Pentruce au luptat si au cãzut Mota si Marin in câmpurile dela Majadahonda? Dacã un rãspuns complet satisfãcator n'ar fi pãrut evident in acele timpuri, istoria lumii din ultimii 25 de ani îl oferã astãzi si celor mai lipsiti de viziune. Cãci forta diabolicã a rãului, contra cãreia camarazii legionari au luptat cot la cot cu legendara armatã spaniolã, este astazi biruitoare deschis sau ocult in cele mai multe tari ale lumii.
   Cu forta de prezicere a inspiratilor, Mota si Marin, ca si Codreanu, seful lor, au avertizat poporul românesc si intreagã Europa de abisurile in cari stupiditatea, lasitatea, oportunismul si trãdarea vor confunda lumea civilizatiei crestine in fata comunismului triumfãtor cu ani înainte ca la Teheran Presdintele Roosevelt sã conceadã tiranului Stalin toate provinciile si tãrile pe cari le reclama, "cu conditia ca aceste concesiuni sã nu fie revelate publicului american inainte de iminentele alegeri presidentiale": cu ani inainte de trãdarile de la Yalta si ale Misiunii Marshall, care a predat China lumii comnuiste.
   Mota si Marin nu sunt cu noi pentru a auzi cuvintele Generalisimului Franco pronuntate la 25 de ani dupã luptele in care ei au cãzut: "Trebue sã-i cãutam comunismului pãrtile lui debile... Trebue sã plecãm dela faptul cã tãrile ocupate, cu fiecare zi ce trece, urãsc mai mult pe cutropitori, cari sunt numai stãpânii terenului material pe care îl calcã sub picioare... Religiosul, nationalul, aspiratiile spre libertate si desperarea, totul impinge aceste popoare sã rupã lanturile. Aceasta este arma potentialã de care dispune Occidentul, dar pentru aceasta, este necesar sã ramâie credicios idealurilor occidentale, sã nu fie abandonate popoarele subjugate de dincolo de cortina de fier, sã nu fie trãdate cu concesiuni rusinoase agresorilor".
   Ei nu mai sunt cu noi pentru a privi cu desgust si indignare lumea de dupã rãsboiu, impartitã, pentru cine stie sã vadã si sa audã, nu între lumea dominatiei comuniste si lumea libertãtii, solidarã cu natiunile robite, sperând si preparând momentul eliberãrii lor, ci intr'o asociatie infamã si oculta intre Lumea Occidentala si Lumea Comunistã deoparte, si de cealaltã parte, natiunile robite, uitate si abandonate de toti, cu exceptia tãrii al cãrui Caudillo a proclamat cã "Spania este poate unica tara care nu a recunoscut situatia creatã de pãrãsirea in mâinile URSS-ului a popoarelor din Europa Orientalã si ca sustine fãra nici o rezervã necesitatea de a restitui libertatea popoarelor astãzi aflate în sclavia tiraniei rosii. Considerãm absolut nesatisfacãtoare tacticile de renuntare si impãciuire cari fac popoarele occidentale culpabile de o crimã morala, la care noi nu vrem sã luãm parte".
   Fãrã îndoialã, ca si Cãpitanul, si întreaga lume legionarã, ca sutele ce au pierit în masacrele carliste, miile si miile cari au trecut prin închisori si îsi petrec inca partea cea mai bunã a vietii lor in temnitele lui Antichrist, ei au prefigurat nu numai implacabila luptã si calvarul care a urmat, dar si Ceasul Invierii. Pentru acest moment s'au sacrificat Mota si Marin în acele timpuri, prevãzând ceeace astãzi stim cu totii, cã la sud de Pirinei, in Spania admiratiei si dragostei noastre, se conservã intacte si fãrã patã sufletul si fortele recuceririi.

Mihail STURDZA

Din vol. "Ion Mota si Vasile Marin", Ed. Carpatii, Madrid, 1963