte Scoli superioare.

Problema tineretului s'a pus de mult timp şi în Mişcarea Legionară, deoarece spiritul de răsvrătire ce-l caracterizează, constitue o tendinta permanentă, de care trebuie sa se tină seama. In lumea şi'n gândirea legionară domneste insă convingerea că de îndată ce tineretul întâlneşte vadul spiritual care să-l mâne spre înţelegerea misiunei sale, nicio ideologie materialistă sau anarhica nu-l mai poate câstiga. Deci, singura cale de salvare, pentruca acest tineret să nu fie înturmat ca vitele şi împins pe drumul prăbuşirei, rămâne punerea lui în contact cu alte norme decât cele apărate de democraţia decadentă sau propovăduite de comunismul inuman.

Tineretul poate deveni un tezaur sau o plagă pentru viitor, după cum şi-a inţeles menirea la un moment dat, adică, în fond, după cum a fost îndoctrinat şi condus. Totul depinde de ceeace i se spune si forma in care i se vorbeşte de prezent, de viitor, de politică, de societate, de luptă, de revoluţie, de suflet, de Dumnezeu... Un tânăr hrănit cu ură fata de semenii săi, calăuzit pe drumul imoralităţii, perversiunii, ateismului, şi îndemnat să facă apel numai la forţa brută şi revoluţie sângeroasă, rămâne pentru toata viaţa impregnat de aceste tare. Va fi veşnic un revoltat nesatisfăcut, a cărui acreală şi ură se vor răsfrânge asupra societăţii in care va trăi. Victimă a unei mistificări ideologice, in momentul maturităţii se va transforma într'o victimă a propriei ignoranţe şi-a sistemului ideologic ce-l va domina definitiv.

In aceste condiţii, revoluţie îi apare ca o depăsire personală şi o victorie asupra unei stări de fapt. In fond, acest tineret e sincer cu el însuşi, deoarece in majoritatea cazurilor nu cunoaşte altă posibilitate de reelizare. Nu poţi cere unui individ mai mult decât i-a fost transmis sau sugerat.

In cazul tineretului epocei noastre, lipsit de sprijinul unei doctrine promitatoare ieşite din concepţie burgheză de trăire, ce l-ar fi putut indemna să se pronunţe un apărător aprig al democratiei şi un duşman conştient al revoluţiei marxiste? In fata lui nu are decât perspectiva banalităţii burgheze şi promisiunea mustoasă a revoluţiei comuniste. Două posibilităţi fără comparatie în spiritul oricărui tineret. Acţiunea permanentă, perspectivele nebuloase ale unei schimbări, bucuria afirmarii şi chiar plăcerea violentei, sunt puncte de atracţie incomparabile. In mod fatal tineretul alunecă spre realitatea revoluţionară împins de demonul ferocităţii şi dorinţa instinctivă de a-şi găsi calea.

In mijlocul acestui haos, in care insul se sbate între o concepţie democrată fără vlagă şi fără nicio atracţie, şi o concepţie revolutionară, materialistă şi atee, doctrina legionară apare ca o "cale nouă" plină de perspective. Dela epoca in care Mişcarea Legionară a luat fiinţă şi până acuma, situatia tineretului, ca prezenta in actual, s'a înrăutătit profund. Lipsit de preceptele unei doctrine constructive, care să-l încadreze in disciplina unei trăiri înalte şi-a unei actiuni demne, tineretul actual şi-a găsit "calea" in negativismul şi materialismul marxist. In aceste condiţii, doctrina şi preceptele Mişcării, cu spiritul ei revoluţionar, cu normele ei morale, cu legile ei de demnitate şi onoare, constituesc singura linie de echilibru şi de restructurare a unei revoluţii pe baze noi, altele decât cele susţinute de ideologiile materialiste la modă. In revolutia legionară tineretul işi regăseşte locul şi importanţa naturală, putând astfel să aduca contributia ce-i revine in modificarea societăţii şi realizand in acelaş timp idealul de trăire dorit.

 

AGITATIA, PUNCTUL NEVRALGIC AL TINERETULUI

CINE DOMINÃ TINERETUL, STÃPÂNESTE DEJA VIITORUL

 

Nu-i vorba de o frază in vânt, ci de o realitate. Ideile de azi pot constitui mentalitatea de mâine. Totul e o chestiune de transmitere şi asimilare, de întelegere şi punere in aplicare. Deaceea, doctrina şi sistemul ce reuşesc să se impună tineretului AZI, pot fi sigure că vor supravietui MAINE.

In afară de organizatiile nationaliste, toate dedicate educatiei tineretului întru crearea unui cetatean corect, organizatiile stângiste au înteles deasemenea importanta castigării acestui element socio-politic. Scopul acestui efort şi metodele de apropiere sunt cu totul diferite între cele două tipuri de organizatii, dar ideia care le determină le e comună. Se pleacă dela câteva constatări neîndoioase şi stabile după care tineretul poate juca un rol primordial şi decisiv. Astfel:

- Tineretul reprezintă partea cea mai puţin alterată a naţiunei, adica cea mai putin atinsă de promiscuitatea politica. Netrecut decat superficial prin vârtelnita vietii, tineretul păstrează încă entuziasmul şi încrederea în actiunile ce întreprinde. Din aceleaşi motive, manifestă o anumită candoare şi curătenie sufletească, uşor de transformat in pasiune, sau chiar fanatism.

- Tineretul reprezintă, deasemenea, viitoarele pături sociale şi sectoare active, adică elementele de perpetuare ale Statului. Intreaga desvoltare ulterioară a acestuia depinde de mentalitatea şi viziunea politică a tineretului de azi. Valoarea socială a maselor, la o anumită epoca, depinde de felul cum au fost educate in tineretea lor.

- Tineretul reprezintă punctul de convergenţă al unei anumite sensibilităţi fata de interesele şi aspiratiile întregei comunităti, adică e barometrul modificărilor de structură ce clocotesc in sânul comunitătii şi care n'au luat încă formă concretă. Tineretul simte cu mai multă intensitate aceste clocotiri decât clasele deja stabilite.

- El este încă pe de o parte, in cautarea unei căi; iar pe de alta, orice noutate, orice perspectivă de a servi îl mână spre actiune.

Văzut sub acest unghi, tineretul face proba de anumite calităţi pe care nimeni nu i le parte contesta. Inerente mentalitătii lui de masă in formatie, aceste calităti, indiguite şi dirijate spre un anumit scop, pot deveni o fortă prodigioasă. Din cauza acestei perspective dealtfel, organizatiile de stânga si-au îndreptat eforturile întru dominarea tineretului.

Printre aceste calităti putem cita curajul, voinţa de realizare, încrederea in viitor, încrederea. oarbă in ceeace face, şi mai ales, spiritul de frondă, care-l împiedecă de a se complace într'o indiferenţă căldută faţă de evenimente şi idei.

Dar greutatea incontestabilă a acestor atribute, nu împiedecă tineretul de a avea in genere şi defecte, cu mult mai grave pentru soarta lui decât îşi inchipuie el. Majoritatea acestor defecte sunt de ordin psihologic: superficialitate, instabilitate, emotivitate excesivă, lipsă de judecată şi discernământ, lipsă de prevedere si de personalitate.

Oricât de curios ar părea la prima vedere, combinatia calitătilor şi defectelor descrise fac extrem de vulnerabil tineretul cel mai inteligent şi dotat din alte puncte de vedere. Această vulnerabilitate se caracterizează printr'o serie de atitudini, decizii şi manifestări ce-l condamnă:

- să fie la cheremul câtorva "mânuitori de oameni", 

- să creadă cu uşurintă in slogane,

- să gândească foarte putin la consecinte.

- să se înregimenteze in organizatii nocive, 

- să creadă ca are totdeauna dreptate,

- să se lase impresionat şi influentat de actiunile de forta.

Si trecem cu vederea multe alte situatii care-l degradează şi-l pot impinge pe căile infamiei. Trebuie totuşi să accentuăm un fapt a cărei gravitate tocmai cei interesaţi n'o remarcă, sau dacă o remarcă, îi dau o interpretare cu totul contrară : extrem de maniabil, prin instabilitatea şi inconştienta lui specifica, tineretul constitue elementul ideal pentru realizarea unui punct esential din tactica comunistă: agitaţia.

Aici se precizează punctul nevralgic al tineretului: Incitat să se pronunte in probleme ce, in majoritatea cazurilor îl depăşesc, i se oferă agitaţia ca formă de afirmare şi opinie, Aceasta, având laturi ce corespund tendinţelor naturale ale oricărui tineret, fiecare individ vede in ea câmpul de "realizare" dorit. Incapabil să desprindă dedesubturile unei astfel de actiuni dirijate, intră cu trup şi suflet in vârtejul ei. Si când nu-şi pierde viata, pierde cel puţin independenţa politică, libertatea de reflectie şi sensul demnitătii.

Prezentată sub formă de "revoluţie in miscare", agitaţia nu-i decât o turburare studiată a atmosferei politico-sociale. Prin ea se urmăreşte pe de o parte, angaiarea maselor de tineri într'o actiune comună care să-i strângă în jurul unui slogan şi să-i compromită într'o aceeaşi eroare de comportament; pe de altă parte, se urmăreste:

- stabilirea unei nelinişti generale,

- provocarea unei instabilităţi momentane,

- modificarea raporturilor între tineret şi guvern, 

- deschiderea unui proces de opinie publică.

Dealtfel, rezultatele materiale obţinute sunt secundare. Ceeace interesează e prelungirea la infinit a acestei situatii incomode, a căror consecinte să se transforme in probleme insolubile pentru guvern. Tineretul în sine, cu problemele lui intelectuale, profesionale sau spirituale, n'au nicio importantă în optica revolutionară a organizaţiilor de stânga. Considerat, ca şi fortele muncitoreşti, un simplu material tactic, tineretul este tratat ca atare. Dar, orbit de proportiile materiale pe care le ia totdeauna agitatia, tineretul pierde noţiunea bunului simt şi-a posibilitătilor lui umane, înămolindu-se din ce in ce in cursa ce i-a fost întinsă.

 

CE ATRAGE TINERETUL IN AGITATIILE DE STÂNGA

 

Ori câtă critica s'ar face "agitaţiei", ca element de tactică revolutionară, nu i se poate nega importanta pe care o prezintă in ochii tineretului, ca mijloc de afirmare. Organizatiile de stânga au reuşit să dea acestui termen o aureolă ce se confundă în mintea tineretului cu aureola proprie a revolutiei. Provocând sau luând parte la o agitatie sterilă, tineretul, in marea lui majoritate, crede că realizează şi impune "revoluţia".

Dar răul suprem nu se află In această impresie ce electrizează vointă tineretului, ducandu-l la un moment dat pe calea răsvrătirei. Contestatia, repunerea in cauză a societătii, grevele, nu sunt decât argumentele svărlite in circuitul lantului de agitatii pentru a se mentine o anumită tensiune. Răul consistă in devierea spirituală ce are loc în sânul tineretului astfel angaiat, deviere ce-i imprimă o nouă constantă in gândire. Sub influenta perspectivei revolutionare şi-a agitatiei permanente, tineretul pierde contactul cu realitatea şi-ajunge la negarea tuturor valorilor existente.

Această atitudine, smulgându-l destinului său spiritual, îi pregăteşte prăbuşirea definitivă în rândurile anarhiei. Dar prea putini îşi dau seama de soarta ce-i aşteaptă, smulgându-se la timp din atmosfera de tentatii în care-i afundă combinatia "revoluţie-agitaţie''. Cei mai multi sucomba, încântati de perspectivele ce se coneretizează in mintea lor infierbântată.

Agitatia stângistă provoacă o stare febrilă, in care mare parte din tineret vede desăvârşirea rapidă şi oarecum uşoară o a serie de "împliniri"" de orgoliu, de independentă şi de prestigiu. Deci, ceeace-l atrage în astfel de organizatii de stânga, mai mult deedt ideologia, convingerea sau perspectivele de viitor, e gustul de a se remarca, de a avea o activitate oarecum periculoasă, de a se simti important. Astfel se precizează o serie întreagă de mici satisfactii personale, fără niciun substrat spiritual şi fără nicio bază doctrinară. Individul găseşte satisfactia in act şi'n sentimentele ce-l năpădese. Restul, îl întelege vag sau deloc. Dar ceeace simte în el, nu-i de neglijat.

Pentru ceeace am putea numi partea pozitivă a binomului "revoluţie-agitaţie", iau naştere in sufletul tineretului patru sentimente de plinătate, extrem de importante pentru indivizii dornici de a dovedi că au o personalitate:

1. Un sentiment de forţă. - Agitatiile organizatiilor de stânga, impingând tineretul pe făgaşul actelor de fapt, dau impresia fiecăruia de a fi o fortă ce-si impune vointa. Nimic mai plăcut pentru un individ decat să fie considerat viril, tare, plin de posibilităti fizice. Iar pentru cei mai tineri din acest tineret, a lua parte la o manifestatie de stradă, însemnează a fi depăşit pragul copilăriei. Ca sentimentul de fortă pe care-l simte nu-i decât consecinta aglutinării în haită şi-a sigurantei pe care o dă gloata anonimă, nici nu-i trece prin cap şi nici nu-l interesază. Ce-l captivează e aparitia acestui sentiment şi bucuria de a-l admira in el însuşi.

2. Un sentiment de liberare. - Urletele gloatei din care face parte, sloganele pe care le repetă sau le scrie pe ziduri, posibilitatea de a se manifesta public (chiar dacă anonim in realitate) contra unui sistem, contra legilor sau autoritătilor, contra ceva sau contra cuiva, dă fiecăruia impresia de a fi stăpân pe el însuşi. Ca ceeace consideră "libertate" sau "liberare" e mai degrabă o anarhie provocată, nimeni nu-l poate convinge. In deslăntuirea asta oarbă de vorbe şi violente, tineretul captat de organizatiile de stânga nu vede decât faptul că el se poate manifesta în toată libertatea până dincolo de morală şi de adevăr. Această lipsă totală de constrângere îl imbată şi-l mână pe căile răsvrătirei

3. Un sentiment de maturitate. - Oricâtă incapacitate legală şi inexperientă politică ar avea, oricât de incult sau de nepregătit profesional ar fi, individul găseşte in câmpul de agitatii permanente ale organizatiilor de stânga, supapa de sigurantă a imaturitătii sale. Prin prezenta sa in mijlocul agitatiei, vizând o revoluţie vag înteleasâ, individul are certitudinea de a se impune ca cetătean şi membru al societătii. Deci, oricare i-ar fi conditia (adolescent, incult, student întârziat, etc.), faptul aderării la o agitatie permanentă, îi decernează şi maturitatea în toate domeniile, ba chiar superioritatea politică asupra tuturora.

4. Un sentiment de umanitate. - Dibăcia organizatiilor de stănga a reuşit să introducă in circuitul lor de propagandă ideia că actiunea directă, agitatia şi revoluţia ce urmăresc, au un scop direct binefăcător pentru întreaga umanitate. Tineretul, in mare parte curat sufleteşte, nu caută să descopere adevăratele intentii ascunse in spatele acestui scop aparent. Lui, îi sunt de ajuns aceste declaratii pentru a crede şi a fi sigur că aderând la agitatia anarhică a organizatiilor ce a propagă, iau parte activă la un act de umanism practic. Majoritatea tineretului atras in mrejele acestor actiuni e sigur de a contribui la o cauză nobilă. Când ajung să se desmeticeasca, or sunt prea compromişi, or e prea târziu pentru a reactiona.

In afară de aceste patru sentimente ce formează fondul de atractie al organizatilor de stânga pentru tineret, mai există câteva "motive", de ordin mai prozaic, care contribue in bună măsură la impingerea tineretului către organizatiile revolutionare. Le putem numi motive negative, ceeace nu însemnează că din punct de vedere al mentalitătii tineretului ar avea o influentă mai redusă. Atunci când hoardele imature sunt împinse pe panta contestatară, ceeace le animă sunt in special aceste motive negative:

- plăcerea de a protesta 

- bucuria de a contrazice 

- gândul de a se bate sau de a distruge

- inconştient, faptul de a impune "celor mari".

In epoca actuală, partidele democratice nu mai sunt capabile să canalizeze energiile tineretului. Or, un tineret fără ideal si fără misiune, simte nevoia să se cheltuească sub orice formă i se prezintă la indemână. Si-atunci, în loc să afirme, contrazice; în loc să creeze, protestează; in loc sã studieze, se bate; in loc să construeasca, distruge. Aici se plasează ruptura: toate aceste posibilităti de "afirmare" le găseşte efectiv in organizatiile revolutionare de stânga.

Dat fiind indiferenta totală a acestor organizatii fată de sănătatea spirituală, de capacitatea profesională şi de pozitia civică a tineretului (din moment ce acesta se încadrează scopurilor lor) nicio constrângere morală nu intervine pentru a stăvili, sau măcar canaliza, excesele posibile ale acestui tineret. Din contră, toate excesele sunt încuraiate. Din această cauză, cu cât concesiile sunt mai mari, cu atât tineretul e mai convins să formatia revolutionară l-a înteles, il apreciază si-l ajută. Ca urmare, se constată o ierarhizare a "adeziunilor" conformă promisiunilor făcute de fiecare grupare de stânga.

Putem deci preciza că tineretul găseşte efectiv in formaţiile revoluţionare de stânga următoarele puncte de atractie:

- Libertatea de a urla protestele cele mai absurde şi contradictorii.

- Un libertinaj, bine condiţionat, care-l leagă de organizaţia "înţelegătoare",

- Posibilitatea de a-si manifesta instinctele cele mai josnice, fără a fi sancţionat şi nici măcar certat.

- O încurajare permanentă a inerţiei in faţa efortului intelectual şi profesional.

- O exaltare continuă a "drepturilor" ce-i revin prin faptul de a fi "tineret".

- O atmosferă de agitaţie si acţiune directă, ce-i se pare "activitate" si "contribuţie utilă".

- O continuitate protestatară, care-i dă impresia de a fi in miezul problemelor şi de a lua parte la transformarea lumii.

Sunt elemente pe care nu le putem contesta. Putem însă afirma că ele decurg atât din cauza falimentului democratic cât şi din cauza existentei uni vid spiritual in atmosfera epocei noastre, care răstoarnă premisele de împlinire ale tineretului. Acesta, desechilibrat în propria-i devenire, acceptă singurele deschideri ce-i promit o afirmare. Că aceasta afirmare îi poate fi fatală, el n'o ştie!

 

CE VÃD ORGANIZATIILE DE STÂNGA IN TINERET

 

Formatiile de stănga, dela comunism la anarhism, trecand prin toată gama de maoişti, castrişti, ghevarişti revoluţionari, TOTI trăesc şi se desvoltă pe neliniştea, nemulţurnirea şi ignoranţa multimilor. Intr'un cuvânt, pe mizeria materială sau spirituală a omului, pe care o exploatează la maximum şi pe care, acolo unde nu există, o provoacă prin toate mijloacele.

In concepţia acestor formaţii militante, omul este elementul de bază al acţiunilor, dar nu constitue elementul nobil al societătii pe care o propovăduesc. Deşi propaganda afirmă acest lucru, umplând capul maselor cu binefacerile regimului respectiv, realitatea o desminte cumplit. In toate tările din lume, unde un regim comunist a reuşit să se împlanteze, soarta şi pozitia individului s'au înrăutătit. Libertatile (dela afirmatia unei opinii la posibilitatea unui protest; dela exprimarea unui cult religios la alegerea unei pozitii politice) au dispărut, situatia economică a devenit nesigură, iar teama de satrapia regimului s'a transformat într'o constanta a vietii.

Dece oare acest rezultat surprinzător? Pentrucă formatiile de stânga nu urmaresc modificarea societătii intru binefacerea socialâ a omului, ci pur şi simplu pentru înscăunarea unui regim, între limitele rigide ale caruia omul trebuie să se acomodeze odată pentru totdeauna. Dar duplicitatea, incorectitudinea şi mielia acestor organizatii apar numai după ce sistemul de stânga S'A INSTALAT INTR'O TARA şi frânele guvernului au intrat în mâinile lor. Adică, in momentul in care individul cu greu şi multe riscuri mai poate protesta.

Duplicitatea, incorectitudinea şi mişelia acestor organizatii consistă în faptul că toate promisiunile de bună stare, libertate, drepturi, etc., făcute individului, atunci când îi solicitau prezenta, nu mai au nicio valoare in clipa în care a sosit scadenta. Omul, ridicat in slăvi şi linguşit până atunci, devine peste noapte un simplu SUPUS, un simplu numar in câmpul muncii sau în planul de productie. Iar cei care ar îndrăsni să ridice public protestul unei clase sau a unei ramuri profesionale (nefăcând decât să reamintească regimului cele sustinute şi promise înainte de "fericitul" eveniment al victoriei stângiste) vor fi calificati de trădători ai "cauzei proletare", unelte ale "imperialismului capitalis", duşmani ai "poporului", vipere "fasciste"... Si acesti nefericiti, induşi in eroare, care scandaseră INAINTE, cu violentă şi încredere sloganele marei revolutii pentru binele lor, vor lua DUPA ACEEA drumul închisorilor, câmpurilor de concentrare sau spitalelor psihiatrice. Aceasta imagine nu este o viziune literară a lumii in care trăim, ci o realitate apocaliptică a unei îngrozitoare înşelaciuni politice.

Victimile sunt numeroase in toate tările, deoarece majoritatea indivizilor sunt incapabili să judece lucrurile prin propria lor întelepciune si mai ales, NU VOR SA CREADA in experienta nenorocită a altora. Naivitate, supravalorificare a capacitătii de discernământ sau simplă prostie, rezultatele sunt aceleaşi, uşurând efortul revolutionar de stânga şi grăbind propria lor înrobire.

Dar victimele de predilectie ale acestor formatii sunt generatiile tinere, adica indivizii cărora, maturitatea, studiile şi experienta, n'au avut încă timpul să le imprime anumite atribute şi să le impună o anumită linie de conduită. Pe acest tineret îl caută organizatiile revolutionare, sub motiv că lupta lor e dusă pentru viitorul celor tineri. Nimic nu-i economisit pentruca cei vizati să accepte încadrarea lor: promisiuni, laude, drepturi ilimitate, îndemn la critică şi la revoltă, incurajarea nemultumirilor şi-a revendicărilor, etc.

Iar pentru a slăbi vigoarea spirituală a tineretului, pentru a-i anihila orice vointă de rezistentă sau dorintă de afirmare in afara cadrului revolutionar, mijloacele cele mai infame sunt puse in mişcare. Pe căi directe sau ascunse, se recurge la crearea unei mentalităti deformate, stabilită pe principii negative, anti-sociale şi anti-spirituale. Sub camuflajul ^"libertatii de opinie şi comportament", se recurge la

- distrugerea sentimentului religios, cea mai puternică stavilă împotriva descompunerii spirituale a lumii.

- distrugerea celor două mari principii ce stau la baza inăltării omului şi societătii: morala si onoarea.

- îndemnul la promiscuitate, care slăbeşte legăturile cele mai curate ale familiei.

- îndemnul la negarea tuturor valorilor umane, pentru a frânge respectul fată de elite şi de trecut.

- desvoltarea spiritului de revoltă permanent împotriva a tot ce nu intră in vederile politice ale organizatiilor de stânga.

Si multe alte mijloace care contribue la destrămarea sufletească a tineretului şi împingerea lui spre teluri ce-i sunt necunoscute şi vătămatoare. Astfel, departe de a privi tineretul ca pătura cea mai delicată şi pretioasă a unei natiuni, organizatiile revolutionare de stânga nu văd in el decât:

a) O masă de manevra docilă şi facilă, deoarece e incapabilă de a-i descoperi singură intentiile ascunse.

b) O masă de sacrificiu, deoarece, cu cât va fi mai ignorantă cu atât va îngroşa rândurile nemultumitilor.

c) Un isvor nesecat de cadre revolutionare pentru a le impinge pe făgaşul revolutiei.

Atât şi nimic mai mult reprezintă pentru organizatiile revolutionare de stânga tineretul "promitator", tineretul căruia îi va reveni într'o zi răspunderea şi educarea unui alt tineret... Nu i se acordă, nu i se dă nici formatie spirituală, nici armătură morală, nici indrumare civică.

 

CE VEDE MISCAREA LEGIONARÃ IN TINERET

 

Iată-ne, deci, in miezul problemei.

Mişcarea Legionară, atât ca organizatrie de mase cât şi ca formaţie revolutionară, se găseşte in contrast semnificativ cu toate partidele revolutionare de stânga. Nimic nu le apropie, nici ca finalitate, nici ca metode de punere in aplicare. Deaceea, şi viziunea pe care Mişcarea Legionară o are asupra omului, claselor sociale şi tineretului, diferă profund de concepţiile susţinute de extrema stângă.

Acestea, urmărind atingerea anui scop material imediat, privesc individul printr'o prismă utilitară, consderându-l simplu pion într'un tot in mijlocul căruia numai faptul numeric are o însemnătate. Omul in sine, proletariatul nemulţumit sau tineretul nerăbdător, nu constituesc decât etape, puncte de sprijin sau elemente de sacrificiu într'un proces revoluţionar ce-i va sdrobi după aceea.

Telul fiind acapararea "puterii" printr'o revolutie armată elementele vii ale naţiunei sunt privite ca ^"forte de lupta" şi nimic mai mult. Atributele nobile şi sensibile ale individului - inteligenţă, sentiment, spirit - nu sunt luate in consideraţie. Din contră, voit, sunt călcate in picioare, punându-se in evidenttă atributele vulgare şi vătămătoare ale acestuia, îndisciplina, violenţa, ura.

Omul crescut in această mentalitate va deveni, cu sigurantă, un excelent revoluţionar comunist sau anarhist; nu va fi însă niciodată un excelent cetătean, şi cu atât mai putin un excelent om moral. Mai mult chiar, adăpat continuu la astfel de isvoars, omul va pierde contactul cu propria-i natură spirituală, transformându-se încetul cu incetul într'o epavă a societăţii.

Natural, cine va suferi mai mult de pe urma acestei mentalităţi va fi tineretul. Pregătirea lui profesională şi civică se va resimti. aducând in imediat intensificarea agitatiilor, iar în viitor ingroşarea rândurilor proletare.

Mişcarea Legionară pleacă dela alte principii de bază. In primul rând, omul este elementul fundamental al societătii, deci trebuie respectat. Al doilea, revoluţia pe care o urmăreşte, deşi priveşte întreaga societate, se realizează prin mijlocirea insului, printr'o transformare intimă şi prealabilă a acestuia. Omul in sine, oricărei clase sociale ar apartine, este chemat să ia parte la marsa transformare a societăţii, transformare ce trece şi se realizează prin mintea şi sufletul lui.

Data fiind misiunea ce şi-a asumat şi modul de realizare ce o caracterizează, revoluţia legionară consideră tineretul ca un făuritor al misiunei ei. Fiind vorba de o realizare in timp (şi numai in caz exceptional printr'un recurs la mijloace de ordin insurectional), elementul cel mai apt pentru a reuşi experienţa revolutionară a Mişcării, este tineretul. Doctrina legionară, creata in duhul tineretii, dă tineretului din orice epocă şi din orice tară o îndrumare precisă pentru realizarea unei societăti pe coordonate noi şi originale. Ii deschide deci orizontul unei înţelegeri a rostului său politico-social. Ii dă însă, înainte de toate, prioritatea unei victorii asupra, propriului său caracter.

Importanta acordată tineretului in Legiune nu-i o tactică, nici un slogan pentru a atrage aceste mase in aria sa de actiune. Miscarea vede in tineret cu totul altceva decât aceste hoarde destrăbalate şi inconştiente de răul ce-l fac in jurul lor, ce împânzesc numeroasele manifestatii sgomotaose ale organizatiilor stângiste. Mişcarea Legionară priveşte tineretul cu alti ochi şi-i atribue alte merite:

- Tineretul, prin natura lui, constitue pătura cea mai importantă a natiunei, din punct de vedere al perpetuării biologice. Acest tineret va constitui natiunea de mâine care, la rândul ei, va purta stigmatele sau calitătile pe care le dobândeste tineretul de azi.

- Este pătura din sânul căreia se vor recruta viitorii conducători şi gânditori culturali ai Tării. Totul depinde de liniile politice şi culturale ce vor avea la temelie, pentruca aceşti conducători şi cărturari să fie de folos neamului lor.

- Este pătura din care se vor recruta cadrele tehnice si muncitorimea. De sensul in care vor fi îndrumate azi, va depinde atitudinea lor socială şi politică, mâine. Bunele sau relele obiceiuri iau formă concretă in această perioadă cetoasă a tineretii, in care spiritul omului e foarte înfluentabil.

- Deasemenea, este pătura care in mod normal, odată ajunsă la maturitate, va trebui să dea exemplul şi să asigure educatia necesară politico-socialâ a generatiilor ce o vor urma. Or, ce exemplu sau ce gen de educatie va putea da tineretul crescut sub semnul agitatiei, inculturii, indisciplinei şi-al urei?

Deaceea, Mişcarea Legionară consideră că tineretul de azi are nevoie de cele mai mari atentii din partea celor ce-l iubesc şi stimează, pentru a se purta desvolta armonic şi a ajunge să-şi înţeleagă misiunea. Aceasta nu însemnează a-i accepta toate capriciile şi a-i permite toate abaterile. Mai mult ca oricând, are nevoie de un îndemn si-un ideal care să-l scoată de sub influenta partidară şi nesănătoasă a organizatiilor marxiste. Tineretul trebuie pregătit pentru obligatiile ce-l aşteaptă şi readus pe linia reflectiei personale.

Viitorul îi apartine, fără'ndoială, dar trebuie să se arate demn de el. Si înainte de toate, trebuie să şi-l pregătească. Or, această pregătire a viitorului se manifestă printr'o pregătire intimă şi continua a fiecaruia in sensul de a intelege sensul vietii in sine şi aspectele legate de conditia lui de om, de cetătean, de membru al unei familii.

Miscarea Legionară luptă să-l plaseze la răspântia posibilitătilor lui, să-l scoată de sub influenta nefastă a celor ce-l împing spre degradare şi revoltă, sa-i picure adevăruri ce-l pot modifica in adâncuri. Acesta-i întelesul revolutiei legionare, pe care mulţi o tratează de falsă revoluţie, influentaţi de sângeroasele precedente istorice. Nu pricep ca in doctrina legionară chiar termenul de "revoluţie" a fost revoluţionat.

Legiunea, organizatie revolutionară de tip spiritualist, consideră că are o mare responsabilitate fată de tineretul de azi, absorbit încetul cu încetul de haosul provocat in lume de către ideologiile materialiste. Pentruca această pătură socială, atât de sensibilă şi generoasă, să poată deveni o urmaşe demnă şi responsabilă, datoria Mişcârii este s'o apere azi de pericolele ce o amenintă şi s'o pregăteasca in acelaş timp pentru ziua de mâine:

- Fizic, pentru a fi sănătoasă, puternică şi plină de elan vital. Trebuie să se termine odată pentru totdeauna cu promiscuitatea şi decadenta fizica, provocată de răspândirea drogurilor şi a vietii nestatornice, care svârle pe maidanurile politice o hoardă imensă de instabili şi de laşi.

- Mental, pentru a pregăti elementele capabile şi răspunzătoare in orice domeniu, tineri pătrunşi de conştiinta datoriei şi de rolul ce le revine ca cetăteni.

- Spiritual, pentruca fiecare să aibă o viziune limpede a misiunei lui şi un respect nelimitat fată de normele morale şi etice ce trebuie să-i îndrumeze actiunile şi atitudinile.

Prin metodele preconizate, revolutia legionară desvoltă in tineret aceste trei aspecte ale persoanei umane, aspecte ce nu sunt nici măcar întrevăzute in organizatiile revolutionare de stânga. In cuib, in tabăra de muncă, in marşuri, in prigoană, oriunde şi oricând, tineretul legionar primeşte o educatie care-l scoate din atmosfera de simplă agitatie sterilă ce-i este oferită în lumea stângistă, si-l pune in pozitie de element-gânditor şi conştient. Prin aceste actiuni permanente, tineretul simte ca ia parte la metamorfoza societătii.

Ceeace se urmăreşte prin revolutia legionară nu-i abrutizarea omului pentru a-l întrebuinta cu mai multă uşurintă intru realizarea unui scop politic, ci crearea unui om capabil do a judeca prin el însuşi şi a lua o decizie demnă. Prezenta omului legionar devine astfel ceva viu.

Dată fiind intentia ce sta la temelia acestei metode, revolutia legionară este inainte de toate spirituală. Ceeace se urmăreşte cu pasiune, răbdare şi încredere, este:

Modificarea omului in adâncime, adica transformarea unei mentalităti înrădăcinate. Si această modificare nu poate avea loc decat prin reconstruirea lentă a unui întreg sistem de gândire şi de comportament. Prin această modelare interioară, extrem de grea şi de subtilă, revoluţia legionară duce la îndeplinire una din cele mai extraordinare isprăvi: înainte de a impinge tineretul pe drumul realizarilor politice, îl mână pe calea realizării interioare proprii. Ceeace îi deschide orizonturi noi şi pline de perspective nebãnuite altfel.

E adevărat că revolutia legionară nu-i spectaculară. Nu se scrie de ea prin ziare, nu-i fotografiată in fata unei maşini incendiate, nu-i povestită cu lanturi de bicicletă, drugi de fier şi bombe Molotov, nu se manifestă prin greve, defilări sălbatece şi alte eşantioane de aceşt gen. Multimile n'o văd împlinindu-se, dar ea se realizează cu tăcere şi răbdare, in fund de suflet. Rezultatele sunt insă definitive si de neînvins.

 

CE GÃSESTE TINERETUL IN REVOLUTIA LEGIONARÃ

 

Problema de capetenie ce apare de îndată ce-i vorba de intrarea tineretului într'o organizaţie politica e de a şti ce-l poate entuziasma şi reţine in frontul ce i se propune. In cazul Mişcării noastre situaţia chiar se complica, prin faptul ca revoluţia legionară este inainte de toate "spirituală", deci in afara circuitului istoric al noţiunei de revoluţie, care se caracterizează prin defilări sgomotoase, baricade, ciocniri, urlete şi violenta.

Sub influenţa formatiilor revolutionare de stânga s'a creat mentalitatea că tineretul NU POATE ADERA decât la o organizaţie care-i garantează astfel de exibiţii. Multi tineri cad victime acestei sugestii şi ajung in rândurile marxiştilor, chiar dacă constitutional şi intim n'au nimic, nici o afinitate, cu această ideologie.

In realitate, revoluţia legionară conţine infinit mai multe elemente de satisfacţie şi orgoliu personal, de acţiune si personalizare, decât oricare altă formă revolutionară existentă. Toată chestiunea e sa-i prinzi firul, s'o inţelegi, să i te integrezi. Intr'un cuvânt, să ai curajul să te apropii de organizaţia legionară pătrunzându-i intentiile şi metodele. Insul care, in ciuda aparenţelor, face pasul şi se alătură Mişcării, descoperă lucruri pe care nu le credea posibile in lumea noastră, secătuită in spirit şi sperante. Mai mult chiar, incepe să aprecieze aceste lucruri aşa de indepărtate de el înainte de a deveni legionar si'n care nu-şi închipuia ca va fi capabil să creadă vreodată.

Constată cu surprindere ca "revoluţia", sub forma ei legionară, nu se manifestă printr'un indemn permanent la indisciplină şi revoltă, revendicări de drepturi şi proteste absurde. Din contra, îl ia in primire pe el însuşi, punându-l NU in faţa unei acţiuni agitatorii anonime, CI in faţa unor alternative continue şi personale, în care cugetul şi conştiinta lui trebuie să ia o atitudine. Manifestate sub formă de "idei", "probleme" sau "atitudini", aceste alternative îl mână pe un drum pasionant şi înăltător. Scopul imediat al revoluţiei legionare e să-l facă să creadă şi să pună in aplicare aceste noi îndemnuri. Astfel i se prezintă permanent o serie de probleme, cu mult mai revolutionare pentru spiritul lui nepregătit decât toate agitaţiile ce-i sunt impuse de organizatiile stângiste sub numele de "revoluţie".

- Ideia de credinta religioasă, indispensabilă propriului nostru echilibru interior şi care n'are niciun echivalent in lumea materialistă a revoluţionarilor de stânga. Contactul cu această problemă deschide tineretului perspectivele unei cunoaşteri de sine şi înţelegerea rosturilor sale in lume.

- Ideia de morală socială. Pe când formaţiile revolutionare de stânga vorbesc cu emfază de o "chestiune socială" ce trebuie rezolvată "prin forţă", Mişcarea Legionnară pune greutatea pe existenţa unei "morale", a carei înţelegere DE CÃTRE TOATE PÃRTILE IN CAUZÃ, poate pune capăt şi gravei chestiuni sociale, care nu va putea niciodată să fie rezolvată numai printr'o inversare de formule şi răsturnarea câtorva privilegiaţi.

- Ideia de respect si demnitate umană. Mişcarea Legionară preconizează un statut al individului in care drepturi şi datorii se îmbină armonic sub ideia generală a unei "inţelegeri reciproce". Scopul e de a revoluţiona mentalitatea existentă, care menţine o prea mare distanta între clase şi categorii sociale sau profesionale. Or, sistemul legionar uşurează această cunoaştere şi provoacă respectul mutual.

- Ideia de responsabilitate personală. Realitătile actuale, sub influenţa sistemelor gregare, anihilează în om sensul responsabilitătii. Sindicatul, mulţimea, masa in mişcare, acoperă actul individual, oricât de greşit, a-social sau periculos ar fi el. Această mentalitate se repercutează şi in viaţa de toate zilele provocând turburări grave in activităţi şi relaţii. Mişcarea Legionară impune schimbarea totală a omului in sensul de a-şi asuma răspunderea actelor şi acţiunilor întreprinse.

- Ideia de conştiinta civică. Din cauza propagandei internaţionaliste şi anti-naţionale răspândită de partidele de stânga, sentimentul patriotic şi mândria rasială pierd progresiv din forţa lor binefăcătoare. Un fel de indiferentă bolnăvicioasă se abate peste spiritul individului, uşurând pătrunderea ideilor ce destramă legăturile tradiţionale ale societătii. Mişcarea Legionară luptă pentru refacerea acestei conştiinte civice prin mijlocirea careia se întăresc legăturile de solidaritate naţională.

- Ideia de disciplină voluntară. In organizatiile revolutionare de stânga, tineretul intâlneşte o vointa, un autoritarism, care-I dirijează spre ţeluri ce-l depăşesc şi pe care mai niciodata nu le inţelege pe deplin. Stie atata că trebuie să se agite pentru a realiza "revoluţia" proletara sau de alt gen. Nu i se cere nicio disciplină, in afară de aceea de a fi prezent şi a isbi cu forţa. In Mişcarea Legionară pentru a reuşi "revoluţia" ce se urmareşte, tineretul este obligat să se supună unei discipline interioare. In plus, i se cere s'o indeplineasca voluntar, adică să ajungă prin el însuşi la concluzia că disciplina este o necesitate.

- Ideia de curătenie sufletească. E una din problemele cele mai greu de inţeles pentru cei deja educati în spiritul revolutionar de stânga, deoarece are legătură cu etica şi morala, notiuni gonite din vocabularul stângist. Mişcarea Legionară impune adoptarea acestor norme ca o linie de conduită permanentă. Telul urmărit este limpezirea interioara a omului, adică refacerea unui nou suflet, desbărat de tarele şi tendinţele unei epoci de decadentă.

Nu putem număra toate ideile de acest gen pe care tineretul le poate întâlni in doctrina si'n revoluţia legionară. Cele de mai sus sunt un simplu exemplu de ceeace descoperă acest tineret in clipa in care pătrunde in lumea legionară şi face o comparatie cu neantul şi vulgaritatea concepţiilor revolutionare de stânga. Si-atunci, in el sbucneşte mândria de a lua poate la realizarea celei mai extraordinare revoluţii A PROPRIEI CONSTIINTE. E ca o revelaţie a fortei ce stă ascunsă in el si-a misiunei ce-i revine in modificarea societătii in care trăeşte. Stiind ce vrea şi cunoscând calea de realizare, găseşţe ridicole şi stupide argumentele şi agitaţiile criminale ale celor angajati in revolutiile de stânga. Această descoperire este câstigul de bază al celui ce a înţeles sensul revolutiei legionare.

Totuşi, o întrebare poate lua naştere: în afară de aceste descoperiri, tineretul poate întâlni în revoluţia legionară ceva din acele "manifestaţii" care le infiltra, in alte forme revolutionare, sentimentul de fortă, de maturitate, de liberare, de umanitate, etc., realităti ce au un rol aşa de important in psihologia lui romantică?

Numai cine n'a cunoscut şi n'a analizat viata şi activitatea legionară poate sustine contrariul. E adevărat că legionarismul nu provoacă niciodată in mod sistematic agitatiile sgomotoase şi pline de răfueli, ce constitue unica formă de actiune a organizatiilor revolutionare de stânga. Tineretul, odată devenit legionar, nu mai are nevoie de astfel de manifestatii "pentru a se simţi bine" şi a-si potoli complexele. Revolutia legionară îi deschide infinit mai multe porti de realizare şi activitate.

In revolutia legionară tineretul găseşte, înainte de toate, ordinea şi disciplina. Numai prin faptul de a-şi însuşi aceste două idei, tineretul se simte altul şi se vede altfel. Lumea ce-l înconjoară nu este numai o alta organizatie revoluţionară oarecare, ci o altă lume.

Protestul lui nu mai corespunde unui urlet de fiară, scandat sub formă de slogan, ci unei actiuni conştiente, dusă cu demnitate şi perseverentă. Această noua formă de actiune îi dă încredere in el şi'n ceeace face.

In loc de îndemn la indisciplină şi delăsare, primeşte o încurajare continuă pentru efortul intelectual şi profesional. In revolutia legionară există o stimulare neîntreruptă ce-l mână spre depăşire şi perfectionare.

"Drepturile" lui de tineret fac parte din programul normal al Miscării. Dar sunt supuse pregătirei şi încadrării fiecăruia in societate la momentul venit. Deaceea, tineretul legionar nu vine să le fluture ca un steag de revoltă, ci se pregăteşte serios să le onoreze. Acest tineret revolutionar legionar ştie că nu există drepturi fără îndatoriri concomitente.

"Acţiunea directă" adică lupta, încăerarea, probele de fortă, nu-i sunţ necunoscute, nici interzise. Caută să nu le provoace, pentru a nu-şi pierde timpul cu inutilităti. Dar tineretul legionar se găseşte permanent in conflict cu fortele adverse şi trebuie să facă fată. Are deci ocazia să-şi verse surplusul de energie şi să-şi arate capacitatea combativă. Si date ffind circumstantele şi ura ce toti i-o poartă, el va fi mult mai solicitat ca altii pentru astfel de "probe pumniforme".

Pe de alta parte, in revolutia legionară, tineretul nu are nevoie de agitatie continuă pentru "a se simţi in miezul problemelor". Educatia politica primitâ in cuib, discutiile, comunicările, îl pun la curent şi-l plasează in miezul lucrurilor. Iar misiunea pe care o simte in el, îi satisface orgoliul.

Maturitatea deci, o simte prin faptul ca ia parte la o transformare radicală, a lui şi a neamului.

Eliberarea o simte prin posibilitatea de a gândi liber prin el insuşi problemele ce i se pun.

Forţa o simte in lupta permanentă cu organizatiile stângiste sau cu sbirii autoritătii.

Umanitatea o simte in tot ce întreprinde ca membru al Legiunei.

In plus, şi spre deosebire de orice alt tineret revolutionar, tineretul legionar capătă noi dimensiuni:

- realizează constiinţa misiunei ce-i este incredintată,

- întelege valoarea eroismului conştient,

- se pătrunde de importanţa sacrificiului voluntar,

- găseşte un câmp de activitate continuă si fertilă,

- îşi stabileşte un nou ideal de viaţă.

Prin revolutia legionară tineretul ajunge să inteleagă anumite adevăruri, ce-i sunt sau ascunse sau deformate de către organizatiile revoluţionare de stânga.

In primul rând, rolul ce-i revine in transformarea fundamentală a societătii : el - ca pătură exceptională - nu trebuie sâ fie elementul de dezordine, ci elementul catalizator (deci disciplinat) al tendintelor înnoitoare.

In al doilea rând, pentruca rezultatele să aibă un sens într'adevăr reformator, revolutia lui trebuie să fie înainte de toate interioară, stabilită pe o reînnoire a propriei structuri spirituale.

In al treilea rând, dacă cei angajati in organizatiile stângiste sunt gata să provoace şi să perpetueze "agitaţia", tineretul legionar e gata să sdrobească astfel de agitatii sterile.

In sfârsit, in al patrulea rând, tineretul legionar nu va provoca in nici un caz o revolutie violentă, dar, in caz de provocare, o va accepta cu luciditate şi curaj.

Forta acestui tineret, educat in doctrina legionară, se găseşte în cele câteva norme şi principii ce i-au fost infiltrate in cuget:

- Răul ce bântuie lumea, provocând mizeria, ura şi revolutiile, vine dela suflet.

- Ideile materialiste, introduse de edtre marxism, sterilizează sensibilitatea sufletească şi umanismul din noi.

- Libertinajul şi indisciplina distrug propriul viitor al tineretului.

- Distrugerea principiului elitelor provoaca injustiţia şi promovarea lichelismului.

- Delăsarea principiilor morale anihilează ideia de onoare, demnitate şi respect.

- Negarea spiritului religios in viaţa socială, înseamnă negarea propriei sale esente.

Tineretul revolutionar legionar luptă pentru promovarea acestor principii şi norme ce stau la baza armoniei sociale, a proprietătii, a economiei, a familiei unite si-a fericirei individuale. Deaceea, toate organizaţiile ce sustin idei contrare principiilor enuntate de către doctrina legionară sunt considerate nocive şi combătute. Lupta împotriva lor poate lua cele mai variate forme: dela polemica scrisă la conferinta; dela pamflet la manifest; dela confruntare oratorică la luptă organizată. Totul depinde de stadiul de pregătire al legionarilor şi de gravitatea provocării duşmanului.

Tineretul integrat revolutiei legionare este chemat prin forţa lucrurilor să aibă un rol decisiv in pregătirea societăţii de mâine. Apărând preceptele legionare, combătând pe cele nocive ale marxismului şi comunismului, nu apără (cum insinuează unii) capitalismul degradant, nici principiile unui partid de privilegiati sau ale unei burghezii înconştiente. Ci apăra ferm şi conştient propriile lui interese şi propriul lui viitor.

Revolutia legionară nu-l atrage pe cãile actiunilor fără noimă, ci-l pune in fruntea marilor modificări ce vor crea o societate nouă.

Faust BRÃDESCU