Trecem un Crăciun
Cu păcate vechi.
Popa e'n surghiun,
Vântul e nebun,
Palme curg perechi.
Stăm fără povesti
Si-i prea tristă doina.
Când ni-e dor de vesti
Mai vorbeam de Voina
Dus la Bucuresti.
Altfel niciun sol
N'a mai străbătut.
Doar din gerul gol
Peste noi în stol
Corbi s'au abătut.
Dacă'n iarmaroc
Sfetnicul bolând
Ne-a vândut de-arând,
Oamenii deloc,
Sufletul nu-si vând.
Grijă n'aveti, nici
Temeri despre noi;
Oamenii de-aici
Ne-am născut voinici
Stim ce-i un război.
Nu-l putem cu tunul
Nici cu pusca'n mâni,
|
Insa toti ca unul
Biruim hapsânul
Rămânând Români.
C'o veni o zi
- si-o tâsni curând -
Când vom auzi
Chiar de ne-ar suzi
Tunul buciumând.
Soarta pe cât stim
Nu-si pierde dobânda;
De ne prăpădim,
Noi ne răsădim
In copii izbânda.
Pân'atunci popas
Vechiul ager somn
Ca iar am rămas:
Tară fără glas,
Neamul de pripas,
Doar cu nimeni Domn.
Si cum dam să'nchei
Lăcrămai pe carte...
Dar... am duce-o bine...
Si aflati departe
Că'n adâncul ei
Tara-i de temei,
Tara n'are moarte.
Vasile
VOICULESCU
|