Pluteste'n aer Duhul Sfant,
De sus pogoara dulce pace;
Pe lume mantia-si desface
Amurg de primavara, bland.
E liniste adanca! Tace
In ramuri fosnetul de vant,
Si-atata taina-i pe pamant,
Ca seara'n cantec se preface...
Chemari de clopot infioara
Vazduhu'n noapte afundat,
Iar Ingerul, ca'ntaia oara,
In alb-vesmantu-i luminat,
Deasupra neamurilor zboara
Strigand: "Hristos a inviat!".
E noapte sfanta! Pomi in floare
Cadelniteaza-al lor parfum,
Si noaptea creste ca un fum,
Din necuprinsele altare.
Batranii garbovi trec pe drum,
Purtand in mana fiecare
Sfioase flori de faclioare,
Ce tremura'n al noptii scrum.
De sub grozavele dezastre,
Priviti spre cer, din nou, crestini:
Isus zambeste lumii noastre!
Si din cununa Lui de spini,
In adancimea nopti-albastre,
S'aprind petale de lumini!
