Publicat
în "SCRISORI LEGIONARE", in Buenos Aires, August, 1980.
In amintirea camarazilor mei din "Garzile Incazarmate", cu care am
trăit momente de înaltare sufletească, aspirând ca, împreună, să ajungem la supremul
sacrificiu:
Dimitru Neaga, Gheorghe Stoia, Mihai Stanescu, Dumitru Leonties,
Radu Tarabuta, Mihai Balanescu, Dragos Hoinic, Isar Otilian,
Constantin Zus, Vasile Bodai, Mandrila A., Bodnaru I.,
Visan C., Bogdan Traian, Humita Theodor,
precum si în amintirea celorlalti optzci sau optzecisi cinci camarazi a căror nume
nu-mi amintesc, si le cer iertare.
"Pentrucă orice
jertfă înaltă, nu coboară"
CAPITANUL
Spiritul de sacrificiu
izvorăste din dragostea pentru idealul nobil sau pentru o persoană care întruchipeaza un ideal
nobil. Când e vorba de sacrificiile făcute de părinti pentru fii, e vorba de o dovadă de
jertfă care e o consecintă a instinctului matern si patern. Desi sacrificiile
făcute de părinti sunt frumoase si altruiste nu au valoarea nobilă a jertfei pentru un ideal:
Cristos, Neamul, Căpitanul sau Legiunea.
Cele mai numeroase exemple de sacrificii nobile le avem în timpul adolescentei. In
această etapă a desvoltării individului se îngemănează doi factori: etatea
caracterizată de idealism si puternica necesitate si
urgentă de autoafirmare ca viitor adult. Sufletul tânărului tinde spre
noblete si spre dăruire de sine, de aceia sădirea unui ideal nobil în inima
unui tânar e ca sământa aruncată pe un teren fertil. Tendinta de a se jerfi pentru un ideal dispare la maturitate numai când structura
psihomintală a tânarului este caracterizată de o înclinare spre spiritul
speculativ-materialist, sau când tendinta egoistă e prea accentuată.
Exista persoane cu o predispozitie înnăscută spre altruism si dăruire de sine. Chiar daca educatia primită
în
familie este pragmatică si materialistă, tinerii se simt încătusati de
atmosferă egoistă a grupului familiar si la prima ocazie dau dovadă de acte de
eroism si jertfă. Aceste acte de sacrificiu sporadic pornesc dintr 'o adâncă necesitate de autenticitate
în tot cursul
vietii, dar sunt lipsite de continuitate. Sacrificiul de durată, spiritul de jertfă coutinuu caracterizeaza numai personalitatile care
aspiră la un anumit grad de
ascetism, deoarece a jertfi înseamnă în primul rând a renunta, iar renuntarea la
comodităti, la bunuri, distractii, onoruri si frivolităti pretinde un anumit grad de
vigoare sufletească, pe care numai bărbatii cu pasta de ascet pot s'o aibă. Renuntarea la
bunuri si plăceri este deci prima conditie a spiritului de sacrificiu, caci bunurile si timpul petrecut cu distractii le dăruim
Legiunii, Neamului, Căpitanului. Cu cât mai mult dăruim si ne jertfim, cu
atât ne spiritualizăm mai mult si ne identificăm mai mult cu figura crestinului
legionar. Rutina zilnică, grijile pentru siguranta batrânetii, teama de a ne gasi la un moment dat fără sprijinul economic in timpul unei
eventuale boli si dorinta de a arăta ambiantei că "progresăm" acumulând lucruri ne îndeamna spre uitarea idealului cristic
si legionar. In schimb constiinta jertfei de durată si a dăruirii permanente ne mentine pe dimensiunea spiritului
legionar, a sănătătii sufletesti si a trăirii in adâncime a învătăturii
Mântuitorului. Valoarea jertfei si a spiritului de sacrificiu este incalculabilă din punct de vedere al
psihoterapiei, deoarece individul pe măsura ce dăruieste simte cum "creste pe
dinlăuntru", si cum se ridică pe deasupra elementelor contingente si se
înaltă spre o sferă plină de nobilă semnificatie a existentii. Individul care dăruieste in mod desinteresat îsi umple intimitatea cu
senzatia de „desprindere" de lucruri ("des-obiectificare" sau
"des-Lucruficare") si simte o "usurare a constiintei" si, in acelas
timp, o crestere a stimei de sine ca persoană, care este capabilă de
spiritualizare. Sentimentul de "desobiectificare" si "altruisticizare" atenuează in mod notabil
senzatiile de înspăimântare si înfricosare în fata ideii de "terminare a
existentii" adică a mortii, pentruca se obisnuieste treptat - în această
viata încă - cu ideea renuntării la bunurile pământesti. Cu alte cuvinte: Evadează din cercul vicios al
anormalitătii psihice, a nevropatiei, care caracterizează sfârsitul secolului
nostru.
Sacrificăm si atunci când renuntam la scheme prefabricate care ne multumeste si ne
"desfată" "ego"ul. Când ne cramponăm de "păreri" ce le transformăm in
"couvingeri intime" înrădacinate in orgoliul si mândria
"ego"-ului iar apoi le apărăm dârz cu pasiuni irationale, care ne tensionează
si ne aruncă pe malurile ideilor obsesive. Dacă jertfim aceste "păreri" transformate in idei obsesive si
renuntăm la tensiunile nervoase care le însotesc, abia atunci observăm cum ne apropiem de acea pace
sufletească de care ne vorbeste Capitanul si pe care o identifică cu dragostea
legionară. Pentru legionari cea mai cutremuratoare dovadă de jertfă este constientul sacrificiu a lui
Mota. Nu vom uita niciodata cuvintele Căpitanului: "De aceea veti jura că
ati înteles, că a fi elită legionară, în limbajul nostru nu înseamnă
numai a lupta si a învinge, ci înseamnă: Permanentă jertfire de sine, în slujba
Neamului... "
Stan
M. Popescu
Din
vol. "Legionarismul sau trăirea virtutilor", Buenos Aires, 1999
Magazin
Legionar (Ajutorul Legionar, 1940)