T

R A N

S

I

L

V

A

N

I

A

 

 

 

R
O
M

Â
N
E

A
S
C
Ă

 

România la răscruce

Chemare adresată tuturor românilor

 

   In fiecare dintre noi tara se intruchipeaza aparte. Pentru mine "inima" României, nu numai cea geografica, o constituie tara Coharei, judetele Covasna si Harghita, unde se afla meleagurile copilariei si ale vietii mele pina la plecarea in exil. Am revazut aceasta prea frumoasa inima, cu ocazia Universitatii de Vara de la Izvorul Muresului intre 14 si 21 august 2000. Tot atunci si acolo a fost sfintita manastirea Adormirea Maicii Domnului. Atit de la tinerii si foarte tinerii romani veniti, cu exceptia Ungariei, din toate tarile ce imprejmuiesc Romania, cit si de la conferentiarii din tara si din exil, am invatat enorm, iar intilnirea cu generosele personalitati, de larga si ardenta spiritualitate, a parintelui profesor Ilie Moldovan si a Preasfintiei Sale Ioan Selejan Episcopul Covasnei si Harghitei mi-au revelat inca o data propria-mi apartenenta. Atmosfera deschisa, calda, frateasca, inaltata pina la fervoare spirituala prin cintece bisericesti si prin oameni iesiti din comun, m-au umplut de mindrie si speranta. Asa cum confruntarea cu realitatile absurde si tragice ale zonei amintite, dar si ale Romaniei in general, mi-au trecut prin fata ochilor spectrul agoniei neamului. Ma inclin cu respect in fata efortului organizatoric suportat de Centrul European de studii Covasna-Harghita din Sfintu Gheorghe, sustinut de Despartamintul ASTRA Covasna-Harghita si de Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni, sprijinita de Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de peste Hotare din Bucuresti.

 

   Tema de baza a acestei editii, a treia, a Universitatii de vara a fost "Integrarea europeana si identitatea nationala". In cele doua zile la care am putut participa, s-au abordat temele "Europa natiunilor sau Europa regiunilor ?" si "Majoritate si minoritate - experienta europeana si particularitati ale zonei Covasna -Harghita". Am fost invitat sa-mi spun parerea. O voi reda aici in spiritul direct al Universitatii:

 

   Privitor la "integrarea europeana si identitatea nationala" apreciez ca enclavizarea  etnica practicata in Covasna si Harghita de cei care, de altfel, se declara adepti ai integrarii europene, este o izolare primejdioasa. Enclavizarea a fost inceputa inca din timpul Revolutiei din 89 prin separarea scolilor, cu rabufniri de ura pina la masacrarea unor politisti si expulzarea a mii de romani. Astazi teritoriul harghito-covasnean este de facto autonom, iar legea este facuta de UDMR, in dispretul nu numai al legilor statului roman, ci a tot ceea ce a fost sau este romanesc. Agresiunea constanta, discriminarea, marginalizarea, umilirea romanilor, prin conditionarea existentei lor de invatarea limbii maghiare, epurarea etnica insidioasa si continua, distrugerea sistematica a documentelor existentei romanesti pe aceste meleaguri, pina si a crucilor din cimitire, interzicerea cercetarii siturilor arheologice care dovedesc formarea si continuitatea romanilor, acapararea resurselor economice ale zonei, cu sprijinul masiv al Budapestei, maghiarizarea ostentativa a tuturor denumirilor, glorificarea prin placi comemorative sau monumente a celor ce s-au evidentiat prin antiromanism, implantarea simbolurilor maghiare, refuzul sfidator al oricarui dialog cu romanii minoritari in zona, toate acestea sunt fapte cotidiene aici. Ele sint rezultanta unei mentalitati, anacronice in lumea de azi, pe care cel mai profund cercetator german al ei, Johann Weidlein, o numeste "maghiarism" si o clasifica, cu ajutorul unui imens material documentar, ca ideologie rasista. Aceasta rana deschisa in inima tarii, exista insa si prin lasitatea si incapacitatea covirsitoarei majoritati a clasei politice si a intelighentiei romanesti, responsabile de fapt pentru starea natiunii. De aceea, in functie de pozitia fata de aceasta problema, corect perceputa, poate fi apreciata fara echivoc onestitatea oricarui guvern, partid, politician, sau cetatean roman. Acceptarea cu buna stiinta a discriminarii etnice a conationalilor lor este un unicat, o originalitate romaneasca, care marcheaza o  periculoasa degradare morala.

 

   Si aceasta in momentul in care Romania se af1a in plin razboi mediatic.

 

   Razboi ce i se poarta de mult cu strategii cunoscute, cu pierderi vizibile, insa musamalizate consecvent de clasa politica romaneasca. Strategia unuia din agresori, a fost expusa explicit cu ani in urma la Ulm in Germania, de un apropiat colaborator al ministrului de externe ungar de atunci, Jeszenszki, cel care de curind, le transmitea maghiarilor din Ardeal "sa pastreze uscat praful de pusca". Toate acestea erau perfect cunoscute inca de atunci, atit de D-I Chebeleu, secretar de stat in ministerul de externe sub Ion Iliescu, cit si de catre presedintele in functie Iliescu. Prin trista continuitate a unei politici de cedari inima Romaniei a fost abandonata. Si nu numai ea: tendintele de dezagregare teritoriala, vizind o faza premergatoare, de federalizare a Transilvaniei, sint tot mai manifeste, acum, cind Romania este in deriva si cind natiunea este dezorientata, sleita, fara sperante.

 

   De aceea cred ca la aceasta rascruce a venit timpul nostru, al exilului. Daca nu vrem sa ne scufundam in ridicol, judecati aspru de istorie si dispretuiti de copii. Am fost pina acum oglinda fidela a celor din tara, permitind iresponsabili, desfigurarea chipului tarii, a chipului nostru, printr-o uriasa manipulare a informatiei, a realitatii. Nenumarati romani au ajuns sa sufere, simtindu-se stigmatizati prin apartenenta la acest neam, care in Germania a monopolizat din 89 incoace doua teme unice: copiii institutionalizati din tara si criminalitatea exportata in Vest. Acestei consecvente terfeliri, nu-i putem raspunde decit scotind la lumina adevarul in totalitatea lui si impunindu-ne valorile, contestate sau facute a fi uitate.

 

   Actiunea noastra trebuie bine coordonata. Avem nevoie de specialisti informaticieni, ca si de traducatori de calitate, mai ales in limbile de larga circulatie, pentru a construi o platforma de informatii in fiecare tara. In primul rind prin documente irefutabile. Vom lupta cu cartile pe fata, pentru ca nu avem nimic de ascuns si oricum nu mai avem ce pierde. Vom fi atenti ca argumentatia noastra sa fie cit se poate de corecta, sustinuta de date verificate si verificabile. Vom exclude exagerarile, generalizarile si minimalizarile. Nu ne vom ascunde pacatele dar nici valorile. Ne va ajuge adevarul. In mlastina manipularii nu avem ce cauta. Vom cauta dialogul, pentru ca noi vrem sa convingem.

 

   Daca este adevarat ca 12 milioane de romani traiesc in afara hotarelor tarii, atunci numai prin mobilizarea unui singur procent constient si motivat, am alcatui o forta redutabila, raspindita pe tot mapamondul. Vom cauta contactul cu toate persoanele, asociatiile, mijloacele de informare in masa din tarile de adoptie, dispuse sa ne asculte si sa ne sprijine.

 

   Noua, celor din Germania, ne revine misiunea de a schimba perceptia germana si optica politicii de aici privitoare la bazinul carpato-dunarean, prioritatile si prejudecatile ei. Germanilor, care si-au asumat ca nimeni altii responsabilitatile istoriei lor recente, le vom reaminti ca au o responsabilitate morala si fata de romani, pe care i-au obligat sa intre in razboi alaturi de ei, dupa ce au cauzat ciopirtirea teritoriala a Romaniei. In primul rind avem nevoie de istorici excelenti, care sa se impuna pe plan international. Orice comparatie cu alte state foste comuniste este net in favoarea romanilor in privinta convietuirii lor pasnice cu etniile conlocuitoare.

 

   In ofensiva noastra ne vom sprijini si vom sustine, desigur, acele personalitati si forte din tara de indiscutabila integritate. In acelasi timp vom cere tuturor acelora al caror trecut nu este nepatat, dar carora nu le putem refuza dreptul de a si-l rascumpara, sa serveasca cauza, daca vor sa o faca, numai ca simpli sodati.

 

   In tarile de adoptie ne vom folosi de legile care condamna manipularea voita a informatiei, discreditarea sau incitarea la ura rasiala, pentru a impune publicarea replicilor noastre. Aici un rol foarte important revine juristilor romani din strainatate. Vom obisnui mediile de informare sa verifice cu probitate orice informatie, in ceea ce ne priveste, pentru a nu fi silite sa suporte consecintele.

 

   Totodata, toate succesele, realizarile, personalitile ce s-au distins intr-un anumit domeniu, fapte demne de stima, romanesti, vor fi comunicate tuturor romanilor, pentru ca ei sa le faca cunoscute in tarile de adoptie. In felul acesta ne vom arata lumii fata nevazuta, atit de putin cunoscuta pina acum. Vom contribui astfel si la regenerarea noastra, prin recistigarea increderii in noi insine, pentru ca nimic nu este mai convingator si mai intaritor ca succesul.

 

   Misiunea noastra de demistificare ampla nu o putem initia si realiza decit prin acumularea unor resurse financiare adecvate. Noi trebuie sa devenim o forta de opinie, suficient sustinuta financiar, pe care nici un guvern din tara sa nu o mai poata ignora, creindu-ne astfel posibilitatea de a corecta politici inacceptabile pentru noi. Propun tuturor comunitilor romanesti angajate, sa colecteze fonduri separat, sub numele "Romania". Gestionarea lor, investirea lor in Romania, ramine la latitudinea fiecarei comunitati, cu obligativitatea fireasca, de a comunica tuturor celorlalte, domeniul si obiectivul vizat, pentru a evita suprapunerile. Hotarirea de a participa sau nu la asemenea proiecte, va apartine desigur fiecarei comunitati in parte. Pe cei care vor sa contribuie prin donarea de bunuri (computere, aparatura medicala sau de alta natura, medicamente, etc.) trebuie sa le cream mijloace logistice pe masura. Orice contributie din partea romanilor liberi profesionisti ne va folosi.

 

   Sa nu uitam insa, eforturile noastre trebuie sa se concentreze cu deosebire asupra invatamintului si a bisericii. Romania de miine, daca o vrem prospera si curata, nu poate fi construita decit de generatii bine pregatite, competente, competitive si cu sufletul curat. Am intilnit tineri in tara, care in conditii de extrema austeritate infaptuiesc lucrari exceptionale, cu gindul doar la binele tarii. Si pe asemenea tineri sa nu-i sprijinim? Tuturor celor care doresc sa participe la acest efort le putem pune la dispozitie adrese ale unor institutii si fundatii din tara si din strainatate, care, cunoscind mai bine ca oricine nevoile locale, le pot folosi donatiile judicios si eficient. Si nu vom uita de nevoile, uneori disperate, ale romanilor din jurul Romaniei. Controlind cu strictete modul cum au fost folosite mijloacele trimise si facind cunoscute succesele obtinute prin ele, vom atrage tot mai multi de partea noastra.

 

   Deoarece timpul actiunii a sunat de mult, ii rog pe toti cei la care va ajunge acest mesaj si va avea ecoul sperat, sa intre in legatura cu noi cit de curind, si desigur sa trimita mesajul mai departe. A doua ofensiva mediatica pe care o lansam (prima a fost scrisoarea de la 15 septembrie catre mediile germane) si la care va rugam sa participati in numar cit mai mare, este o scrisoare deschisa adresata Presedintelui Constantinescu in ceasul al 12-lea al mandatului sau (vezi scrisoarea deschisa sau reala vointa politica pentru legea contra coruptiei). E-mail-ul la care pot fi contactat este: romania2000@gmx.de sau Tel. 0049 - 7221 -391450, unde va stau zilnic la dispozitie intre 12 si 13 ora Germaniei.

   Istoria exilului a demonstrat ca romanii sint incapabili din motive multiple, care meritata o dezbatere aprofundata, ca si celelalte teme istorice implicate aici, sa se uneasca intr-o mare organizatie mondiala ca alte popoare. Intrebarea la care trebuie sa raspundem acum este, daca pastrindu-ne individualitatea din cadrul fiecarei comunitati, ne putem uni eforturile prin comunicare si coordonare, respectind citeva principii comune de actiune si comportament.

     Celor anihilati in nehotarire si scepticism nu le pot spune decit ca si eu am plecat spre Romania macinat de indoieli, dar m-am inapoiat inundat de speranta. Duceti-va sa vedeti minunile manastirilor de la Recea, Jacul Romanesc si Izvorul Muresului, ridicate prin credinta si jertfa, pentru a va primeni sufletul. Parintele profesor Ilie Moldovan a ctitorit nu numai manastirea Sfintul Nicolae de la Jacul Romanesc, si apoi, intr-o ripa, singurul loc ce i-a fost concesionat in apropiere de Tirgu Mures, manastirea Inaltarea Maicii Domnului; el este cel ce a ctitorit Universitatea de Vara pentru Romanii de Pretutindeni prin organizarea la Fagetel a primei ei editii. Episcopul Ioan al Covasnei si Harghitei a redat, sfintita din nou, romanilor din Cohara, biserica lor, pingarita de horthysti si comunisti. Extraordinara personalitate a Preasfintiei Sale, care traieste firesc iubirea aproapelui spre binele tuturor locuitorilor zonei, indiferent de confesiune si nationalitate, i-a facut sa amuteasca pina si pe cei mai furibunzi detractori ai sai. Duceti-va daca vreti sa va impartasiti din lumina acestor doi apostoli ai neamului cu vocatie de ctitori! Acesta esta ultimul bastion din Cohara si unica speranta, biserica.

 

   S-ar putea ca toate cele de mai sus, sa para unora exagerate, patetice. Intr-adevar inainte de fapta cuvintele nu au acoperire, sint inca declarative. Numai faptele ne mai pot masura.

 

Baden-Baden                           Dr. Gheorghe Olteanu, membru in consiliul CROM

22.09.2000                                (Comunitatea Romanilor din Rhin-Main)

Tel. 0049-7221-391450

Sophienstr. 27- 29

76530 Baden-Baden

                       INAPOI LA

 PAGINA TRANSILVANIEI ROMÂNESTI

T

R A N

S

I

L

V

A

N

I

A

 

 

 

R
O
M

Â
N
E

A
S
C
Ă