DIN PRESA LEGIONARĂ

 

Revista “Sentinela“, Anul III, Nr. 1, Iulie 1962. Tipografia “Vestitorii”, Munchen
  
Originea lor – O surprinzătoare rezistentă si tenacitate – Societătile româno-americane – După împlinirea visului national – Deceptii – Al doilea rasboi mondial – Cu inima împărtită – O nouă desamagire – Statele Unite îsi reneaga idealurile – Ajutorarea refugiatilor – Noul val de emigranti – Nivelul lor intelectual si politic – Un bilant deprimant – Complexul de jale – Nationalismul romantic – Tovărăsia cu trădătorii dela 23 August – Ostracizarea lui Aron Cotrus – Necesitatea unei reactiuni – Peisajul politicii interne americane – Influenta comunistilor – Crearea unui grup de presiune propriu – Coalitia nationalitătilor – Politică activă de eliberare – In larg spre marea politică

 

Românii din America îsi trag spita neamului, în cea mai mare parte, din satele ardelenesti, bănătene si bucovinene. Mai putin din Vechiul Regat sau alte tinuturi românesti. Si-au părăsit vatra părintească unii pentru a scăpa de asuprirea străină, iar altii, cei mai multi, pentru a-si întocmi o viată mai buna. In satele lor, odată cu inmultirea populatiei, pământul ce-l aveau nu le mai ajungea, iar de mosiile nemesilor unguri nu se puteau atinge. De alta parte, nici gradul de industrializare al statului austro-ungar nu ingăduia absorbirea proletariatului agricol si nici dincolo peste munti, in “Tară”, perspectivele nu erau mai promitătoare. Coincizând criza economică din Austro-Ungaria cu nevoile tot mai accentuate de brate de munca ale industriei americane in plină expansiune, mii de romăni s’au desprins de asezările lor străvechi pentru a apuca drumul fără pulbere al Oceanului, atrasi de mirajul vietii noi care se zămislea in Statele Unite.

Emigratia românească spre Statele Unite incepe să ia proportii pela inceputul secolului nostru si merge crescând pană la isbucnirea primului răsboiu mondial. Numărul Românilor din America pare sa fi atins, in preajma anului 1914, aproape de 200.000. După răsboi, Statele Unite inaugurează o politică de restrangere a imigratiei din Statele Europei răsăritene, măsură care a redus si cota acordată Romaniei la o cifră neinsemnată. Comunitatea românească din America nemaifiind alimentată din patrie, a început să scadă prin efectul natural al procesului de desnationalizare.

Ceeace surprinde la vechea pătură de români si constitue titlul lor de mândrie este extraordinara lor rezistenta la tendintele nivelatoare ale mediului american. O comunitate atât de mică, asvârlită de soartă la mii de kilometri de patrie, intr’un mediu total deosebit de cel de acasă, si-a păstrat pană astăzi limba, legea si obiceiurile strămosesti, luptand zi de zi cu uraganul de influente străine. Acesti oameni simpli, rupti dela coarnele plugului, au transplantat dincolo de Ocean comoara sufletească a neamului lor pe care au considerat-o mult mai presus decât toate averile adunate. Prin instinct au descoperit, aflându-se pe pământ străin, că “este mare lucru a fi Român”, că nationalitatea nu se poate schimba cum ai schimba haina sau cămasa, ca reprezintă, cum spune Aurel Popovici, o categorie a spiritului, un rang de noblete în lume. Dacă imprejurările te silesc să-ti schimbi certificatul de cetătenie, nimeni pe lume nu te poate obliga să devii un altul decat esti, să-ti mutilezi sufletul, renuntând la zăcămintele de valori si energii pe care le-a sădit neamul în tine.

Ce splendidă lectie de nationalism oferă vechea generatie de Români americani actualilor pribegi, cu câtă energie si-au apărat si cultivat zestrea spirituluă cu care au venit de acasă. In defenitiv, ce le oferea noul continent ? O viată mai buna, mai comfortabilă ? Fără indoială, dar nimic sau aproape nimic din caldura, din omenia si bunătatea oamenilor de acasă. Toată panorama vietii americane este dominată de lupta crâncenă pentru existentă. Totul se masoară in bani, până si creatiile spiritului.

Vointa Romanilor americani de a rămâne solidari cu neamul din care s’au născut si-a găsit expresia in numeroasele societăti infiintate pe pământul noii lor patrii, societati religioase, de cultura, de ajutor reciproc, cari poartă pe frontispiciul lor nume glorioase din istoria României sau amintesc tinutul din care se trag membrii lor.

Cand s’a inchegat Romania Mare, dorul de tară i-a îndemnat pe multi să se intoarca acasă.

După ce idealul national se implinise, s’au gandit că locul lor nu mai este printre străini, că ei nu pot lipsi dela marea operă de inchegare si consolidare a noului stat românesc. Vor castiga mai putin dar vor fi intre ai lor si se vor bucura până la sfârsitul vietii de minunea invierii neamului lor după secole de nedreptăti si umilinti. Dar bucuria lor n’a durat mult. Administratia românească nu s’a îngrijit de ei. Au fost înselati la schimb, iar cei ce si-au depus banii la bănci si-au văzut agoniseala vietii risipită. Au mai putut constata ca guvernele romunesti, de orice colorit politic, se poartă hain cu toată natia românească, că pentru aceste guverne nu există problema Romanilor de peste hotare si că toată guvernarea se rezuma la vanităti satisfăcute si la jaf in averea publică. O parte dintre ei s’au inapoiat in America, unde si-au reluat viata dela inceput, iar al altii s’au resemnat împărtăsind soarta grea a tuturor Romanilor.

In cursul celui de al doilea răsboi mondial Romanii din America s’au găsit intr’o situatie dificilă. Pe deoparte, calitatea lor de cetăteni ai Statelor Unite si Canadei le impunea să sustină politica oficială americană, pe de altă parte, bunul simt le spunea că poporul roman nu avea altă alegere decat să lupte impotriva monstrului sovietic. Unii dintre ei îsi vor fi inchipuit poate că Romania a făcut o mare gresală cand s‘a desprins din lagărul aliat si s’a angajat in răsboiu împotriva Uniunii Sovietice; aliatii occidentali, cari ne-au ajutat sa ne făurim Romania Mare, nu vor ingădui ca pacostea comunistă să se întindă si peste tara noastră. Astfel de socoteli desarte si-au făcut si unele căpetenii ale poporului roman cari aveau pretentia sa cunoască tot ce se petrece in lume. A trebuit sa vadă cu ochii lor cum se instalează bolsevicii in tară, cum pradă si omoară si cum sugrumă rând pe rând toate libertătile nationale si individuale, pentru ca sa se vindece, cand era deja mult prea târziu, de aceste iluzii. Românii din America au trăit, la sfârsitul răsboiului, o nouă desamăgire, cu atat mai dureroasă cu cat le sdruncinase si încrederea in idealurile marei democratii americane. Statele Unite si-au renegat propriile fundamente de existentă cand au consimtit ca soarta a o sută de milioane de oameni din Europa răsăriteană să fie hotărîtă de Uniunea Sovietică.

In fata tragediei care s’a abătut asupra poporului nostru, vechii colonisti români din America n’au putut face altceva decat ca să trimită ajutoare refugiatilor din Europa si să le înlesneasca mai târziu, cand s’au redeschis portile emigratiei in Ststele Unite, asezarea in patria lor adoptivă. In fiecare pribeag ei vedeau un sol al neamului chinuit si batjocorit de călăi si un pretios capital salvat miraculos dela nimicire.

Noul val de emigranti romani aveau o altă origine socială si alte caractertici sufletesti. Mai toti erau oameni cu scoală, multi dintre ei posedând chiar titluri academice. Apoi din punct de vedere national, se prezentau in fata vechilor colonisti cu o înaltă constiintă romanească ascutită de teribilele experiete prin care au trecut: inchisori, lagare, evadări, treceri clandestine de frontiere, mizerie, nelinisti provocate de dezastrul tării lor si de ciocnirea conceptiei lor de viată cu mentalitatea occidentală. Sub toate aspectele mult mai bine pregătiti decat vechea pătură de romani, erau chemati sa completeze lipsurile de care suferea până atunci minoritatea romanească din America, constituind cadrele ei culturale si politice.

Minoritatea romanească din America era chemată, după catastrofa dela 23 August să joace un alt rol, depăsind faza de contemplatie nostalgică a patriei lor de origină. Prin forta imprejurărilor ajun sese pe pozitiile cele mai înaintate românismului. Dela ariergardă trecuse avangardă. Masa poporului românesc se fla in robie, refugiatii din Europa erau putini la număr si nu prinseseră chiag in nicio tară. Numai Românii americani constituiau un grup compact, capabil să se afirme cu vigoare in serviciul cauzei românesti. Nationalismul afectiv in care trăit pană atunci trebuia limpezit in lu mina unui obiectiv precis si transformat intr’un nationalism de afirmare politica. Era soarta neamului lor in joc si liber tatea de care se bucurau in America tre buia folosită din plin pentru a mobiliza constiinta acestui popor contra bandei de criminali dela Moscova. Era necesară o con vertire a mssei romanesti din America in tr’o energie politică. Această înoire de obiective si coordonare de eforturi nu era posibilă fără de ajutorul noilor emigranti cari aduceau cu ei nu numai solide garan tii intelectuale, dar si o patetică afi mare a destinului national. Din aceasta fuziune intre vechii si noii emigranti români se putea naste in Ststele Un ite si Canada o fortă creatoare in campul politic, o disponibilitate de luptă in slujba idealului de eliberare al natiunii de jugul barbariei comuniste.

A trecut mai bine de un deceniu de cand noii emigranti români au inceput să se aseze in America si reforma de aspiratii si tendinte a minoritătii românesti America nu s’a realizat. Romanii din America continuă să se miste pe vechile făga ae nostalgic afective, rămanand mai mult prizonieri ai unui trecut decât deschiza tori de drumuri in bezna care s ‘a coborît peste poporul romanesc. Responsabilitatea acestui esec cade în mod precumpănitor a supra noilor emigranti. Numai acestia dispuneau de mijloacele intelectuale necesare ca sa scoată masa romanească din inertie si să o asvarle in balanta destinelor istorice ale neamului nostru. Numai ei po sedau viziunea momentului po litic si experienta necesară ca să ridice nivelul de preocupări al grupării romanesti din America, adaptandu-l la exigentele actuale de viată ae poporului nostru. Slabele rezultate pe care le inregistrăm in acest domeniu se datoresc faptului ca noii emigranti romani si-au înteles stramb sau pipernicit rosturile venirii lor in America.

Noii emigranti romani din Statele Unite si Canada nu sunt emigranti in sensul propriu al cuvantului, adică nu s’au detasat de bunăvoie si nici cu scopul de a-si intocmi o viată mai bună peste Ocean. Ei au achizitionat această calitate dincolo de intentiile si vointa lor, prin jocul năpraznicelor intamplări care s’au abătut asupra neamului nostru. Ei sunt produsul unei catastrofe istorice. Destinul colectiv al natiunii noastre le-a afectat si viata lor particulară, asvârlindu-i in această tară. Noii emigranti sunt supravietuitorii unei tragedii nationale si titlurile cu care ei au descins in America sunt eminamente de ordin politic. Nicolae Tecau si familia. Se numara printre primii abonati din America ai revistei "Pamantul Stramosesc"Meditand asupra conditiei lor anterioare rezultă clar că ei nu se pot consacra exclusiv intereslor si fericirilor personale, fără a se injosi fată de propria lor constiintă. Soarta nemiloasă care prigoneste poporul nostru îi persecută si pe ei, refuzăndu-le tihna unei vieti consumate in belsugul american. Noii emigranti au datoria să continue lupta de eliberare a patriei lor de origine cu “alte mijloace”, specifice tării care i-a primit si îi ocroteste.

După zece ani de trăire in noul continent, se poate proceda la o primă examinare a comportamentului si tendintelor manifestate de noii emigranti romăni din America, in raport cu actuala situatie a poporului nostru:

- unii, putini la număr, dar suficienti ca să formeze o categorie, odată ajunsi in America nici nu mai vor să audă de neamul din care s’au născut.

Sunt americani din cap ai pană în picioare, si-si poartă cu arogantă titlul de cetăteni ai republicii înstelate, ca si cum ar descinde din colonistii de pe “Mayflower” si se uită cu mirare la ceilalti români ca la niste fiinte preistorice. Această spetă desgustătoare de arivisti desonorează umanitatea intreagă.

- mult mai numeroasă este categoria resemnatilor. Acestia continuă să trăiască alipiti de durerile neamului, dar nu văd ce s’ar mai putea face pentru a-i îmbunătătii soarta. Nu mai indrăsnesc să întreprindă nimic căci nu mai cred in eficacitatea niciunei actiuni. Deceptiile sufe rite in exil, desgustul de atitudinea Occidentalilor le-a năruit orice speranta. Acestia sunt victimele complexului de jale al poporului nostru, fenomen care se revarsa in cantece duioase, in doine si alte manifestatii folclorice, dar e improductiv pe plan istoric. Acesti romani tresaltă cand aud de suferintele de-acasa, plang in tacere, se impietresc in durerea lor, dar lasa in grija soartei să rezolve prohlemele natiunii lor.

- exista între noii emigranti romani si elemente active, dar activitatea lor se scurge in genere pe linia vechilor societaii romano-americane. Desi inzestrati cu mijloace intelectuale superioare, ei nu ies din orizontul rnioritic al nationalismului. Ei au dat un impuls nou acestor societati, au venit cu gusturi si interpretari noi, cu rafinamentul pe care ti-l dă cultura, dar in fond continuă traditia vechii paturi romanesti, al cărei nationalism e satisfăcut cu reuniuni de fraternizare, cu manifestări folclorice si diverse acte culturale. E o activitate de valoare netăgăduită, indispensabilă pentru mentinerea spiritului romanesc in America si care mai are avantajul că exercită o influentă binefăcătoare in relatiile dintre vechea pătura de romani si noii emigranti. Cultivand nationalismul romantic, fruntasii romani din America intretin stări de spirit cari pot servi ca bază unor actiuni mai profunde si mai adecvate momentului. Ei fac mult cu această risipă de energie, dar nu fac totul ce asteaptă natiunea inlăntuită dela ei. Lipseste esentialul. Noii emigranti nu trebue să se considere degajati de responsabilitătile contractate fată de natiune, participand la reuniuni, declamând o poezie patriotică, imbrăcand costumul national la serbări, arborund drapelul tricolor, scriind un art icol inflăcărat, evocand marile figuri ale istoriei nationale. Lupta de eliberare reclamă mijloace mult mai energice decat depănarea nostalgică a trecutului.

- între activisti, mai bine orientati par să fie aceia cari au abordat si cumpul politic, unicul din care se poate ajuta efectiv lupta de etiberare. Din nefericire, nici acestia nu pot să aducă o contributie pozitivă la miscarea de dăramare a regimutui comunist din Romania, pentrucă si-au ales gresit tovarăsii de drum. Impresionati probabil de sprijinut de care se bucură Comitetul National in Statele Unite, desfăsoară o ac tiune paralelă cu a vânzătorilor dela 23 August in sanul comunitătii romanesti din America. Atâta ar fi trebuit să afle si ei, după 15 ani de exil, că Comitetul National este intretinut de retelele coexistentialiste din Statele Unite pentru a bloca lupta de eliberare, pentru a crea iluzia in tară si intre exilati, că se face ceva in folosul acestei lupte. După 15 ani de functionare a acestui Comitet, nu mai e permis niciunui român înzestrat cu un minimum de inteligentă să se mai insele asupra structurii si tendintelor acestui Comitet. A face jocul Comitetului National inseamnă a face jocul acelora care ne chinuiesc neamul. Să-si aducă aminte Romănii americani cum a fost tratat poetul Aron Cotrus in Statele Unite, izolarea si surghiunul in care a trăit, si aceasta nu întămplător, ci după indicatiile oamenilor de incredere ai Comitetului National. Puternicele societăti romano-americane l-au ignorat cât a fost in viată, pentrucă Aron Cotrus detesta politica “ciocoilor negri”. O elementară decentă ar fi trebuit să oblige pe conducătorii Românilor din America si pe membri Comitetului National să nu se îmbulzească cu laude la căpătăăul lui nici după moartea marelui poet.

Semnalăm apoi o altă ciudătenie. Gazetele românesti din America nu par a avea o atitudine fermă nici fată de comunism. Cum se poate ca in acelasi ziar să apară articole de demascare a metodelor bestiale de guvernare ate comunistilor din tară si in acelasi timp să se lăfăie anunturi date de casele de voiaj, prin care Românii americani sunt invitati să facă călătorii in România ? Oare responsabilii de editare a acestor ziare nu-si dau seama de confuzia ce-o provoacă in opinia publică ? Ce poate să gandească românul care citeste aceste anunturi după ce a sfărsit tocmai lectura unui articol de mare violentă contra comunismului ? Intreprinderea poate să aducă beneficii materiale gazetelor care publică anunturile, dar este dăunătoare luptei de eliberare si nu credem că se intămplă fără stirea si aprobarea jupânilor dela Bucuresti. Orice atitudine indoelnică, căldicică, orice concesie făcută puterilor răului favorizează expansiunea comunismului in lume si descalifică pe acei care pretind că luptă contra lui.

Să trecem acum la partea constructivă, arătând ce pot face Românii din America pentru cauza eliberării. Misiunea lor trebue scoasă din actualul stadiu de confuzie si definită cu rigoare pentruca fiecare să-si cunoască responsabilitatile. Spuneam mai inainte ca in lupta de eliberare a poporului român de sub jugul comunismului Românii americani ocupă o pozitie de avangardă. Si iată dece. Soarta poporului romăn ca si soarta întregii lumi libere depinde de politica americană, de prefacerile ce le va suferi această politică in proximii ani. Dacă in forurile conducătoare ale Statelor Unite se maturizează “marea decizie”, comunismul si-a incheiat cariera istorică si odată cu nimicirea lui va vedea si poporul nostru soarele libertătii. Nu se poate produce aceasta schimbare radicală in viata publică a Americii, atunci se va continua actuala politică de concesiuni fată de Rusia aovietică, care va pecetlui definitiv si soarta popoarelor din răsăritul Europei.

Rezultatul final va fi că insasi Statele Unite vor pieri încercuite de conspiratia comunismului mondial.

In aceste imprejurări, când cartea lumii să a libertătii tuturor popoarelor se joacă in Statele Unite, datoria Românilor americani este de a promova procesul de cristalizare si afirmare al fortelor anticomuniste din această tara. Si pentruca eforturile lor să nu se risipească in gol, trebue să stie unde se ascunde centrul nevralgic al bătăliei. Nu e un secret pentru nimeni că marea democratie americană nu e tocmai democratie asa cum scrie la carte, că intre popor si reprezentantii săi din Cameră, Senat si Guvern se intrepun niste organisme neoficiale, cunoscute sub numele de “grupe de presiune”. Fiecare deputat, fiecare senator, fiecare ministru este tributar in primul rând grupei de presiune de care depinde cariera lui politică si deabia in al doilea rănd se consideră legat de partid si de programul de partid. Insăsi politica externă este determinată de grupele de presiune. Ca să se realizeze o anumită politica externă, este necesar să se ajungă in prealabil la un acord intre principalele grupe de presiune. Intre grupele de presiune putem insira sindicatele muncitoresti, asociatiile patronale, organizatiile eclesiastice, masoneria etc. Când grupul de presiune este leal intereselor americane, atunci activitatea lui, presiunea ce-o exercită in Cameră si Senat, sau la Casa Albă nu poate să dăuneze Statului. Aceste grupe isi apără interesele lor particulare in cadrul intereselor generale. Totdeauna niste patrioti leali vor găsi termenul just de conciliere intre cele două interese. Situatia se schimbă insă când grupul de presiune isi are centrul de comandă si de gravitate în afara frontierelor americane. Atunci aceste grupe profită de libertătile acordate de Constitutia americană pentru a submina existenta Statului.

Odată cu instaurarea erei rooseveltiene, cel mai puternic grup de presiune a ajuns fără indoială grupul de presiune pro-comunist, care actionează după consemnele ce le primeste dela Moscova. Acest grup de presiune -care nu trebue confundat cu partidul comunist din Statele Unite – lucrează ocult si s’a extins ca un cancer in întreg organismul national. El s ‘a mentinut “la putere” fără intrerupere până astăzi, impunând cunoscuta linie de politică externa americană convenită la Teheran si care a avut ca urmare abandonarea Europei răsăritene, a Chinei si a altor tări din Asia, Africa si America. Presedintele Statelor Unite s’a dovedit, atât sub democrati cât si sub republicani, impotent fată de interventiile si manevrele acestei grupe de presiune favorabile comunismului mondial.

Românii din America se vor intreba acum dacă se poate face ceva pentru dislocarea acestei grupe nefaste de presiune, care a ajuns atât de puternică înacât poate să-si impună vointa la Departamentul de Stat si la Casa Albă. Contra acestor forte nu se poate lupta decât pe aceeasi bază, adică si Românii din America sa se organizeze într’un grup propriu de presiune, cu obiectivul just si legitim de a reclama si impune forurilor conducătoare americane o politică activă de eliberare a natiunii lor de origine si a intregii Europe răsăritene. Asa cum Evreii din America sunt organizati într’un grup de presiune pentru a apăra interesele Statului Israel si ale Evreimii din toate părtile lumii, tot astfel si Românii, ca si celelalte comunităti nationale de origine est-europeană, au dreptul si datoria să facă la fel. Ei nu trebue să lase câmpul politicii externe americane in mâna grupelor de presiune comuniste sau liberalo-progresiste. Românii, ca si celelalte nationalităti, trebue să înceteze de a mai merge la Washington cu “suplicii” pe care nu le ascultă nimeni. Ei trebue să se organizeze intr’un bloc unitar si să-si exercite influenta in cursul alegerilor. La alegeri ei trebue să declare diversilor candidati : “nu votăm decât pe acei candidati cari ne dau garantii ferme că vor sustine o politică energică fată de Rusia Sovietică”. Românii americani ar trebui să se preocupe mai putin de a fi democrati sau republicani, si mai mult de a vota cu acei democrati sau republicani despre cari au câstigat certitudinea că vor lupta pentru a schimba politica Statelor Unite fată de Rusia. Ei ar trebui să inceteze de-a mai face o politică măruntă, de aranjamente locale si să se preocupe mai mult de politica natională, de apărarea intereselor fundamentale ale Americii, interese cari coincid perfect cu interesele lumii intregi si cu interesele neamului lor de origine.

Unii vor obiecta că sunt prea putini pentru a influenta soarta alegerilor din America. Părerea aceasta este gresită da că tinem seama ce s’a intâmplat in alegerile presidentiale din 1960. Kennedy a fost ales cu o diferentă de l50.000 de voturi si acelea contestate. Dar nimic nu-i impiedecă pe Români să se coalizeze cu alte comunităti nationale din Europa răsăriteană. Exista in Statele Unite milioane de Unguri, Polonezi, Slovaci, Ucrainieni, Sârbi, Croati, etc. Toată această masă de cetăteni americani de origine eat-europeană, organizată in front electoral unitar, poate decide soarta viitoarelor alegeri. Impreună insumează milioane de voturi. Când această federatie de nationalităti ar dispune numai de un milion de voturi ferme, vor vedea atunci conducătorii lor cum le cresc actiunile politice la Washington. Atunci cererile lor nu vor mai putea fi ignorate. Puternicele comunităti nationale din Statele Unite astfel organizate vor putea contribui in mod decisiv la scoaterea politicii externe americane de sub controlul ocult al Moscovei. Dând această bătălie si isbutind in intreprinderea lor, nu numai că vor ajuta la eliberarea patriei lor de origine dar îsi vor plăti si polita de recunostintă fată de noua lor patrie, căci amenintarea comunistă se cerne tot mai deasă si asupra Americii. Grupele de presiune comuniste din Statele Unite nu-si vor inceta actiunea lor de termite până ce nu vor ingenunchia si această mare si bogată tară sub stăpânirea Moscovei.

In calea acestui plan greutătile se ridică cât muntii. Căci puterile răului dispun de enorme mijloace de presiune si de persuasiune ca să vă tina lipiti la pământ. Dar o misiune istorică nu poate fi respinsă pentru aceste considerente. In tară, fiecare existentă e un calvar. Mor oameni cu miile in lagăre si’n închisori. Soarta v’a asezat în pozitia cea mai favorabilă ca să influentati cursul evenimentelor in sensul asteptat de milioanele de robi din patrie. Pentru asta însă trebue să vă avântati în larg, înspre marea politică, acolo unde se decid destinele omenirii.

Horia Sima

Revista "Sentinela", Anul III, Nr. 1, Iulie 1962. Tipografia "Vestitorii", Munchen.

 

 

/ /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE