Bãtãlia ideologicã a lumii contimporane a devenit înversunatã în pragul asezãrilor de temelii a unei lumi noui. Lumea actualã se sbate sã-si gãseascã albiile de statornicie si liniste dupã ultimul rãzboi mondial, iar ideologiile angajate în luptã cautã sã obtinã, fiecare in parte, o pozitie de suprematie. Partidele politice, instrumente ale unei ideologii, sau a alteia, incearca sa opereze cu metodele adecvate obiectivului lor, pentru a-si asigura un loc fruntas în frãmântarea vremii. Oamenii politici, membri ai partidelor, desfãsoarã activitãti multiple pentru a sprijini succesul acestor partide.

Spectacolul ciocnirilor politice de azi este interesant si plin de o dinamicã atrãgãtoare, dar finalul rãmâne o necunoscutã misterioasã. Nimeni nu poate face preziceri complete asupra soartei si viitorului unei ideologii sau unui partid politic.

Preocuparea de aceste probleme duce la o stare de nevrozã permanentã, care poate avea consecinte grave, cãci se pot schimba intentiile, planurile si metodele politice. Se poate, astfel, ajunge dela forme realiste ca raporturile de fortã, sau idealiste ca perspectivele morale, la perfidie, deformare a adevãrului, si la organizarea asasinarii caracterului personal prin ponegrire, calomnie, svonuri false si documentare fragmentarã, scoasã din contextul conceptului original.

Cel mai sãlbatic sistem de luptã politicã, care si-a fãcut întâi aparitia in Rusia Sovieticã si a pãtruns dupã aceia în Europa rãsãriteanã odatã cu guvernele comuniste, instalate cu forta moscovitã, este prototipul utilizãrii celor mai josnice si imorale metode de luptã politicã împotriva adversarilor.

Am citit, de curând, o carte despre Garda de Fer, scrisã de comunistii bucuresteni, si am gãsit in cuprinsul ei etalate, in toatã splendoarea ei mocirloasã, întreaga gama a manierelor necinstite de a vorbi despre adevãr. Si aceasta, sub masca unei pretinse metodologii stiintifice. 

Scopul cãrtii nu este numai sã creieze neîncredere si sã lichideze o stare de spirit, o miscare politicã si spirituala, dar sã denigreze întreg trecutul politic al Tãrii Românesti. 

Cartea abundã in falsificãri intentionate, in interpretãri necinstite si fanteziste si in documentare lipsitã de orice autenticitate.

Pentru cel ce cunoaste istoria politicã a României dintre cele douã rãzboaie mondiale, precum si realitãtile societãtii românesti, este imposibil sã gãseascã in aceastã carte cele mai elementare probe ale bunului simt.

Sã admitem ideia, cã Miscarea tineretului roman, canalizatã în Garda de Fer, n'a fost decât o manevrã a partidelor burgheze, a marei finante si industrii românesti, precum si a Germaniei hitleriste. Se putea face acest lucru, fãrã o corespondentã la realitãtile românesti? In cazul acesta, cum se explicã ecoul pe care l-a avut aceastã Miscare in sufletul poporului si cum se explicã proportiile pe care le-a luat in concertul politic românesc?

Comunistii dela Bucuresti nu vãd cum se sbat din 1945 încoace prin tot felul de manevre sã cucereascã tara la formula comunistã, fãrã nici un rezultat?

Un partid politic si o ideologie îsi verificã valentele in functie directã de realitãtile societãtii, in care acestea existã.

Intreg comunismul românesc este construit pe aberatii, fantezii si absurditãti. Deci, nu-i de mirare, cã pot tipãri asemenea cãrti, in care utilizeazã declaratii personale, smulse sub presiune, chinuri fizice si mintale, in timpul detentiei politice.

Pãcatul mare îl sãvârsesc cei ce încearcã, sub o formã sau alta, sã opereze cu acest material, furnizat de comunisti. Acestia se lasã prinsi in tesãtura diabolicã a manevre lor buourestene si pun o picãturã de amãrãciune si venin pe rãnile exilului românesc. Acest exil românesc este compus din grupãri si personalitãti politice cu conceptii deosebite de viata, iar ele reprezintã segmente ale societãtii românesti, adicã fiecare este ancorat in realitãtile românesti, într'un fel sau altul. Dacã obiectivul de luptã al exilului este acelasi, adicã eliberarea tãrii si independenta ei de orice dominatie moscovitã, marxistã sau neromâneascã, legile morale ale luptei politice cer tuturor omenie, respect reciproc, in toate împrejurãrile, pentru a asigura unitatea de luptã si gând românesc. Cei ce iubesc Tara Româneascã, se înteleg între ei prin curãtenie sufleteascã si seninãtate de credintã.

Lãsãm comunistilor din România privilegiul si gloria miseliei.

Alexandru RONNETT

("DRUM", Anul 9, Nr. 4, Oct.-Dec. 1973)