ION SIUGARIU
Nicolae Nită
   Poetul legionar, Ion Siugariu, s'a nascut la 6 Iunie 1914 in Baita, langa Baia Mare. Scoala primara in Valea Borcutului. Din 1928 intra la "Scoala Normala" din Oradea, iar inIon Siugariu 1931 trece la liceul "Emanoil Gojdu" din Oradea, fiind bursier pana la finele studiilor. Prin concurs obtine o bursa de studii la Universitatea "Oxford" din Anglia, insa poetul de mai tarziu prefera sa ramana in tara. Este momentul cand, la indemnurile profesorului său de-acum -cunoscutul critic literar Octav Sulutiu-, Ion Siugariu incepe sa scrie.

   Debuteaza in 1934 la revista "Observatorul" din Beius cu versuri. Colaboreaza apoi la revistele: "Familia" din Oradea, "Veac Nou" din Baia Mare, "Afirmarea" din Satu Mare, "Lanuri" din Medias, "Cronica", Baia Mare.In 1936, trece examenul de bacalaureat in fruntea promotiei. In 1937 pleaca la Bucuresti, inscriindu-se la Facultatea de Litere si Filozofie, specialitatea Filologia Moderna, unde se face remarcat de profesorul si omul de cultura filozofica Ion Petrovici.

   Din 1939, impreuna cu Ovid Caledoniu, Miron Suru, Horia Nitulescu, Axente Sever Popovici, Octav Sulutiu, Stefan Stanescu, Mircea Chirnoaga, Mircea Streinul s.a., incepe sa colaboreze la noua revista aparuta "Mesterul Manole", condusa de Horia Vintila. Concomitent, colaboreaza intens si la alte reviste literare ale epocei de factura nationalista, printre care: "Vremea", "Decalogul", "Universul literar", "Gand Romanesc" din Cluj, "Curentul literar" si altele, cu poezii si critica literara.In Februarie 1942 sustine teza de licenta cu titlul "Aspectul jurnalistic in literatura moderna" si obtine calificativul "magna cum laude".Ia parte la luptele pentru eliberarea Transilvaniei si apoi la cele din Ungaria si Cehoslovacia. Grav ranit in luptele pentru orasul Brezno (Cehoslovacia), se stinge in dimineata zilei de 1 Februarie 1945, la ora 11.

    Decorat post-mortem cu ordinul "Steaua Romaniei".
  
Casa memorială a poetului...
  
Poezii de Ion Siugariu

PĂDURILE, GORUNII

                        de Ion Siugariu

 Nu pot uita pădurile, gorunii,

 Inaltii, fratii mei de cruce!

 La umbra lor, să mor m'as duce,

 Când ninge străveziu omătul lunii.

 

 Si blândele, tăcute căprioare,

 Sfioasele surori, în luminisuri,

 La fiece miscare din tufisuri,

 Cu botu 'n sus, ascultă temătoare.

 

 Apoi, acele dimineti prelinse

 Ca o mătase albă si subtire.

 Le sunt pe veci pierdutul mire,

 Cu bratele spre depărtări întinse...