Studiind cu multi ani în urmã harta Europei, am fost surprins sã gãsesc, undeva în vestul fostei R.S.F. Iugoslavia, un teritoriu care poartã un nume foarte cunoscut nouã, românilor, dar într-un context cãruia nu-i puteam gãsi o explicatie plauzibilã: Istria – ,,Tara Istrului” (vechea denumire, tracã, a Dunãrii). Pare ciudatã atribuirea numelui acestui fluviu unui teritoriu situat la aproape 1000 Km distantã, însã dupã studierea mai multor lucrãri referitoare la istoria acestor locuri dilema a fost rezolvatã.

Peninsula Istria reprezintã un teritoriu situat în NV Peninsulei Balcanice, în prezent apartine Croatiei, dar dupã destrãmarea Imperiului Austro-Ungar (1918) si pânã dupã al Doilea Rãzboi Mondial (1947 – Tratatul de la Paris) a fost parte a provinciei Trieste din Italia. Acum aproape 1000 ani, un grup de populatie româneascã originar din pãrtile Transilvaniei (Prof. Dr. Iosif Popovici -1876 – 1928- sustinea, pe baza unor studii lingvistice si a mestesugurilor traditionale, dulgheritul si cresterea animalelor, cã erau din Tara Motilor), s-a stabilit aici, unde a înfiintat o serie de localitãti cu nume neaos românesti, cum ar fi: Vlahi, Vlasca, Rumeni (Români), Cãtun, Sucodru (Sub Codru), Bolovani, Dosani, Murari (culegãtori de mure), Buri (numele unei populatii dacice), Negri, Gradinie (Grãdinile), Costârceanu (un nume românesc), câteva localitãti purtând chiar numele tãrii de origine, Romania. Se pare cã tot acesti oameni au dat si numele regiunii în care s-au stabilit, în amintirea marelui fluviu întâlnit în lungul lor drum de transhumantã, care le-a fost nu numai cale de transport, ci si sursã de apã si soluri fertile pentru agriculturã, ca si scut de apãrare împotriva nãvãlirii barbarilor.

În plan lingvistic este de mentionat prezenta rotacismului, înlocuirea n-ului intervocalic cu r la cuvintele de origine latinã (cum ar fi lumirã în loc de luminã, bire în loc de bine, româri în loc de români etc.), fenomen întâlnit si în Transilvania, în zona Muntilor Apuseni si Maramures.
Prima mentiune documentarã a istroromânilor dateazã din 1329, când în cronicile sârbesti este consemnat numele Radul, ce apartinea unui conducãtor din sec. XII al populatiei din Istria. O altã mentionare apare în anul 1698, în lucrarea Historia antica e moderna, sacra e profana, della citta di Trieste a lui Ireneo della Croce, în care se aminteste despre prezenta în aceastã regiune a unei populatii care se autodenumeste rumeri (della Croce utilizeazã vocala e în locul celei neuzuale în italianã â).

În perioada ocupatiei sub Imperiul Austro-Ungar (1797 – 1918) populatia din Croatia a fost convertitã la catolicism si a adoptat alfabetul latin, spre deosebire de Serbia, care a rãmas ortodoxã si utilizeazã alfabetul chirilic, astfel cã si viata istroromânilor a fost influentatã de aceste schimbãri.
De-a lungul timpului populatia istroromânã a fost supusã unui îndelungat proces de asimilare, continuat si azi prin cãsãtoriile mixte, iar în prezent etnicii români din Croatia sunt siliti sã se declare tigani, astfel cã aceastã etnie numãrã acum doar 500 – 1000 membrii rãspânditi în câteva sate (în 1926 Sextil Puscariu estima numãrul lor la cca. 3000), nu este recunoscutã ca minoritate nationalã în Constitutia Croatiei si nu beneficiazã de emisiuni radio si TV sau presã în propria limbã. De asemeni limba istroromânã este trecutã în The UNESCO Red Book of Endangered Languages ca fiind în pericol grav de disparitie.

Cu toate vicisitudinile pe care le-a intâmpinat de-a lungul istoriei, etnia istroromânã a dat lumii unele personalitãti remarcabile pe plan stiintific si cultural, cea mai de seamã fiind unul dintre cei mai mari inventatori ai tuturor timpurilor, creator al sistemelor de alimentare cu energie electricã folosind curentii alternativi polifazati, al motorului electric asincron, al transformatorului electric, realizator al primelor emisiuni radio (înaintea lui Guglielmo Marconi!), inventator al tuburilor fluorescente destinate iluminatului, utilizator pentru prima oarã în lume al câmpurilor electromagnetice de înaltã frecventã pentru tratarea afectiunilor canceroase, precum si autor al multor alte inventii si descoperiri stiintifice care încã îsi mai asteaptã vremea pentru a putea fi întelese de cãtre lumea stiintificã. Controversatul Philadelphia Experiment, realizat de cãtre marina americanã în anul 1943, la putin timp dupã moartea sa (7 ianuarie), la 87 ani, în cea mai cumplitã sãrãcie, se presupune cã ar avea la bazã tot descoperirile sale. Numele sãu este Nicolae Teslea, sau, asa cum ni l-a pomenit istoria, de peste o sutã de ani, Nikola Tesla.

Legãturile culturale dintre România si etnicii istroromâni sunt în prezent extrem de slabe (chiar inexistente!), postul Radio România International nu are, dupã câte stiu, emisiuni destinate acestora, spre deosebire de macedoromâni (aromâni), donatii de carte din partea României nu existã, iar la anualul Congres al Românilor de Pretutindeni, nu am auzit niciodatã de prezenta unui invitat din partea acestora. De aceea este necesar sã ne schimbãm modul nostru de a fi, ca natiune evident, sã fim mult mai fermi în a ne apãra conationalii din tãrile vecine (asa cum face Ungaria...) si, dacã institutiile statului nu o fac, sã îsi asume ONG-urile aceastã datorie de onoare, încercând ca mãcar prin donatii de cãrti si reviste de literaturã românã (atât popularã cât si cultã), istorie si geografie a României sã fie mentinute legãturile culturale ale acestora cu Patria Mamã. Dacã nici ONG-urile nu dispun de fonduri suficiente, se pot face donatii publice, asa cum s-au mai fãcut dealtfel în situatii dificile sau de crizã, dupã modelul ,,Dati un leu pentru Ateneu !’’. Nu trebuie omisã nici posibilitatea de a primi la studii în România, pe cheltuiala statului român sau prin burse sponsorizate, a elevilor si studentilor apartinând acestei minoritãti, precum si construirea, cu fonduri publice si din sponsorizãri, a unor scoli si institutii culturale în localitãtile locuite de aceasta.

Nic. C. Milea - Montreal