Grigore
Scorochirja, 1964
România, Tara noastrã - de douãzeci de ani este sub stãpânirea
ruseascã si condusã de slugile ei - de comunisti.
Acolo, unde noi cei de aici - Românii - avem pãrinti, frati,
surori, prieteni si cunoscuti - neamul ne este schingiuit si oropsit.
Locuitorii României nu sunt liberi - nu au nici un drept - nu au dreptul
nici sã se roage lui Dumnezeu!
Mai greu însã dintre toti Românii, o duc basarabenii -
provincia Basarabia, care începând din anul 1944, a fost ruptã
din trupul tãrii si alipitã la Uniunea Sovieticã.
Aceastã provincie a tãrii noastre, a mai fost stãpânitã
de Rusi între anii 1812-1918, o sutã si sase ani. Si atunci a
fost stãpânitã cu cnutul si cu pumnul, dar regimul Tarist
de atunci nu se poate compara cu regimul comunist sovietic de astãzi,
care este pus sã nimiceascã aceastã populatie de Români.
Populatia acestei provincii - de trei milioane si jumãtate de Români
- este supusã unui regim cle exterminare voitã.
În 1940, când aceastã provincie a fost ocupatã de
Rusi - în mai putin de un an - au fost deportati în stepele siberiene
peste 330.000 de Români.
Din anul 1944 si pânã astãzi, mai bine de o treime din
populalia Basarabiei au fost deportati în Siberia si în locul
lor au fost adusi mongoli, tãtari, chirghizi si alte neamuri ce populeazã
Uniunea Sovieticã.
Dupã prima stãpânire a Basarabiei de Rusi, a venit o zi
de sãrbãtoare pentru întreg neamul românesc. Zi
în care locuitorii Basarabiei - prin conducãtorii lor, au hotãrât
ca de atunci înainte, si pentru totdeauna, sã se uneascã
cu Patria Mamã - cu România.
A fost ziua de 27 Martie 1918, zi de la care anul acesta s'au împlinit
46 de ani. Aceastã bucurie de regãsire, Basarabenii au trãit-o
numai 22 de ani, pentru ca din nou sã fie ocupatã si stãpânitã
cle Rusia.
Noi, Românii liberi si care ne mentinem pe linia cle gândire româneascã,
avem datoria sã amintim aceasta, ca un protest contra regimului de
ocupatie si de exterminare a neamului nostru. Si, totodatã, sã
ne rugãm lui Dumnezeu sã usureze chinurile si suferintele fratilor
nostri basarabeni, iar în acelas timp, sã strigãm tuturor
despre ceea ce fac Rusii cu Neamul nostru. Sã luãm exemplul
tãrilor Baltice, care pânã acum, au cerut de 37 de ori,
în Congresul American, sã li se elibereze tãrile...
În ultimii zece ani, au apãrut peste 30 de state noi care si-au
cãpãtat independenta. Sunt state care au o populatie mai micã
decât Basarabia, dar care si-au cerut independenta si au cãpãtat-o.
România însã, cu o populatie de aproape 20 milioane de
locuitori, este ocupatã si stãpânitã de o putere
strãinã, iar populatia româneascã a Basarabiei,
deportatã si nimicitã.
Pânã când aceastã
nedreptate?...
Personal, nu cred cã astãzi, nu ni s'ar fi luat
în considerare,
sbuciumul si truda, lupta si jertfa, creatia si progresul realizat. Nu cred
cã nu ni s'ar asculta rugãciunea. Plânsul si geamãtul.
Torturile si dorul de dreptate si libertate...
Pentru noi, granita înseamnã suprema legitimitate moralã.
Înseamnã biruinta dreptãtii. Putinta de desvoltare dupã
rosturile firii. Înseamnã: limbã, lege, oase de pãrinti
si zâmbet de copil. Înseamnã tot ce constitue tezaurul,
vãzut si nevãzut, al neamului românesc.
Noi ne pãzim granitele, nu numai cu baioneta, ci si cu constiinta limpede
a demnitãtii sufletesti... Sã ni se arate, care Neam nu-si face
datoria fatã de fiinta sa, la fel?...
Cine
anume, ar putea sã ne conteste dreptul de a striga în lumea
mare, cã pãmântul strãmosilor ne este furat si
cã hotul trebue obligat sã-l restitue... Dreptul de libertate
trebue apãrat cu orice pret si împotriva oricãrui cotropitor.
Forta spiritualã sã functioneze fãrã nici o opreliste.
Religia crestinã sã nu fie stingheritã în exercitarea
ei. Altfel, zadarnic sunt agitate formule ca: umanitate si egalitate, democratie
si liberalism. În timp ce Neamul ne este crucificat, dislocat si deportat.
Omorît fiziceste si desfigurat ca entitate spiritualã.
Noi nu trebue sã încetãm ca sã apelãm la
toate forurile internationale, sã se restitue României independenta
si suveranitatea. Sã ni se dea înapoi ce este al nostru. Ce ni
s'a luat cu forta. Ce ni s'a rãpit: BASARABIA si BUCOVINA DE NORD,
în pofida dreptului de autodeterminare exprimat cu deplinã constiintã
si cunostintã de cauzã, la 27 Martie 1918. Fiindcã Basarabia
si Bucovina de Nord, au fost, sunt, si trebue sã fie... românesti.
30 Mai 1964
(din vol. "Basarabia si Bucovina sunt Pământuri Românesti", Ed. Nistru,
Bruxelles 1984)
D
I N B A S A R A B I A . . .