Director:
+
Gheorghe
Costea Pl. Republica Dominicana, 1-3 D MADRID-28016
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera,
20
Anul XXIII, Nr. 7-8,
Mai - Iunie 1987
de
Horia Sima
De câtva timp si mai ales
dupăce Regele Mihai a participat la o serie de manifestatii ale exilului, s'au
întetit atacurile contra Majestătii Sale.
Argumentele sunt în genere aceleasi si aproape toate se inspiră din Actul
dela 23 August.
Nouă ni se pare că se face o eroare de
perspectivă, in aprecierea rolului
ce-i revine Regelui in exil si in lupta de eliberare a tării. Se confundă
perspectiva istorică a vietii monarhului cu pers pectiva lui politică. Istoria
se referă la trecut, la ce-a fost, la întâmplări consumate. Fiecare este
liber să-si dea părerea asupra Actului dela 23 August, să-l analizeze, să-l
judece prin prisma intereselor nationale. Cum facem cu atâtea momente din
istoria neamului nostru.
Din punct de vedere politic,
situatia se schimbă. Regele Mihai trebue
judecat după alte criterii. Faptul istoric îsi pierde întâietatea si trece
pe planul întâiu evenimentul, momentul in curs de realizare, efortul ce-l face
natiunea, în colaborare cu exilul, de a-si recâstiga libertatea. Politica e
prezent si viitor, in timp ce Actul dela 23 August este o relicvă a trecutului.
Oricât l-am diseca, pe baza lui nu vom ajunge niciodată să ne recuperăm
suveranitatea si independenta. Dovadă e că după 40 de ani de robie, efectele
lui nu se văd. Am rămas exact in situatia -ba si mai rău- când hoardele bolsevice au
năvălit în tară. Actul dela 23 August a adus mari beneficii
si Rusilor si Aliatilor, dar poporul român, aceluia care a săvârsit
schimbarea de fapt, numai jale si desperare.
Si atunci
ce ne mai rămâne de făcut ? Nu putem astepta nimic nici dela
"marii nostri aliati ", nici dela democratiile occidentale si cu atât mai
putin dela Rusi. Toti acestia au profitat de
schimbarea de front din România pentru a-si realiza propriile lor interese,
fără a se gândi că datorează ceva tării care le-a înlesnit penetratia in
sud-estul european. Cu un cinism înfiorător s'au spălat cu totii pe mâini,
împingând neamul nostru pe drumul Golgotei.
Si atunci ce trebuie
sa facem ? Neavând pe nimeni pe lume, părăsiti de toti, trebue sa ne
încredintăm Puterii Divine luându-ne singuri destinul in mâini. Fără îndoială că in această luptă
inegală, se pot ivi anumite
conjuncturi favorabile, anumite momente internationale, cari sa ne ajute sd iesim la
liman. Dar nu ne putem răzima nici pe aceste ipotetice răsturnări
de situatii, ci trebue sa stăm permanent de veghe in transeele natiunii,
folosind ultimul strop de energie ce ne-a mai rămas, pentru a-i deschide drum
spre lumină si libertate.
Aceasta e perspectiva politică a
natiunii : nu ne multumim sa speculăm pasivi asupra întâmplărilor din
lume, ci sfredelim zările viitorului, într'o formă vie si
combativă, pentru a recâstiga un loc sub soare
natiunii noastre oropsite.
Din perspectiva
politică, rolul Regelui e foarte mare. Vrem, nu vrem, el
este astăzi factorul de aglutinare al forlelor nationale din exil, adică a
acelor elemente, a acelor refugiati, cari pun existenta neamului mai presus de o
comodă viată in streinătate. Ne referim la Rege ca factor de integrare a
energiilor combative ale exilului, pe diversele lui planuri (politică, cultură,
diplomatie, ziaristică, etc.) si nu ca o simplă figură decorativă in
manifestatii de evocare istorică sau patriotică. Există personagii în exil
cari speculează doar prezenta Regelui in mijlocul Românilor, fie pentru a-si
mări auditoriul fie pentru a-si întări propriile lor organizatii. Acesta e
un abuz, care n'are nimic de-aface cu afirmarea politică a exilului.
Intr'o anumită conjunctură
internatională, Regele ar putea sa devină
chiar piesa-cheie a eliberării patriei. Să presupunem că Occidentalii, după
atâtea experiente dezastruoase cu Muscalii, ajungând ei însisi între viată si
moarte, se decid să le impună evacuarea Europei răsăritene. In
acest caz, cu cine ar putea sa trateze occidentalii restaurarea suveranitătii
nationale ? Numai cu Regele. Mai întâiu prin audienta de care se bucură si
apoi tocmai prin făurirea Actului dela 23 August. Imensele servicii aduse
cauzei aliate, prin schimbarea de front, ar putea deveni in acest moment piese
majore in mâna Regelui. El este depozitarul legitim al Actului dela 23 August si deci ar putea cere
Aliatilor să-si onoreze promisiunile lor din 1944-1945. Suferintele tării, abandonată de
Aliati, si-ar găsi astfel o partială compensatie.
Asa trebue interpretată si ultima campanie de
denigrare a Regelui,
organizată de Ceausescu, prin mijlocirea retelelor lui din tară si
exil. Ce se urmăreste cu ea ? Comunistii, spre deosebire de alti
oameni politici, nu se multumesc să combată opozitia existentă, ci se
interesează tot atât de mult de opozitia latentă. Ei atacă si distrug
oamenii, organizatiile si mediile, de unde s'ar putea recruta mâine viitorii
lor protivnici. Ei văd departe in timp si nu fac politică dela mână până
la gură. Ei lucrează nu numai pe realităti, pe lucruri ce se întâmpla acuma,
ci si pe potentialităti, adică pe evenimente încă neajunse la maturitate.
Regele a ajuns pentru
Ceausescu, din motivele expuse mai sus, un inamic
potential al regimului. El trebue combătut si scos din circulatie, înainte de
a deveni primejdie reală. In acest scop au inventat mitul Generalului Antonescu,
patriotul integru, opunându-l nelealitătii Regelui la 23 August. Chestiunea e
discutabilă si un studiu serios al relatiilor dintre Rege si Antonescu, ar
scoate la lumină alte aspecte mai putin favorabile Maresalului.
Faptul fundamental
rămâne ca autorii acestor lucruri nu sunt interesati in
adevărul istoric, în restaurarea unei mari figuri nationale, ci numai să-si
îndeplinească "norma" fată de regim. Cu cât Regele este mai mult
lovit si defăimat, cu atâta interesele regimului sunt mai bine servite. In
definitiv, Antonescu nu mai e nimic decât istorie, nu are succesori sau partid si de el nu are
de ce să se teamă regimul, in timp ce din nimbul Regelui mai
radiază o sperantă pentru natiunea înlăntuită.
Nu scriem aceste lucruri pentru beneficii
politice, ci exclusiv pentru a
contribui la clarificarea unei probleme care turbură spiritele în exil si
dăunează luptei de eliberare.
Horia Sima
Vederi
din România: Biserica Mânăstirii Curtea de Arges