•
Revista “Sentinela“,
Anul III, Nr. 1, Iulie 1962. Tipografia “Vestitorii”, Munchen
Originea lor
– O surprinzătoare
rezistentă si tenacitate – Societătile
româno-americane – După
împlinirea visului national – Deceptii
– Al doilea rasboi mondial – Cu inima împărtită – O nouă
desamagire – Statele Unite îsi reneaga idealurile – Ajutorarea
refugiatilor – Noul val de emigranti – Nivelul lor intelectual
si politic – Un bilant deprimant – Complexul de jale –
Nationalismul romantic – Tovărăsia cu trădătorii dela 23
August – Ostracizarea lui Aron Cotrus – Necesitatea unei
reactiuni – Peisajul politicii interne americane – Influenta
comunistilor – Crearea unui grup de presiune propriu – Coalitia
nationalitătilor – Politică activă de eliberare – In larg
spre marea politică
Românii
din America îsi trag spita neamului, în cea mai mare parte, din
satele ardelenesti, bănătene si bucovinene. Mai
putin din Vechiul Regat sau alte tinuturi românesti. Si-au părăsit
vatra părintească unii pentru a scăpa de asuprirea străină, iar
altii, cei mai multi, pentru a-si întocmi o viată mai buna. In
satele lor, odată cu inmultirea populatiei, pământul ce-l aveau
nu le mai ajungea, iar de mosiile nemesilor unguri nu se puteau
atinge. De alta parte, nici gradul de industrializare al statului
austro-ungar nu ingăduia absorbirea proletariatului agricol si nici
dincolo peste munti, in “Tară”, perspectivele nu erau mai
promitătoare. Coincizând criza economică din Austro-Ungaria cu
nevoile tot mai accentuate de brate de munca ale industriei
americane in plină expansiune, mii de romăni s’au desprins de
asezările lor străvechi pentru a apuca drumul fără pulbere al
Oceanului, atrasi de mirajul vietii noi care se zămislea in Statele
Unite.
Emigratia
românească spre Statele Unite incepe să ia proportii pela
inceputul secolului nostru si merge crescând pană la isbucnirea
primului răsboiu mondial. Numărul Românilor din America pare sa
fi atins, in preajma anului 1914, aproape de 200.000. După răsboi,
Statele Unite inaugurează o politică de restrangere a imigratiei
din Statele Europei răsăritene, măsură care a redus si cota
acordată Romaniei la o cifră neinsemnată. Comunitatea românească
din America nemaifiind alimentată din patrie, a început să scadă
prin efectul natural al procesului de desnationalizare.
Ceeace
surprinde la vechea pătură de români si constitue titlul lor de mândrie
este extraordinara lor rezistenta la tendintele nivelatoare ale
mediului american. O comunitate atât de mică, asvârlită de soartă
la mii de kilometri de patrie, intr’un mediu total deosebit de cel
de acasă, si-a păstrat pană astăzi limba, legea si obiceiurile
strămosesti, luptand zi de zi cu uraganul de influente străine.
Acesti oameni simpli, rupti dela coarnele plugului, au transplantat
dincolo de Ocean comoara sufletească a neamului lor pe care au
considerat-o mult mai presus decât toate averile adunate. Prin
instinct au descoperit, aflându-se pe pământ străin, că “este
mare lucru a fi Român”, că nationalitatea nu se poate schimba
cum ai schimba haina sau cămasa, ca reprezintă, cum spune Aurel
Popovici, o categorie a spiritului, un rang de noblete în lume. Dacă
imprejurările te silesc să-ti schimbi certificatul de cetătenie,
nimeni pe lume nu te poate obliga să devii un altul decat esti, să-ti
mutilezi sufletul, renuntând la zăcămintele de valori si energii
pe care le-a sădit neamul în tine.
Ce
splendidă lectie de nationalism oferă vechea generatie de Români
americani actualilor pribegi, cu câtă energie si-au apărat si
cultivat zestrea spirituluă cu care au venit de acasă. In
defenitiv, ce le oferea noul continent ? O viată mai buna, mai
comfortabilă ? Fără indoială, dar nimic sau aproape nimic din
caldura, din omenia si bunătatea oamenilor de acasă. Toată
panorama vietii americane este dominată de lupta crâncenă pentru
existentă. Totul se masoară in bani, până si creatiile
spiritului.
Vointa
Romanilor americani de a rămâne solidari cu neamul din care s’au
născut si-a găsit expresia in numeroasele societăti infiintate pe
pământul noii lor patrii, societati religioase, de cultura, de
ajutor reciproc, cari poartă pe frontispiciul lor nume glorioase
din istoria României sau amintesc tinutul din care se trag membrii
lor.
Cand
s’a inchegat Romania Mare, dorul de tară i-a îndemnat pe multi să
se intoarca acasă.
După
ce idealul national se implinise, s’au gandit că locul lor nu mai
este printre străini, că ei nu pot lipsi dela marea operă de
inchegare si consolidare a noului stat românesc. Vor castiga mai
putin dar vor fi intre ai lor si se vor bucura până la sfârsitul
vietii de minunea invierii neamului lor după secole de nedreptăti
si umilinti. Dar bucuria lor n’a durat mult. Administratia românească
nu s’a îngrijit de ei. Au fost înselati la schimb, iar cei ce si-au
depus banii la bănci si-au văzut agoniseala vietii risipită. Au
mai putut constata ca guvernele romunesti, de orice colorit politic,
se poartă hain cu toată natia românească, că pentru aceste
guverne nu există problema Romanilor de peste hotare si că toată
guvernarea se rezuma la vanităti satisfăcute si la jaf in averea
publică. O parte dintre ei s’au inapoiat in America, unde si-au
reluat viata dela inceput, iar al altii s’au resemnat împărtăsind
soarta grea a tuturor Romanilor.
In
cursul celui de al doilea răsboi mondial Romanii din America s’au
găsit intr’o situatie dificilă. Pe deoparte, calitatea lor de
cetăteni ai Statelor Unite si Canadei le impunea să sustină
politica oficială americană, pe de altă parte, bunul simt le
spunea că poporul roman nu avea altă alegere decat să lupte
impotriva monstrului sovietic. Unii dintre ei îsi vor fi inchipuit
poate că Romania a făcut o mare gresală cand s‘a desprins din
lagărul aliat si s’a angajat in răsboiu împotriva Uniunii
Sovietice; aliatii occidentali, cari ne-au ajutat sa ne făurim
Romania Mare, nu vor ingădui ca pacostea comunistă să se întindă
si peste tara noastră. Astfel de socoteli desarte si-au făcut si
unele căpetenii ale poporului roman cari aveau pretentia sa cunoască
tot ce se petrece in lume. A trebuit sa vadă cu ochii lor cum se
instalează bolsevicii in tară, cum pradă si omoară si cum sugrumă
rând pe rând toate libertătile nationale si individuale, pentru
ca sa se vindece, cand era deja mult prea târziu, de aceste iluzii.
Românii din America au trăit, la sfârsitul răsboiului, o nouă
desamăgire, cu atat mai dureroasă cu cat le sdruncinase si încrederea
in idealurile marei democratii americane. Statele Unite si-au
renegat propriile fundamente de existentă cand au consimtit ca
soarta a o sută de milioane de oameni din Europa răsăriteană să
fie hotărîtă de Uniunea Sovietică.
In
fata tragediei care s’a abătut asupra poporului nostru, vechii
colonisti români din America n’au putut face altceva decat ca să
trimită ajutoare refugiatilor din Europa si să le înlesneasca mai
târziu, cand s’au redeschis portile emigratiei in Ststele Unite,
asezarea in patria lor adoptivă. In fiecare pribeag ei vedeau un
sol al neamului chinuit si batjocorit de călăi si un pretios
capital salvat miraculos dela nimicire.
Noul
val de emigranti romani aveau o altă origine socială si alte
caractertici sufletesti. Mai toti erau oameni cu scoală, multi
dintre ei posedând chiar titluri academice. Apoi din punct de
vedere national, se prezentau in fata vechilor colonisti cu o înaltă
constiintă romanească ascutită de teribilele experiete prin care
au trecut: inchisori, lagare, evadări, treceri clandestine de
frontiere, mizerie, nelinisti provocate de dezastrul tării lor si
de ciocnirea conceptiei lor de viată cu mentalitatea occidentală.
Sub toate aspectele mult mai bine pregătiti decat vechea pătură
de romani, erau chemati sa completeze lipsurile de care suferea până
atunci minoritatea romanească din America, constituind cadrele ei
culturale si politice.
Minoritatea
romanească din America era chemată, după catastrofa dela 23
August să joace un alt rol, depăsind faza de contemplatie
nostalgică a patriei lor de origină. Prin forta imprejurărilor
ajun sese pe pozitiile cele mai înaintate românismului. Dela
ariergardă trecuse avangardă. Masa poporului românesc se fla in
robie, refugiatii din Europa erau putini la număr si nu prinseseră
chiag in nicio tară. Numai Românii americani constituiau un grup
compact, capabil să se afirme cu vigoare in serviciul cauzei românesti.
Nationalismul afectiv in care trăit pană atunci trebuia limpezit
in lu mina unui obiectiv precis si transformat intr’un nationalism
de afirmare politica. Era soarta neamului lor in joc si liber tatea
de care se bucurau in America tre buia folosită din plin pentru a
mobiliza constiinta acestui popor contra bandei de criminali dela
Moscova. Era necesară o con vertire a mssei romanesti din America
in tr’o energie politică. Această înoire de obiective si
coordonare de eforturi nu era posibilă fără de ajutorul noilor
emigranti cari aduceau cu ei nu numai solide garan tii intelectuale,
dar si o patetică afi mare a destinului national. Din aceasta
fuziune intre vechii si noii emigranti români se putea naste in
Ststele Un ite si Canada o fortă creatoare in campul politic, o
disponibilitate de luptă in slujba idealului de eliberare al
natiunii de jugul barbariei comuniste.
A
trecut mai bine de un deceniu de cand noii emigranti români au
inceput să se aseze in America si reforma de aspiratii si tendinte
a minoritătii românesti America nu s’a realizat. Romanii din
America continuă să se miste pe vechile făga ae nostalgic
afective, rămanand mai mult prizonieri ai unui trecut decât
deschiza tori de drumuri in bezna care s ‘a coborît peste poporul
romanesc. Responsabilitatea acestui esec cade în mod precumpănitor
a supra noilor emigranti. Numai acestia dispuneau de mijloacele
intelectuale necesare ca sa scoată masa romanească din inertie si
să o asvarle in balanta destinelor istorice ale neamului nostru.
Numai ei po sedau viziunea momentului po litic si experienta necesară
ca să ridice nivelul de preocupări al grupării romanesti din
America, adaptandu-l la exigentele actuale de viată ae poporului
nostru. Slabele rezultate pe care le inregistrăm in acest domeniu
se datoresc faptului ca noii emigranti romani si-au înteles stramb
sau pipernicit rosturile venirii lor in America.
Noii
emigranti romani din Statele Unite si Canada nu sunt emigranti in
sensul propriu al cuvantului, adică nu s’au detasat de bunăvoie
si nici cu scopul de a-si intocmi o viată mai bună peste Ocean. Ei
au achizitionat această calitate dincolo de intentiile si vointa
lor, prin jocul năpraznicelor intamplări care s’au abătut
asupra neamului nostru. Ei sunt produsul unei catastrofe istorice.
Destinul colectiv al natiunii noastre le-a afectat si viata lor
particulară, asvârlindu-i in această tară. Noii emigranti sunt
supravietuitorii unei tragedii nationale si titlurile cu care ei au
descins in America sunt eminamente de ordin politic. Meditand
asupra conditiei lor anterioare rezultă clar că ei nu se pot
consacra exclusiv intereslor si fericirilor personale, fără a se
injosi fată de propria lor constiintă. Soarta nemiloasă care
prigoneste poporul nostru îi persecută si pe ei, refuzăndu-le
tihna unei vieti consumate in belsugul american. Noii emigranti au
datoria să continue lupta de eliberare a patriei lor de origine cu
“alte mijloace”, specifice tării care i-a primit si îi
ocroteste.
După
zece ani de trăire in noul continent, se poate proceda la o primă
examinare a comportamentului si tendintelor manifestate de noii
emigranti romăni din America, in raport cu actuala situatie a
poporului nostru:
-
unii, putini la număr, dar suficienti ca să formeze o categorie,
odată ajunsi in America nici nu mai vor să audă de neamul din
care s’au născut.
Sunt
americani din cap ai pană în picioare, si-si poartă cu arogantă
titlul de cetăteni ai republicii înstelate, ca si cum ar descinde
din colonistii de pe “Mayflower” si se uită cu mirare la
ceilalti români ca la niste fiinte preistorice. Această spetă
desgustătoare de arivisti desonorează umanitatea intreagă.
-
mult mai numeroasă este categoria resemnatilor. Acestia continuă să
trăiască alipiti de durerile neamului, dar nu văd ce s’ar mai
putea face pentru a-i îmbunătătii soarta. Nu mai indrăsnesc să
întreprindă nimic căci nu mai cred in eficacitatea niciunei
actiuni. Deceptiile sufe rite in exil, desgustul de atitudinea
Occidentalilor le-a năruit orice speranta. Acestia sunt victimele
complexului de jale al poporului nostru, fenomen care se revarsa in
cantece duioase, in doine si alte manifestatii folclorice, dar e
improductiv pe plan istoric. Acesti romani tresaltă cand aud de
suferintele de-acasa, plang in tacere, se impietresc in durerea lor,
dar lasa in grija soartei să rezolve prohlemele natiunii lor.
-
exista între noii emigranti romani si elemente active, dar
activitatea lor se scurge in genere pe linia vechilor societaii
romano-americane. Desi inzestrati cu mijloace intelectuale
superioare, ei nu ies din orizontul rnioritic al nationalismului. Ei
au dat un impuls nou acestor societati, au venit cu gusturi si
interpretari noi, cu rafinamentul pe care ti-l dă cultura, dar in
fond continuă traditia vechii paturi romanesti, al cărei
nationalism e satisfăcut cu reuniuni de fraternizare, cu manifestări
folclorice si diverse acte culturale. E o activitate de valoare netăgăduită,
indispensabilă pentru mentinerea spiritului romanesc in America si
care mai are avantajul că exercită o influentă binefăcătoare in
relatiile dintre vechea pătura de romani si noii emigranti.
Cultivand nationalismul romantic, fruntasii romani din America
intretin stări de spirit cari pot servi ca bază unor actiuni mai
profunde si mai adecvate momentului. Ei fac mult cu această risipă
de energie, dar nu fac totul ce asteaptă natiunea inlăntuită dela
ei. Lipseste esentialul. Noii emigranti nu trebue să se considere
degajati de responsabilitătile contractate fată de natiune,
participand la reuniuni, declamând o poezie patriotică, imbrăcand
costumul national la serbări, arborund drapelul tricolor, scriind
un art icol inflăcărat, evocand marile figuri ale istoriei
nationale. Lupta de eliberare reclamă mijloace mult mai energice
decat depănarea nostalgică a trecutului.
-
între activisti, mai bine orientati par să fie aceia cari au
abordat si cumpul politic, unicul din care se poate ajuta efectiv
lupta de etiberare. Din nefericire, nici acestia nu pot să aducă o
contributie pozitivă la miscarea de dăramare a regimutui comunist
din Romania, pentrucă si-au ales gresit tovarăsii de drum.
Impresionati probabil de sprijinut de care se bucură Comitetul
National in Statele Unite, desfăsoară o ac tiune paralelă cu a vânzătorilor
dela 23 August in sanul comunitătii romanesti din America. Atâta
ar fi trebuit să afle si ei, după 15 ani de exil, că Comitetul
National este intretinut de retelele coexistentialiste din Statele
Unite pentru a bloca lupta de eliberare, pentru a crea iluzia in tară
si intre exilati, că se face ceva in folosul acestei lupte. După
15 ani de functionare a acestui Comitet, nu mai e permis niciunui
român înzestrat cu un minimum de inteligentă să se mai insele
asupra structurii si tendintelor acestui Comitet. A face jocul
Comitetului National inseamnă a face jocul acelora care ne
chinuiesc neamul. Să-si aducă aminte Romănii americani cum a fost
tratat poetul Aron Cotrus in Statele Unite, izolarea si surghiunul
in care a trăit, si aceasta nu întămplător, ci după indicatiile
oamenilor de incredere ai Comitetului National. Puternicele societăti
romano-americane l-au ignorat cât a fost in viată, pentrucă Aron
Cotrus detesta politica “ciocoilor negri”. O elementară decentă
ar fi trebuit să oblige pe conducătorii Românilor din America si
pe membri Comitetului National să nu se îmbulzească cu laude la căpătăăul
lui nici după moartea marelui poet.
Semnalăm
apoi o altă ciudătenie. Gazetele românesti din America nu par a
avea o atitudine fermă nici fată de comunism. Cum se poate ca in
acelasi ziar să apară articole de demascare a metodelor bestiale
de guvernare ate comunistilor din tară si in acelasi timp să se lăfăie
anunturi date de casele de voiaj, prin care Românii americani sunt
invitati să facă călătorii in România ? Oare responsabilii de
editare a acestor ziare nu-si dau seama de confuzia ce-o provoacă
in opinia publică ? Ce poate să gandească românul care citeste
aceste anunturi după ce a sfărsit tocmai lectura unui articol de
mare violentă contra comunismului ? Intreprinderea poate să aducă
beneficii materiale gazetelor care publică anunturile, dar este dăunătoare
luptei de eliberare si nu credem că se intămplă fără stirea si
aprobarea jupânilor dela Bucuresti. Orice atitudine indoelnică, căldicică,
orice concesie făcută puterilor răului favorizează expansiunea
comunismului in lume si descalifică pe acei care pretind că luptă
contra lui.
Să
trecem acum la partea constructivă, arătând ce pot face Românii
din America pentru cauza eliberării. Misiunea lor trebue scoasă
din actualul stadiu de confuzie si definită cu rigoare pentruca
fiecare să-si cunoască responsabilitatile. Spuneam mai inainte ca
in lupta de eliberare a poporului român de sub jugul comunismului
Românii americani ocupă o pozitie de avangardă. Si iată dece.
Soarta poporului romăn ca si soarta întregii lumi libere depinde
de politica americană, de prefacerile ce le va suferi această
politică in proximii ani. Dacă in forurile conducătoare ale
Statelor Unite se maturizează “marea decizie”, comunismul si-a
incheiat cariera istorică si odată cu nimicirea lui va vedea si
poporul nostru soarele libertătii. Nu se poate produce aceasta
schimbare radicală in viata publică a Americii, atunci se va
continua actuala politică de concesiuni fată de Rusia aovietică,
care va pecetlui definitiv si soarta popoarelor din răsăritul
Europei.
Rezultatul
final va fi că insasi Statele Unite vor pieri încercuite de
conspiratia comunismului mondial.
In
aceste imprejurări, când cartea lumii să a libertătii tuturor
popoarelor se joacă in Statele Unite, datoria Românilor americani
este de a promova procesul de cristalizare si afirmare al fortelor
anticomuniste din această tara. Si pentruca eforturile lor să nu
se risipească in gol, trebue să stie unde se ascunde centrul
nevralgic al bătăliei. Nu e un secret pentru nimeni că marea
democratie americană nu e tocmai democratie asa cum scrie la carte,
că intre popor si reprezentantii săi din Cameră, Senat si Guvern
se intrepun niste organisme neoficiale, cunoscute sub numele de
“grupe de presiune”. Fiecare deputat, fiecare senator, fiecare
ministru este tributar in primul rând grupei de presiune de care
depinde cariera lui politică si deabia in al doilea rănd se
consideră legat de partid si de programul de partid. Insăsi
politica externă este determinată de grupele de presiune. Ca să
se realizeze o anumită politica externă, este necesar să se ajungă
in prealabil la un acord intre principalele grupe de presiune. Intre
grupele de presiune putem insira sindicatele muncitoresti,
asociatiile patronale, organizatiile eclesiastice, masoneria etc. Când
grupul de presiune este leal intereselor americane, atunci
activitatea lui, presiunea ce-o exercită in Cameră si Senat, sau
la Casa Albă nu poate să dăuneze Statului. Aceste grupe isi apără
interesele lor particulare in cadrul intereselor generale. Totdeauna
niste patrioti leali vor găsi termenul just de conciliere intre
cele două interese. Situatia se schimbă insă când grupul de
presiune isi are centrul de comandă si de gravitate în afara
frontierelor americane. Atunci aceste grupe profită de libertătile
acordate de Constitutia americană pentru a submina existenta
Statului.
Odată
cu instaurarea erei rooseveltiene, cel mai puternic grup de presiune
a ajuns fără indoială grupul de presiune pro-comunist, care
actionează după consemnele ce le primeste dela Moscova. Acest grup
de presiune -care nu trebue confundat cu partidul comunist din
Statele Unite – lucrează ocult si s’a extins ca un cancer in întreg
organismul national. El s ‘a mentinut “la putere” fără
intrerupere până astăzi, impunând cunoscuta linie de politică
externa americană convenită la Teheran si care a avut ca urmare
abandonarea Europei răsăritene, a Chinei si a altor tări din
Asia, Africa si America. Presedintele Statelor Unite s’a dovedit,
atât sub democrati cât si sub republicani, impotent fată de
interventiile si manevrele acestei grupe de presiune favorabile
comunismului mondial.
Românii
din America se vor intreba acum dacă se poate face ceva pentru
dislocarea acestei grupe nefaste de presiune, care a ajuns atât de
puternică înacât poate să-si impună vointa la Departamentul de
Stat si la Casa Albă. Contra acestor forte nu se poate lupta decât
pe aceeasi bază, adică si Românii din America sa se organizeze într’un
grup propriu de presiune, cu obiectivul just si legitim de a reclama
si impune forurilor conducătoare americane o politică activă de
eliberare a natiunii lor de origine si a intregii Europe răsăritene.
Asa cum Evreii din America sunt organizati într’un grup de
presiune pentru a apăra interesele Statului Israel si ale Evreimii
din toate părtile lumii, tot astfel si Românii, ca si celelalte
comunităti nationale de origine est-europeană, au dreptul si
datoria să facă la fel. Ei nu trebue să lase câmpul politicii
externe americane in mâna grupelor de presiune comuniste sau
liberalo-progresiste. Românii, ca si celelalte nationalităti,
trebue să înceteze de a mai merge la Washington cu “suplicii”
pe care nu le ascultă nimeni. Ei trebue să se organizeze intr’un
bloc unitar si să-si exercite influenta in cursul alegerilor. La
alegeri ei trebue să declare diversilor candidati : “nu votăm
decât pe acei candidati cari ne dau garantii ferme că vor sustine
o politică energică fată de Rusia Sovietică”. Românii
americani ar trebui să se preocupe mai putin de a fi democrati sau
republicani, si mai mult de a vota cu acei democrati sau republicani
despre cari au câstigat certitudinea că vor lupta pentru a schimba
politica Statelor Unite fată de Rusia. Ei ar trebui să inceteze
de-a mai face o politică măruntă, de aranjamente locale si să se
preocupe mai mult de politica natională, de apărarea intereselor
fundamentale ale Americii, interese cari coincid perfect cu
interesele lumii intregi si cu interesele neamului lor de origine.
Unii
vor obiecta că sunt prea putini pentru a influenta soarta
alegerilor din America. Părerea aceasta este gresită da că tinem
seama ce s’a intâmplat in alegerile presidentiale din 1960.
Kennedy a fost ales cu o diferentă de l50.000 de voturi si acelea
contestate. Dar nimic nu-i impiedecă pe Români să se coalizeze cu
alte comunităti nationale din Europa răsăriteană. Exista in
Statele Unite milioane de Unguri, Polonezi, Slovaci, Ucrainieni, Sârbi,
Croati, etc. Toată această masă de cetăteni americani de origine
eat-europeană, organizată in front electoral unitar, poate decide
soarta viitoarelor alegeri. Impreună insumează milioane de voturi.
Când această federatie de nationalităti ar dispune numai de un
milion de voturi ferme, vor vedea atunci conducătorii lor cum le
cresc actiunile politice la Washington. Atunci cererile lor nu vor
mai putea fi ignorate. Puternicele comunităti nationale din Statele
Unite astfel organizate vor putea contribui in mod decisiv la
scoaterea politicii externe americane de sub controlul ocult al
Moscovei. Dând această bătălie si isbutind in intreprinderea lor,
nu numai că vor ajuta la eliberarea patriei lor de origine dar îsi
vor plăti si polita de recunostintă fată de noua lor patrie, căci
amenintarea comunistă se cerne tot mai deasă si asupra Americii.
Grupele de presiune comuniste din Statele Unite nu-si vor inceta
actiunea lor de termite până ce nu vor ingenunchia si această
mare si bogată tară sub stăpânirea Moscovei.
In
calea acestui plan greutătile se ridică cât muntii. Căci
puterile răului dispun de enorme mijloace de presiune si de
persuasiune ca să vă tina lipiti la pământ. Dar o misiune
istorică nu poate fi respinsă pentru aceste considerente. In tară,
fiecare existentă e un calvar. Mor oameni cu miile in lagăre
si’n închisori. Soarta v’a asezat în pozitia cea mai favorabilă
ca să influentati cursul evenimentelor in sensul asteptat de
milioanele de robi din patrie. Pentru asta însă trebue să vă avântati
în larg, înspre marea politică, acolo unde se decid destinele
omenirii.
Horia
Sima
Revista
"Sentinela", Anul III, Nr. 1, Iulie 1962. Tipografia "Vestitorii",
Munchen.