DIN PRESA LEGIONARĂ - Scrisori Legionare
S P I R I T U L   D E   S A C R I F I C I U

    

Publicat în "SCRISORI LEGIONARE", in Buenos Aires, August, 1980.

In amintirea camarazilor mei din "Garzile Incazarmate", cu care am trăit momente de înaltare sufletească, aspirând ca, împreună, să ajungem la supremul sacrificiu: Dimitru Neaga, Gheorghe Stoia, Mihai Stanescu, Dumitru Leonties, Radu Tarabuta, Mihai Balanescu, Dragos Hoinic, Isar Otilian, Constantin Zus, Vasile Bodai, Mandrila A., Bodnaru I., Visan C., Bogdan Traian, Humita Theodor, precum si în amintirea celorlalti optzci sau optzecisi cinci camarazi a căror nume nu-mi amintesc, si le cer iertare.

 

"Pentrucă orice jertfă înaltă, nu coboară"

       CAPITANUL

 

Spiritul de sacrificiu izvorăste din dragostea pentru idealul nobil sau pentru o persoană care întruchipeaza un ideal nobil. Când e vorba de sacrificiile făcute de părinti pentru fii, e vorba de o dovadă de jertfă care e o consecintă a instinctului matern si patern. Desi sacrificiile făcute de părinti sunt frumoase si altruiste nu au valoarea nobilă a jertfei pentru un ideal: Cristos, Neamul, Căpitanul sau Legiunea.

Cele mai numeroase exemple de sacrificii nobile le avem în timpul adolescentei. In această etapă a desvoltării individului se îngemănează doi factori: etatea caracterizată de idealism si puternica necesitate si urgentă de autoafirmare ca viitor adult. Sufletul tânărului tinde spre noblete si spre dăruire de sine, de aceia sădirea unui ideal nobil în inima unui tânar e ca sământa aruncată pe un teren fertil. Tendinta de a se jerfi pentru un ideal dispare la maturitate numai când structura psihomintală a tânarului este caracterizată de o înclinare spre spiritul speculativ-materialist, sau când tendinta egoistă e prea accentuată.

Exista persoane cu o predispozitie înnăscută spre altruism si dăruire de sine. Chiar daca educatia primită în familie este pragmatică si materialistă, tinerii se simt încătusati de atmosferă egoistă a grupului familiar si la prima ocazie dau dovadă de acte de eroism si jertfă. Aceste acte de sacrificiu sporadic pornesc dintr 'o adâncă necesitate de autenticitate în tot cursul vietii, dar sunt lipsite de continuitate. Sacrificiul de durată, spiritul de jertfă coutinuu caracterizeaza numai personalitatile care aspiră la un anumit grad de ascetism, deoarece a jertfi înseamnă în primul rând a renunta, iar renuntarea la comodităti, la bunuri, distractii, onoruri si frivolităti pretinde un anumit grad de vigoare sufletească, pe care numai bărbatii cu pasta de ascet pot s'o aibă. Renuntarea la bunuri si plăceri este deci prima conditie a spiritului de sacrificiu, caci bunurile si timpul petrecut cu distractii le dăruim Legiunii, Neamului, Căpitanului. Cu cât mai mult dăruim si ne jertfim, cu atât ne spiritualizăm mai mult si ne identificăm mai mult cu figura crestinului legionar. Rutina zilnică, grijile pentru siguranta batrânetii, teama de a ne gasi la un moment dat fără sprijinul economic in timpul unei eventuale boli si dorinta de a arăta ambiantei că "progresăm" acumulând lucruri ne îndeamna spre uitarea idealului cristic si legionar. In schimb constiinta jertfei de durată si a dăruirii permanente ne mentine pe dimensiunea spiritului legionar, a sănătătii sufletesti si a trăirii in adâncime a învătăturii Mântuitorului. Valoarea jertfei si a spiritului de sacrificiu este incalculabilă din punct de vedere al psihoterapiei, deoarece individul pe măsura ce dăruieste simte cum "creste pe dinlăuntru", si cum se ridică pe deasupra elementelor contingente si se înaltă spre o sferă plină de nobilă semnificatie a existentii. Individul care dăruieste in mod desinteresat îsi umple intimitatea cu senzatia de „desprindere" de lucruri ("des-obiectificare" sau "des-Lucruficare") si simte o "usurare a constiintei" si, in acelas timp, o crestere a stimei de sine ca persoană, care este capabilă de spiritualizare. Sentimentul de "desobiectificare" si "altruisticizare" atenuează in mod notabil senzatiile de înspăimântare si înfricosare în fata ideii de "terminare a existentii" adică a mortii, pentruca se obisnuieste treptat - în această viata încă - cu ideea renuntării la bunurile pământesti. Cu alte cuvinte: Evadează din cercul vicios al anormalitătii psihice, a nevropatiei, care caracterizează sfârsitul secolului nostru.

Sacrificăm si atunci când renuntam la scheme prefabricate care ne multumeste si ne "desfată" "ego"ul. Când ne cramponăm de "păreri" ce le transformăm in "couvingeri intime" înrădacinate in orgoliul si mândria "ego"-ului iar apoi le apărăm dârz cu pasiuni irationale, care ne tensionează si ne aruncă pe malurile ideilor obsesive. Dacă jertfim aceste "păreri" transformate in idei obsesive si renuntăm la tensiunile nervoase care le însotesc, abia atunci observăm cum ne apropiem de acea pace sufletească de care ne vorbeste Capitanul si pe care o identifică cu dragostea legionară. Pentru legionari cea mai cutremuratoare dovadă de jertfă este constientul sacrificiu a lui Mota. Nu vom uita niciodata cuvintele Căpitanului: "De aceea veti jura că ati înteles, că a fi elită legionară, în limbajul nostru nu înseamnă numai a lupta si a învinge, ci înseamnă: Permanentă jertfire de sine, în slujba Neamului... "

Stan M. Popescu

Din vol. "Legionarismul sau trăirea virtutilor", Buenos Aires, 1999

 

 

A P A S Ă    P E N T R U   M Ă R I R E

Magazin Legionar (Ajutorul Legionar, 1940)

 

 

/ / /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE