CÂNTECE DE TARĂ VERDE
- VERSURI DE TEODOR ILIUT -
|
Indemn la muncă Ai plâns în de-ajuns blestemând Acuma din suflet clădeste De visuri biserici cântând Pe veacul ce viu ne zâmbeste.
Aprinde-ti privirea cu doruri Si pieptul cu aripi de zări Si sprinten goneste ca nouri Spre-a boltii de-azur depărtări.
Cu palma crăpată ridică Troite de glorii spre cer Si ceata din zări o despică Cu bratul - greu bulgăr de fier.
Revarsă de soare isvorul In ochi ca o taină de-adânci Vârtos îti aruncă piciorul Ca vântul pe aschii de stânci.
Drum nou Se 'naltă pe zile Pe secoli de jale Din case umile Cu frântele sale Cu brate crăpate Mai negre ca norii - Lungi vreascuri uscate - Cântând muncitorii.
Si glasul - furtună Din negura minei Cu umbre de lună Se umflă în noapte Ca-un bucium de luptă. Trosnesc plânse soapte Ca dranita ruptă.
Călcâiul striveste A sarpelui dinti, Duh nou năvăleste, Se sting suferinti Pe-albastre icoane Se scutură zorii In aspre coloane Păsesc muncitorii. |
Cântec de tară verde Tară de cântece, falnică, Chiot pe buze, zburdalnică Sprinten cu zările schimbă-te Zvârle petale de zâmbete.
Tremură frunzele, văile, Ard în privire văpăile, Pârâe leaturi -căruntele - Veacuri de mirt beat sorb muntele.
Haidem cu dorul, cu mâinile, Singuri să strângem luminile Aprigi, în zări cu picioarele Rege în pieptu-ne soarele.
Tara de cântece, falnică, Tânără, plină, năvalnică Strânsă de mijloc cu florile Bat la urechea ta, zorile.
Muncitor Legionar Să strângem pământ! Zid gros Să clădim în isbelisti de vânt Pentru crezu-ne nou Dar cu aspru ecou Din străfund de pământ.
Pe trepte de munti - Pas greu Să urcăm spre văzduh noi cei multi Si flămânzi si desculti, Să croim fulgerând Cer de gând Pe lungi creste de munti.
Cu brate de fier Nou veac Muncitor, legionar, Să-l urcăm pân' la cer Pe-a pieptului vreri, Peste-al vremii hotar, Peste-a noastre poveri Muncitor legionar. Din MUNCITORUL LEGIONAR Anul I, Nr. 2, Seria II, Luni 25 Noembrie 1940 |