ION GAVRILA-OGORANU

REZISTENTA ANTICOMUNISTA DIN MUNTII FAGARASULUI

(NOTE SI STUDII COMPARATIVE PE MARGINEA DOCUMENTELOR

DIN ARHIVA C.N.S.A.S.)

CUVÂNT ÎNAINTE

Scurt istoric al rezistenţei armate anticomuniste din România

Pentru români, totdeauna comunismul a fost un lucru străin de sufletul lor, atât ca ideologie, cât şi ca regim politic. În partidul comunist din România, înainte de 1944, nu s-au încadrat decât foarte puţini membri, mai toţi fiind de origine etnică străină.

Partidul Comunist a fost impus la guvernare, de armata sovietică, şi apoi de forţa celor mai declasaţi indivizi din societatea românească: securitatea.

Noi românii, am ieşit din război ca un popor învins, şi tratat ca atare, şi de sovietici, şi de democraţiile apusene. Jertfele noastre împotriva Germaniei naziste, au fost zadarnice. Soarta României, ca de altfel şi a celorlalte ţări vecine, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, a fost pecetluită, fără drept de apel la masa tratativelor, încă înainte de terminarea războiului.

Odată cu impunerea la cârma ţării a unui guvern comunist, al lui Petru Groza, în 1945 a fost suprimată libertatea, instaurându-se treptat un regim de teroare, al bunului plac, al celor ce au profitat de ocazie, şi şi-au dorit puterea şi traiul bun, pe spinarea semenilor lor.

Dacă la noi, teroarea a fost mai fără milă, şi nedreptăţile mai strigătoare la cer, decât în celelalte ţări vecine, dacă am avut un fenomen Piteşti şi un Canal al morţii, se datorează faptului că în societatea românească s-au găsit atâtea suflete negre în stare de orice josnicie. Am fost de asemenea ţara, care prin aşezarea ei geografică, eram în cel mai înalt grad, rupţi de apus, neavând graniţă decât cu ţări comuniste. Intrasem în epoca comunistă după două dictaturi, carlistă şi antonesciană, în care poporul a fost dresat să fie supus, înfricoşat şi obligat să execute tot ce i s-a comandat. Trebuie amintit că în două rânduri (1938 şi 1941), alegătorii erau duşi să voteze pe faţă, „da” sau „nu”, în coloane, însoţiţi de jandarmi cu baioneta la armă.

Am devenit repede ţara de batjocură a Anei Pauker, Luca Laslo, Gheorghe Gheorghiu –Dej, Burăh Tescovici (Teohari Georgescu), Pantiuşa Botnarenco, Alexandru Nicolski, Walter Roman, Vincse, şi Aranici.

Oamenii politici şi de cultură, fără coloană vertebrală, au dezertat repede, milogindu-se în faţa noilor stăpânitori, devenindu-le tovarăşi de drum, lăsând descoperiţi pe cei ce nu şi-au plecat capul, şi care au fost trimişi în temniţă sau la moarte. Pustiul, deznădejdea şi laşitatea s-au întins peste cuprinsul ţării.

Şi totuşi în această mlaştină a disperării, s-a închegat o rezistenţă armată anticomunistă. Ea a început în Bucovina, în martie 1944, când trupele sovietice au păşit pe pământul ţării noastre. Acţiunea a fost organizată de Armata Română, de ofiţeri cum a fost Lt. Motrescu, şi a continuat în acest colţ de ţară prin Cenuşe, Macoveiciuc, Vatamaniuc, când mocnit, când în flăcări, până în 1962, cu Vasile Motrescu.

Rezistenţa armată s-a întins apoi în toţi munţii României. În toamna anului 1944, şi iarna ce a urmat, au fost lansaţi în ţară de germani, grupuri de paraşutişti, cu misiunea de a acţiona la un moment favorabil, împotriva armatei sovietice, moment care nu a mai venit. Unele grupuri, cunoscute de regimul comunist, s-au autodesfiinţat, intrând în legalitate,altele care nu erau cunoscute de regim, au rămas în munţi, până în 1948, când au devenit active. Aşa a fost grupul de la Sâmbăta de sus - Făgăraş, din care făceau parte scriitorul Constantin Gane, şi Gheorghe Pele, grup care s-a mutat la Arnota.

Însuşi fostul ministru de interne din guvernul Sănătescu, generalul Aldea, a iniţiat o rezistenţă armată, imediat ce şi-a dat seama că altă cale spre salvarea României nu mai era.

În 1946, evenimentele s-au potolit oarecum. Se mai spera în alegeri libere, şi ajutor apusean, speranţe zadarnice. Începând de la această dată s-a accelerat organizarea rezistenţei militare anticomuniste, implicându-se în ea ofiţeri superiori, ca generalii Coroamă, Mitrea, Carlaonţ, amiralul Horea Măcelaru, col. Arsenescu.

În 1947, exista o înţelegere între toate forţele anticomuniste, din care făceau parte P.N.Ţ. (ing. Pop), Partidul Liberal (ing. Bujoi), Mişcarea Legionară (prof. Niculae Petraşcu, Nistor Chioreanu, George Manu), grupurile din Armata română, organizaţiile studenţeşti, şi alte forţe.

S-a format şi un Comandament unic al rezistenţei. În toată ţara s-au alcătuit grupuri înarmate cu scopul de a acţiona la momentul potrivit. A fost anunţat Consiliul Naţional Român de la Paris (gen. Rădescu), despre această realizare. El a anunţat guvernele apusene despre ce s-a iniţiat în România.

Din cauza defecţiunilor din serviciile secrete apusene, (în care erau infiltraţi agenţi sovietici de grad înalt ca Filby şi alţii), regimul comunist din România a fost informat de ce s-a realizat, şi în 1948, primăvara, în urma unor masive arestări, comandamentul a fost pierdut. În toamna anului 1948, în noiembrie, a avut loc un proces mamut al „Marii Trădări”, finalizându-se cu sute de ani de închisoare pentru cei arestaţi (autorul acestor rânduri fiind inclus printre cei acuzaţi).

În mai 1948, s-au făcut arestări masive în rândurile oamenilor politici, studenţi, elevi, militari, muncitori, cu scopul de a preveni orice rezistenţă. Au rămas doar un număr mic de nearestaţi, poate 20%, dintre cei ce erau decişi să se încadreze în rândurile rezistenţei armate, care, fie că nu erau cunoscuţi de regim, fie că au reuşit să se eschiveze de la arestare. Din aceşti puţini rămaşi, s-a format rezistenţa armată din România, atâta câtă a fost.

Fără un comandament unic pe ţară, care să coordoneze acţiunile, fără o legătură externă permanentă, cu tactici şi strategii diferite, rezultatele nu au putut fi de amploare. Se poate vorbi de o rezistenţă anticomunistă pe întreaga ţară, până în anii 1962, când a fost distrusă. A fost încă o înfrângere în istoria României, istorie, care pare că este alcătuită mai mult din înfrângeri, şi doar din puţine victorii. Învinşi au fost: Ioan Vodă, Mihai, Horea, Tudor, învinse revoluţiile de la 1848, învinşi în cele două războaie mondiale. Numai că aceste înfrângeri ne-au ţinut conştiinţa naţională trează, prin ele am supravieţuit prin veacuri şi stăm astăzi pe pământul ţării.

Prin lupta de rezistenţă armată şi jertfele acestor grupuri (bande, cum ne-a numit regimul comunist), alături de rezistenţa creştină, a celor din închisori, şi a emigraţiei româneşti, poporul român şi-a spălat onoarea, murdărită de atâtea laşităţi şi trădări.

Câte grupuri de rezistenţă armată anticomunistă au fost? Numărul exact nu se ştie. În arhivele securităţii nu am găsit un inventar complet, ci numai tabele parţiale, tot altele de la an la an. Un studiu istoric pe această temă, nu s-a făcut. Fundaţia Luptătorii din Rezistenţa armată anticomunistă, a numărat peste 200 de grupuri.

Un grup înarmat de rezistenţă anticomunistă, trebuie să aibă următoarele caracteristici:

1. Un număr de doi sau mai mulţi luptători (189 –în banda Lupşa Victor-Vrancea, 250 –în banda Dunca Vasile – Maramureş, etc), hotărâţi să se opună cu arma, orânduirii comuniste, pentru a o dărâma.

2. Un număr de oameni de sprijin al luptătorilor, care ajunge până la ordinul miilor, oameni ce au dat adăpost, hrană şi informaţii grupurilor de luptători.

3. Un sector muntos sau păduros, în care să activeze, şi un număr de localităţi unde să-şi exercite influenţa asupra populaţiei.

4. Forţe ale securităţii şi miliţiei, de la un pluton până la o armată de multe batalioane sau regimente, cu tehnică de luptă, care au acţionat după toate regulile războiului, împotriva grupului, câteva zile, câteva luni, sau ani în şir (20 de ani în munţii Bucovinei).

5. Un număr de câţiva luptători din grup ucişi, sau prinşi răniţi în ciocnirile cu forţele securităţii.

6. Un număr de câţiva dintre luptători sau dintre sprijinitori, ucişi în anchete în securitate.

7. Neapărat unul sau mai multe Iude, care i-au vândut pentru bani sau avantaje materiale, pe luptători, pentru a fi prinşi vii sau răniţi.

8. Un proces sau mai multe procese publice, sau secrete, în care s-au dat zeci, sute sau mii de condamnări (cazul zonei Făgăraş), dintre care multe la moarte şi confiscarea averii.

9. Execuţii ale celor condamnaţi la moarte, în locuri dosite, aruncarea cadavrelor în gropi comune, necunoscute până în ziua de azi, sau execuţii fără condamnare, în locuri publice, pentru a înspăimânta populaţia (la Cîmpeni, a rudeniilor episcopului Valerian Trifa).

10. Ucideri, a celor condamnaţi la închisoare, în afara Penitenciarului, în condiţii necunoscute.

11. Instalarea unui regim de teroare asupra familiilor, sprijinitorilor şi populaţiei din localităţi (bătăi, chinuri, confiscarea averii, familii distruse, alungarea din case, strămutarea lor forţată, copii neprimiţi la şcoli, servicii militarii în unităţi de pedepsire de muncă forţată, sate întregi dislocate în Bărăgan, (de exemplu satul Segacea din munţii Apuseni.)

12. Arogarea dreptului de viaţă, libertate sau moarte, de către câţiva ofiţeri de securitate, care puteau face în sectorul lor, orice crimă şi fărădelege, fără a da socoteală nimănui.

GRUPURI DE REZISTENŢĂ ARMATĂ, mai cunoscute (după documente din arhiva securităţii)

În Banat: col. Uţă Ion, Spiru Blănaru, comandor Domăşneanu, Popovici Nicolae (Ionescu Gheorghe), Ambruş Petru, Tănase Ion, Işfănuţ Dumitru (Sfârlogea), Vernichescu, Doran Nicolae, Vuc Liviu;

În Apuseni: Dr. Capotă, Şuşman Teodor, Col. Dabija - Macavei, Popa Ştefan, Sandu Maxim, fraţii Spaniol;

În Hunedoara: Caragea Lazăr, Vitan Petru;

În Rodna: Bodiu Leonida (organizaţiaCruce şi Spadă)

În Vâlcea: Pele Gheorghe, Şerban Secu, Jijie;

În Craiova: gen. Carlaonţ, Dumitraşcu Marin;

În Gorj: cpt. Brâncuşi;

În Dobrogea: Gheorghe Fudulea, Gogu Puiu, Nicolae Ciolacu, Trocan Nicolae;

În Crişul Alb: Gligor Cantemir, Luluşa Ion, Mihuţ Adrian;

În Maramureş: Popşa, Zubaşcu Ilie, banda de preoţi greco-catolici;

În Vrancea: fraţii Paragină, Lupşa Victor;

În Bârlad: Dan Constantin;

În Bacău: Corduneanu Vasile;

În Cluj: Paşca Gheorghe, Podea Alexandru, Pop, Oniga, Deac Cornel;

În Suceava: Hazmei Silvestru;

În M-ţii Făgăraş-sud: col. Ghe. Arsenescu, fraţii Petru şi Toma Arnăuţoi, Apostol;

-nord: Dumitriu (Ionele Ion), Faina, Cândea Ion, şi GRUPUL CARPATIN FĂGĂRĂŞAN.

Într-un raport al securităţii a fost dată cifra de 1300 bande. În arhiva securităţii nu se găsesc date despre grupurile paraşutate în România de puterile apusene, decât ce a apărut în presă cu prilejul procesului din noiembrie 1953, deci nu le ştim numărul.

Între grupurile de rezistenţă din munţi, este numărat şi grupul făgărăşan, la început sub numele de banda Haşu, banda Haşu-Gavrilă, banda Gavrilă. Noi ne-am numit Grupul Carpatin Făgărăşan.

GRUPUL CARPATIN FĂGĂRĂŞAN

Eram prin 1947, câteva sute de făgărăşeni, gata de a ne opune cu arma stăpânirii comuniste impusă de Armata Roşie. Era vremea când Braşovul urma să se numească Oraşul Stalin, din raionul Stalin, din regiunea Stalin, unde era instalat la securitate consilierul sovietic Alexandru Filipov, ajutat de colonelul de securitate Ambruş Coloman, căpitanii Deitel Ernest, Averbuch Izu, Moritz, Gergely Francisc, Nagy Alexandru şi alţii cu nume de aceeaşi rezonanţă, dar şi de colonelul Gheorghe Crăciun, căpitanul Cârnu Ion, Alexandrescu Stelian, şi Stoica. Cei dintâi comandau, iar ceilalţi executau treburile murdare.

Eram la Făgăraş, încadraţi într-o organizaţie condusă de tânărul inginer Gheorghe Toader, şef de promoţie a Politehnicii din Bucureşti. Eram în legătură cu rezistenţa militară din garnizoana Făgăraş, prin cpt. Sabin Mare, precum şi cu organizaţia studenţilor şi muncitorilor din Braşov, prin Gheorghe Jimboi, şi fraţii Alexandru şi Ion Fulicea. Ştiam de existenţa la vremea aceea a unui comandament unic pe ţară a tuturor forţelor anticomuniste. La Sâmbăta de Sus se afla cu domiciliu obligatoriu, prof. Nicolae Petraşcu, secretar al Mişcării Legionare, iar în Recea se afla gen. în rezervă Vasile Mitrea.

La arestările din 1948, am pierdut pe cei mai mulţi dintre studenţii făgărăşeni, între care, pe Iancu Morar, Moise Bărcuţean, Ion Ivan, Gheorghe Peptea, Gheorghe Bulgăr, Octavian Tomuţa, Octavian Crişan, Octavian Popa, Aurel Nuţiu, Nelu Muntean. Dintre cei arestaţi atunci urmau să fie ucişi la închisoare: ing. Gheorghe Toader, dr. Petru Săbăduş, Gheorghe Jimboi şi muncitorul Ion Fulicea. De asemenea au fost arestaţi majoritatea fraţilor de cruce de la Liceul Radu Negru, în frunte cu Victor Roşca. În timpul arestărilor de la Braşov a fost împuşcat şi ucis în stradă, în plin oraş, studentul Isac.

Trebuie amintit că arestările din 1948 s-au făcut de către comisarii Siguranţei, Poliţiei, şi ofiţerii Jandarmeriei, care nici măcar peste un an, urmau să fie la rândul lor arestaţi şi condamnaţi.

Puţinii studenţi şi elevi, scăpaţi de arestare, au pus bazele grupului de rezistenţă de pe versantul nordic al munţilor Făgăraş.

În partea răsăriteană a judeţului Făgăraş, s-a organizat grupul „Vultanul”, sub conducerea învăţătorului Pridon, din Părău, cpt. în rezervă, fost voluntar în armata română în primul război mondial. Alături de el se afla studentul Cornea Marcel, înv. Boamfă Ioan, şi tânărul Buta Ioan.

Fraţii de cruce Ion Mogoş şi Niculae Mazilu, ieşiţi din închisoare, au adunat într-o organizaţie tinerii din satele din jurul Făgăraşului, şi prin Victor Ioan Pică, au reînfiinţat frăţia de la Liceul Radu Negru.

Au urmat apoi ani lungi de înfruntări cu forţele regimului: miliţie, securitate, sau chiar cu armata activă. În cele 146 dosare de urmărire ale securităţii, am numărat 108 acţiuni întreprinse împotriva noastră, iar dintre noi au căzut pe rând, după cum urmează: primul ucis în luptă în noiembrie 1950, a fost studentul MARCEL CORNEA, în satul Părău, şi a fost prins rănit studentul GILU RADEŞ. A urmat în decembrie, feciorul TOMA PIRĂU (Porâmbu), căzut în luptă în satul Ileni, în şura lui DUMITRU CORNEA. În Sărata, a fost împuşcat, învăţătorul ION CÂNDEA. În ajunul Crăciunului, mor vânduţi, luptând, elevii: ION MOGOŞ, şi NICULAE MAZILU, în satul Pădureni, judeţul Timiş, în casa lui MURARU TRAIAN. Sunt prinşi răniţi într-o ciocnire în Râuşor, elevul SILVIU SOCOL, ţăranul GHEORGHE ARSU, studenţii GHEORGHE DUMINECĂ şi NICOLAE STANCIU, din Aluniş – Olt. Toţi aceştia împreună cu plt. PARTENIE COZMA, DUMITRU CORNEA, TRAIAN MURARU, înv. PRIDON, Cpt. activ MONEA TRAIAN, sunt condamnaţi la moarte în anul 1951. Sute de oameni sunt arestaţi şi condamnaţi la mulţi ani de închisoare. Este arestat studentul MAGA MIHAI, piere fără urmă slt. FRÂNCU.

Pleacă dintre noi în străinătate, Cpt. MARE SABIN, cu angajamentul că se va întoarce paraşutat.

Sunt ucişi în condiţii necunoscute, membrii grupului de paraşutaţi, lansat la Sărata - Făgăraş: CONSTANTIN SĂPLĂCAN, ILIE PUIU, SPIENDLER WILHELM, BOHN MATHIAS, şi BÂRSAN GHEORGHE. În legătură cu ei sunt condamnaţi la moarte şi executaţi, fraţii de cruce: MIRCEA COMAN, şi ILISIE SERAFIM.

În 1951, în decembrie, este rănit grav, căzând în mâinile securităţii, luptătorul DUMITRU MOLDOVAN, din Lisa, Făgăraş, şi este prins tatăl său, VASILE MOLDOVAN. Este prins NOVAC PETRU, tatăl lui NELU NOVAC.

În februarie 1952, în satul Voievodeni, este vândut şi ucis, ANDREI HAŞU (Baciu), conducătorul de fapt, al grupului nostru.

Spre finele anului 1952, în Poiana Sibiului, este ucis în luptă, lt. „DUMITRIU”, pe numele său real GHEORGHE IONELE din Arieşeni - Alba. Este prinsă în Avrig, a doua zi de Crăciun, LENUŢA FAINA.

Timp de doi ani n-a mai murit nimeni dintre noi. Rămăsesem 11 inşi, venind şi POP IOAN din Lisa, în rândurile noastre. În 1953, a murit sau a fost prins Cpt. MARE SABIN, alături de POP GAVRILĂ, care a venit să ne întâlnească.

În 6 august 1954, cad în luptă cu forţele securităţii la Obreja, jud. Alba: GHEORGHE ŞOVĂIALĂ şi GELU NOVAC.

În 20 august, cade la Avrig, grav rănit în mâinile securităţii, elevul ION ILIOI. Este prins rănit în Porumbacu de Jos, preotul greco-catolic DAVID IOAN şi cumnatul său BĂRDAŞ CANDID. În Porumbacul de Sus, este prins dr. CISMAŞ CONSTANTIN.

În iunie 1955, REMUS SOFONEA, rănit grav, şi HAŞU LAUREAN, hotărăsc să se sinucidă, pentru a nu cădea vii în mâinile securităţii. HAŞU LAUREAN, nu moare, ci e salvat şi vindecat de prof. OLIMPIU BORZEA.

Sunt prinşi prin vânzare, pe rând, în anul 1955, studenţii ION CHIUJDEA şi LAUREAN HAŞU, elevii IOAN NOVAC şi VICTOR METEA, iar în primăvara anului 1956, POP IOAN. Aceştia, împreună cu prof. OLIMPIU BORZEA şi dr. NICULAE BURLACU, sunt condamnaţi la moarte şi executaţi la Jilava în noiembrie 1957, mai puţin ultimii doi, cărora li s-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viaţă. VICTOR METEA, care a refuzat să facă cerere de recurs şi graţiere, drept pedeapsă, a mai fost ţinut viu în lanţuri, până în aprilie 1958. Dr. STANCIU POMPILIU, a murit în arestul securităţii, în condiţii suspecte.

Niciunul dintre noi nu a căzut mort în luptă în munţi. Răniţi am fost, dar morţi, nu. În spatele fiecărui mort a fost o vânzare.

N-am fost singuri în această luptă. Alături de noi a fost populaţia din regiune, care ne-a ajutat şi ocrotit. Peste 1000 de familii (căci am fost ajutaţi de familii), au avut de suferit în urma răzbunării securităţii. Dintre acestea amintesc: fam: BORZEA –Viştea de Jos, BUCELEA –Viştea de Sus, fraţii ELISABETA MALENE şi REMUS BUDAC din Cârţa, fam. VASILE MUREŞAN din Dăişoara, BÂRSAN – din Retiş, ARONEASA, COMŞA, GAVRILĂ, IFTIM din Cincu, AUREL DĂIŞOREAN din Merghindeal, IERONIM MIHAI din Bărcut, IERONIM ALBU din Crihalma, GHEORGHE şi ION BUTA din Jibert, medicii GHEORGHE BRESCAN şi VASILE MUNTEANU, ION şi NICULAE GRECU din Şoarş, sute de familii din toate satele din Ţara Oltului, care se găsesc ca bănuiţi în arhivele securităţii. Nu trebuiesc uitaţi sutele de ciobani din Argeş şi Muscel, ca şi pădurarii din zona Făgăraş.

Caracteristic pentru toţi aceşti oameni, e declaraţia preotesei VALERIA RAITA, dată la securitate: „Declar că niciodată nu voi fi în stare să-i vând pe METEA şi pe GAVRILĂ, care-mi sunt dragi, ca şi copiii mei.

Nu numai noi am făcut rezistenţa anicomunistă. Înaintea noastră au fost preoţii ortodoxi sau uniţi cu Roma, în frunte cu ARSENIE BOCA, stareţul Mănăstirii Sâmbăta, preot DAVID ION din Scorei, STANISLAV AXENTE din Lisa, DASCĂLU din Arpaş, BĂLESCU din Ucea de Sus, MOLDOVAN din Recea, RAITA şi MOTOC din Săsciori, CORIOLAN BURACU din Făgăraş, şi alţii care au luat calea închisorilor sau a Canalului.

Aceeaşi atitudine demnă au avut-o intelectualii din regiune, în special profesorii şi învăţătorii. Lista lor începe cu prof. NICOLAE PETRAŞCU, VIRGIL MATEIAŞ, ROMULUS URSU, VALER LITERAT, MIHAI NOVAC, SĂBĂDUŞ, notarul CÂLŢEA MOISE.

Ce-au fost toţi aceştia în acest colţ de ţară? Un dram de demnitate creştină şi naţională, şi-un picur de speranţă în viitor. „I-am întrebat, scrie unul din martori, într-o declaraţie în arhiva securităţii, dacă ei mai cred într-o cădere a regimului comunist din ţară. Mi-au răspuns, ce nu e cu putinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu.”

Rezistenţa făgărăşană ca de altfel întreaga rezistenţă anticomunistă pe ţară, lucru ce reiese din documentele de atunci, a avut trei caracteristici:

1. Caracter naţional, indiferent de cine a fost iniţiată şi constituită, militari, legionari, ţărănişti, intelectuali, studenţi, elevi, ţărani, muncitori, preoţi, scopul rezistenţei era SALVAREA ROMÂNIEI DE REGIMUL COMUNIST, sau măcar salvarea demnităţii poporului român. Drapelul sub care se lupta era tricolorul. Toţi aveau conştiinţa că reprezintă adevăratul stat român, şi nu cel impus de Armata Roşie, şi consilierii sovietici. În acuzaţiile ce s-au adus şi pentru care am fost condamnaţi, era şi aceea că ne-am însuşit atribute ale statului român. Adevărat, aşa a fost. Cu această conştiinţă s-a luptat şi s-a murit! De asemenea aveam conştiinţa că reprezentam adevărata armată română, şi nu cea silită să cânte pe străzi, „O, Moscova, patria mea”.

2. Al doilea caracter a fost cel creştin. Luptând pentru neamul românesc, aveam credinţa că luptăm pentru prezenţa lui Hristos în sufletul neamului nostru, pentru valorile creştine, pentru adevăr şi dreptate, pentru ca neamul nostru să rămână creştin aşa cum a fost în cei 2000 de ani.

3. Caracter monarhic, luptam pentru o Românie regală, cu o constituţie democratică, în care să se prevadă: drepturi, obligaţii şi libertăţi pentru toţi cetăţenii ţării, de orice neam şi de orice stare socială.

Tactica şi strategia Grupului Carpatin Făgărăşan

Aveam la dispoziţie cel mai compact masiv muntos din România, lung de 100 Km. şi lat de 60 Km. fără căi de comunicaţie, împădurit.

Grupul era format din tineri cu dragoste de Dumnezeu şi de ţară, ce ne cunoşteam de mici, crescusem împreună, ne ştiam calităţile şi defectele, ne născusem la poalele munţilor şi în munţi ne simţeam ca acasă („...pe ei îi ocroteşte natura,” recunoştea şi lt. Moritz Alexandru.)

Ne-am extins activitatea pe o suprafaţă cât mai mare: toţi m-ţii Făgăraş şi Perşani, pădurile de pe Ardeal, până la Racoş, Sighişoara, Mediaş, Sibiu, pentru a dispersa forţele trimise împotriva noastră. Nu ne-am construit un punct central de rezistenţă, greşeală ce-au făcut-o majoitatea grupurilor din ţară, chiar cele conduse de militari, unde odată descoperit centrul de rezistenţă, securitatea aducea atâtea forţe, încât putea să distrugă grupul. Cît timp nu era zăpadă eram peste tot şi nicăieri, tot timpul în mişcare.

Am fost iubiţi şi sprijiniţi de o populaţie minunată. Ne-am încadrat totdeauna în morala creştină şi onoarea militară. Ţineam să nu rămână în urma noastră nici o acţiune de care să ne fie ruşine în viitor. Nu am tras niciodată primii asupra ostaşilor trimişi după noi. Tragedia luptei noastre a fost că nu ne întâlneam cu adevăraţii vinovaţi, care numai conduceau represiunea de la distanţă, ci eram puşi în situaţia tragică, de a ne întâlni şi ucide român cu român pe crestele munţilor. Am tras doar atunci când am fost înconjuraţi şi pentru a ieşi din încercuire.

Istoria acelor ani am scris-o încă de atunci, în munte, în câteva caiete, cu titlul „Brazii”, şi-n câteva testamente. O parte din ele au ajuns în mâinile securităţii, altele s-au pierdut. Câteva se află în dosarele securităţii, bătute la maşină, sau fotografiate. De altfel, toate dosarele au fost micro filmate, ceea ce înseamnă că mai există încă o arhivă microfilmată.

După Revoluţie, am rescris istoria acelor ani din memorie, în trei volume, sub titlul „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, ultimul în colaborare cu Lucia Baki-Nicoară.

În prefaţa de la volumul III, am spus că pentru a scrie o istorie a grupului, pe lângă amintiri e nevoie de documentele securităţii.

Astăzi le avem. Nu toate. La C.N.S.A.S a sosit de la securitate dosarul operativ 846. 873, înregistrat aici sub nr. 770. Sunt în total 124 de volume, ce cuprind 49.890. file. Din acest număr 30 volume au fost alcătuite de miliţie, restul de securitate. Tot aici se mai află un dosar penal, format din 16 volume, cuprinzând procesul din 1957, şi condamnarea luptătorilor la Sibiu. Se mai găsesc câteva dosare provenite de la regionalele securităţii, altele decât cea din regiunea Stalin. Nu se află dosarul cu evenimentele din 1950 şi cu procesul din oraşul Stalin din iulie 1951, cu pronunţarea a 17 condamnări la moarte. Nu se află informaţii despre paraşutaţii de către puterile apusene în anii 1950-1953, decât în măsura în care a fost nevoie, pentru condamnarea grupului nostru ca spioni ai imperialiştilor americani, englezi şi francezi. Nu se află nici o referire la modul cum a fost arestat şi anchetat autorul acestor rânduri, şi nici despre urmărirea sa, ulterioară. Nu se află dosarele cu legăturile noastre externe, despre avionul american venit să ne ajute în 1951, ci doar informaţii în urma cărora am fost acuzaţi de legături cu imperialiştii, pentru a fi condamnaţi pentru spionaj şi trădare. Cândva, când dosarele nu vor mai fi în mâna celor ce le-au alcătuit, se va face lumină completă în istoria rezistenţei anticomuniste.

Materiale care se află în dosarele studiate la C.N.S.A.S.

Ca volum de pagini scrise, sunt notele informative ale diferiţilor informatori. De altfel trebuie ştiut, că orice acţiune desfăşurată de securitate, a avut la bază o informaţie, adevărată sau falsă, despre noi.

Cum au fost recrutaţi şi cine au fost informatorii? Primii informatori ai miliţiei şi securităţii au fost vechii agenţi ai jandarmeriei, poliţiei şi siguranţei. Stăpânii s-au schimbat, dar uneltele au rămas. În multe cazuri au rămas şi stăpânii. Jandarmii au devenit miliţieni, comisarii şi ofiţerii au devenit ofiţeri de miliţie şi securitate, tot atât de zeloşi şi de slugarnici ca şi înainte, ba chiar mai mult. Ca exemple îl dau pe plutonierul de miliţie Gheorghe Mureşan, care a trimis la moarte şi închisoare sute de oameni. De altfel lucrurile s-au petrecut la fel şi în eşaloanele superioare: şeful Siguranţei antonesciene, Eugen Cristescu, condamnat la moarte odată cu mareşalul, n-a fost trimis în faţa plutonului de execuţie, ci cocoţat la Direcţia Securităţii, unde şi-a adus aportul, la distrugerea „duşmanilor regimului”. Că după un timp, când nu au mai avut nevoie de ei, au fost arestaţi şi condamnaţi şi ei la rândul lor, acest lucru face parte din morala comunistă. De obicei, într-un fel, informatorii nu erau numai informatori, ci erau oameni tari, mai ales în sate şi oraşe, care puteau dispune de semenii lor, pentru satisfacerea propriilor lor interese. Erau cunoscuţi de toată lumea, şi ei voiau ca oamenii să le ştie de frică. De multe ori se poate vorbi, chiar de dinastii de informatori. Iată un caz pe care-l cunosc bine: Informatorul nr. 1, a fost primar în timpul stăpânirii maghiare, trimiţându-şi consătenii la închisoare, mai zelos decât jandarmii maghiari. După Unire, n-a păţit nimic, s-a înscris în Partidul Liberal, şi a fost tot primar. S-a purtat la fel cu sătenii, de data aceasta cu ajutorul jandarmilor români. Nr. 2, fiul primului, a fost mare şi tare în timpul dictaturilor carlistă şi antonesciană. Se lupta să ajungă primar. Pe pâra lui, au fost ridicaţi consăteni, şi trimişi din post de jandarmi în post de jandarmi, cu mâinile legate. Nr. 3, fiul nr. 2, a fost un zelos agent al securităţii, făcînd pâri mincinoase la adresa consătenilor. Doi oameni pârâţi de el, au murit în urma bătăilor primite de la securitate. Nr. 4, fiul nr. 3, a ajuns ofiţer de miliţie, şi apoi de poliţie.

Altă categorie de informatori erau cei care prin funcţia lor aveau tangenţă cu noi. Pădurarii, paznicii de vânătoare, vânătorii din magazine, paznicii de câmp şi din sate, ciobanii, cabanierii, medicii, farmaciştii, postaşii, hornarii, învăţătorii, preoţii, vânzătorii, medicii veterinari etc, care erau obligaţi să-şi ia angajamentul că vor raporta tot ce au observat. Erau instruiţi în acest sens şi uteciştii, şi pionierii, în şedinţele lor de îndoctrinare comunistă. Uneori copiii şi-au vândut părinţii şi vecinii, cu pasiune. O categorie aparte de informatori erau chiar membrii familiilor noastre, colegii de şcoală, prieteni şi sprijinitori de-ai noştri. Noi am sfătuit întotdeauna pe oamenii noştri să nu refuze propunerea securităţii de a deveni agenţi, pentru a nu fi arestaţi, şi să-şi ia angajamentul că ne vor vinde. Era singura modalitate, de a scăpa de arestare, şi de chinurile din beciurile securităţii. Pe ei i-am sfătuit să dea informaţii despre noi, lipsite de importanţă. În multe cazuri, le spuneam noi ce să declare miliţiei, şi securităţii, pentru a fi crezuţi şi pentru a-i deruta. Spera oare securitatea că va obţine rezultate astfel? Aveau puţine speranţe, dar se mulţumeau cu ce se realiza. Trebuie spus că asupra oamenilor noştri, şi în general asupra populaţiei, se făceau ameninţări mari, şi chiar se recurgea la ele. Ex. „vă vom duce cu toată familia, de nu va mai şti nimeni de voi!”, „te vom ucide în bătaie la securitate!” , „ai o fată, sau o soţie, o vom lua-o la securitate, şi câinii îşi vor bate joc de ea!”. Cu toate acestea nu am fost vânduţi.

Există în istoria grupului nostru însă, doar câteva cazuri, când sprijinitorii noştri, terorizaţi şi îngroziţi, au cedat: fratele lui Toma Pirău, Ion Gălbingea, şi mai târziu, prof. Ion Grovu, care a vândut ultimul grup dintre noi.

S-a vorbit mult după revoluţie despre publicarea listei cu numele informatorilor securităţii. În cazul nostru, ar fi cel puţin, o mare greşeală. Nu faptul că ai iscălit un angajament te face vinovat. La vremea aceea refuzul de a fi informator, era egal cu chinuri şi cu urmări foarte grave, arestare, deportare, sau moarte. Majoritatea oamenilor noştri de sprijin au trebuit să iscălească un astfel de angajament. Nu poate fi socotit cineva informator dacă a declarat informaţii lipsite de valoare, ca de ex. „Părinţii lui Metea Victor au fost la biserică”, sau dacă au spus lucruri pe care securitatea le ştia, ca de ex. am văzut-o pe mama lui R. cu haine cernite, deci ştie că fiul ei e mort. Informator îl socotim pe acela a cărui informaţie a ucis sau a produs un rău cuiva. Sunt zeci de mii de pagini în cazul nostru, conţinând informaţii, care nu ne puteau face nici un rău. Oamenii le-au dat din cauza fricii, sau anume ca să deruteze securitatea. Ar fi o crimă ca numele adevărat al autorilor acestora să figureze într-o listă oarbă a informatorilor.

Şi cu toate acestea, au fost oameni care au refuzat pe faţă să-şi ia un angajament. Un paznic de vânătoare a spus: „eu am fost angajat să ocrotesc vânatul, nu să vânez oameni”. Unui condamnat la 15 ani i se promite eliberarea, dacă promite că-l va preda pe nepotul lui. „Să-mi vând eu sângele meu? Ce vreţi să faceţi din poporul acesta? „

Adevăraţii informatori, au fost aceia, care de bună voie şi nesiliţi de nimeni, pentru bani sau alte beneficii, şi-au trimis consătenii la arestare, condamnare sau moarte, ca bunăoară cei a căror informaţii, au dus la 17 condamnări la moarte, zeci de condamnări la închisoare, familii distruse, gospodării arse din temelii, informaţii răsplătite cu câte 1000 de lei de informator. Informatori vinovaţi au fost şi cei care s-au răzbunat pe semenii lor, pârându-i, că au legătură cu cei din munţi, fără să fie adevărat. Pe vremea aceea nu puteai să te răzbuni pe cineva mai crunt, decît pârându-l că are legătură cu aceştia (ca bunăoară cel care s-a răzbunat pe vecinul său, Octavian Lazea, declarînd, că mama lui Gavrilă a fost văzută la acesta cu o traistă cu mâncare, lucru complect neadevărat. Cei doi au fost arestaţi, bătuţi şi aruncaţi în nesimţire pe marginea drumului).

În dosare se găsesc pe lângă informaţii, rapoarte, telegrame, procese verbale, note, dispoziţii, hotărâri, etc, şi activitatea trupelor de securitate împotriva noastră din timpul anilor 1950-1956, şi chiar de mai târziu. Nu am găsit consemnate acţiunile de mai mică amploare ale miliţiei şi securităţii din anii 1948 şi 1949. De asemenea se găsesc consemnate doar acţiunile din regiunile Stalin şi Sibiu, şi numai tangenţial amintite cele din regiunea Argeş, deşi ne-am ciocnit în multe rânduri cu trupele din regiunea Argeş.(ca de ex. În 1951 în Piscul Netorului, în 1952 pe muntele Moldoveanu, şi în 1954 la Izvoarele Topologului.)

Două acţiuni, şi anume, cele de mai mare amploare, din vara anului 1951, şi din 1952, nu sunt consemnate, ultima deloc, iar prima de abia tangenţial amintită. Cauza? Ultima, se pare că a fost condusă de Nicolae Ceauşescu, pe când era general la armată. De altfel din loc în loc, în volume, se găsesc file albe, (chiar scris cu cuvintele, filă albă, înlocuind desigur, ceva ce a fost extras.)

Efectivul acţiunilor a variat de la grupa de 4 până la 10 ostaşi, până la plutoane, şi mai la urmă regimente, când grupul nostru carpatin, nu mai era numit „bandă”, ci a devenit „inamicul”. Deşi s-au folosit permanent avioane şi elicoptere, ele nu sunt decât parţial amintite.

Desfăşurarea acţiunilor este consemnată amănunţit, unele chiar foarte amănunţit, fiind trecute, chiar şi numele câinilor care au participat la acţiune.

În total am numărat 108 acţiuni ale miliţiei şi securităţii, repartizate astfel pe ani:

-16 acţiuni în 1950

-7 acţiuni în 1951

-15 acţiuni în 1952

-23 acţiuni în 1953

-25 acţiuni în 1954

-18 acţiuni în 1955

-4 acţiuni în 1956.

Desfăşurarea ciocnirilor cu grupul nostru, sunt consemnate destul de aproape de adevăr. De obicei sunt introduse elemente care să le scuze insuccesele: de ex. Se prezintă un număr mai mare de bandiţi, se trec mai puţine forţe ale securităţii, armamentul blocat, acţiunile s-au petrecut seara când întunericul avantaja bandiţii, şi bine înţeles au găsit totdeauna ţapi ispăşitori, din vina cărora noi n-am fost distruşi, şi ei au avut pierderi. Ofiţerii incompetenţi au fost daţi afară, sau înaintaţi Tribunalului Militar.

În ce priveşte adevărul şi minciuna din dosare: unele piese din dosar sunt adevărate aşa cum sunt prezentate, altele sunt cosmetizate, cu scuze şi elemente favorabile lor, altele sunt denaturate în parte sau complet, pentru ca vina să cadă total asupra noastră. În sfârşit, unele sunt în totalitate inventate cu bună ştiinţă, pentru a-şi motiva ineficienţa în faţa forurilor superioare. Un astfel de caz, este cel al licenţiatei Elena Şofariu, a cărei viaţă a fost distrusă de securitate, bănuită a avea legături cu grupul nostru, fata neavînd nici cea mai mică legătură cu noi.

Aici consemnez un mare noroc pentru grupul nostru făgărăşan. În majoritatea grupurilor din ţară, nu mai trăieşte nimenea din cei ce pot confirma cât adevăr şi câtă minciună se află în dosarele securităţii. În grupul nostru făgărăşan, au supravieţuit şi mai trăiesc destul de mulţi din cei ce au trăit acele evenimente, şi le pot judeca (luptătorii Ion Ilioi şi Gilu Radeş, Olimpiu Borzea, Ion Grecu, Victor Ion Pică, Dumitru Moldovan, autorul acestor rânduri şi alţii, şi până de curând au trăit dr. Nicolae Burlacu, înv. Malene Elisabeta, şi preotul Victor Dâmboi.). Trebuie spus că în volumul dosarelor, documentele nu sunt aşezate după nici un criteriu logic, nici cronologic, nici tematic. În multe cazuri cuprinsul volumului nu corespunde titlului de pe copertă. Pentru sistematizarea enormului material ce l-am scos din arhive, am adoptat pe cât posibil ordinea cronologică, cu anul, luna şi data când a fost emis documentul. Astfel se face ca un document să nu aibă legătură tematică cu cel dinaintea lui, sau cu următorul document. Am consemnat fiecare document cu data, volumul, fila de unde provine şi autorul documentului. În unele cazuri, din neatenţie, am uitat să trec, unul sau două din aceste repere, şi mi-ar fi trebuit un timp enorm să repar greşeala.

SCOPUL TIPĂRIRII ACESTUI VOLUM CU DOCUMENTE

1. Să dovedesc că amintirile din cele trei volume publicate sub titlul „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, nu au fost nişte povestiri, ci realităţi crude, la care autorul, şi ceilalţi amintiţi în carte au participat efectiv.

2. Să dovedesc că prin curăţia idealurilor pentru care am luptat, prin dăruirea de care am dat dovadă, prin păstrarea liniei de onoare şi morală creştină ce-am adoptat-o, prin tactica şi strategia pe care le-am folosit, prin acţiunile de luptă la care am participat, prin jertfele pe care le-am adus, prin efectivele forţelor duşmane care au acţionat asupra noastră, prin influenţa pe care am avut-o asupra zonei din sudul Transilvaniei, grupul nostru carpatin de eliberare naţională, poate fi aşezat cu cinste alături de celelalte sute de grupuri de rezistenţă anticomunistă din România.

3. Toate cele de mai sus le pun în faţa istoricilor, să judece, să cântărească şi să se pronunţe dacă într-adevăr a existat o rezistenţă armată anticomunistă în România.

4. M-a interesat mai puţin numele informatorilor şi ofiţerilor care au făcut poliţie politică şi au acţionat asupra noastră. M-am oprit cu drag la chipurile luptătorilor, la sufletul lor curat, la cei ce şi-au jertfit pe altarul patriei tinereţea, libertatea, şi la urmă viaţa, fără a pretinde nimic pentru ei. Asupra acelora care nu au nici până astăzi, nici cruce, nici mormânt. Am adus în faţă de asemenea, chipurile oamenilor din acest colţ de ţară, care au venit alături de noi, şi împreună am scris o pagină, de istorie, frumoasă, credem noi. Nu o istorie rece şi savantă, a forţelor de producţie, a conflictelor de interese, a centrelor de influenţă interne sau externe, a teoriilor seci inventate de oameni, ci a istoriei vii a poporului nostru, o istorie care suferă, care plânge, care speră luptă şi se zbate să supravieţuiască, ce-şi apără credinţa în Hristos, nevoile şi neamul, demnitatea celor înfrăţiţi cu râurile şi ramurile, pe scurt a acelor ce-au făcut şi vor face fapte istorice. A acelor care murind, au lăsat prin testament, ţării, cuvintele: MAMĂ ŢARĂ, IARTĂ-NE CĂ AM CUTEZAT SĂ LUPTĂM ŞI SĂ MURIM PENTRU TINE!

Cu acestea, te las cititorule, să cercetezi documentele din carte, documente consemnate de duşmanii noştri, şi deci cu atât mai valoroase.

8 noiembrie 2003, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril,

Ion Gavrilă-Ogoranu

NOTĂ

Din motive de spaţiu, în cele mai multe cazuri, nu am publicat documentele în întregime, ci numai părţile care duc la scopul scrierii cărţii. Am subliniat în unele locuri rândurile ce le-am socotit mai importante. Am comentat unele piese sub NOTA NOASTRĂ. Nu am inclus în documente, cele provenite de la Siguranţă, din anii 1945-1948, întrucât, cuprind o mulţime de date inexacte, de altfel documente neimportante pentru scopul lucrării de faţă.

Am lăsat în unele cazuri, ortografia documentelor, şi am intervenit acolo unde nu erau clare. Am corectat şi limba şi ortografia documentelor, pentru a fi mai bine înţelese de cititor. În legătură cu aceasta, amintesc o întâmplare povestită de prof. OLIMPIU BORZEA. Când s-a terminat ancheta acestuia, anchetatorul, Cpt. Deitel Ernest, i-a înmânat prof. dosarul cu declaraţiile ce le-a consemnat, pentru a fi semnate. Prof. Borzea a luat un pix de pe masă şi a început să corecteze greşelile de ortografie. „Ce faci? a intervenit speriat anchetatorul. Corectez greşelile gramaticale, pentru ca atunci când eu nu voi mai fi, şi cineva le va citi, neştiind că nu le-am scris eu cu mâna mea ci numai le-am iscălit, să nu mă judece greşit, ca eu profesor de limba română să fi făcut atâtea greşeli de ortografie.”

Pe unii cititori, titlul „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, i-a dus în ispită, sub motiv că nu ar fi literar, şi că brazii nu se îndoiesc, ci se îndoaie. În sudul Ardealului, grânele, copacii se îndoiesc în bătaia vântului şi nu se îndoaie. Am preferat să scriu cum vorbesc ardelenii, şi nu cum se pretinde că ar fi literar.

Mulţumiri conducerii Consiliului naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, D-lui Gheorghe Onişoru şi D-nei Floarea Dobre, precum şi tinerilor cercetători pentru dragostea cu care am fost primit şi sprijinul dat în lunile în care am cercetat dosarele Grupului Făgărăşean.

Mulţumiri D-nei Magdalena Suru şi Prof. Şerban Suru pentru sprijinul moral şi material dat în acest timp.

Mulţumiri sponsorilor Dr. Florin Matrescu şi Dr. Mircea Alexe din Germania

Autorul

Nota: Tot materialul redactat, se află la Arhiva Securităţii în dosarul cu nr. 84. 687

Imagini din dosarele securitatii ale luptatorilor anticomunisti din Fagaras (C.N.S.A.S.)

I 770, vol.1, fila 72 / I 770, vol.1, fila 73 / I 770, vol.1, fila 74 / I 770, vol.1, fila 76 / I 770, vol.13, fila 41 / I 770, vol.13, fila 42 / I 770, vol.13, fila 43 / I 770, vol.13, fila 44 / I 770, vol.13, fila 45 / I 770, vol.82, fila 104 / I 770, vol.82, fila 105 / I 770, vol.82, fila 106 / I 770, vol.82, fila 107 / I 770, vol.82, fila 108 / I 770, vol.102, fila 251 /

P.16, vol.8, fila 6 / P.16, vol.8, fila 7 / P.16, vol.8, fila 8 / P.16, vol.8, fila 11 / P.16, vol.8, fila 12 / P.16, vol.8, fila 13 / P.16, vol.8, fila 15 / P.16, vol.8, fila 32 / P.16, vol.8, fila 34 / P.16, vol.8, fila 37 / P.16, vol.8, fila 38 / P.16, vol.15, fila 33.Ion Cristian /

1950

DECLARAŢIA lui HAŞU LAUREAN

(Vol.64, fila 186)

...În ziua de 15 mai 1948, ducându-mă la facultate cu Lungu Valer, am observat poliţia la uşa căminului. Mi-am dat seama de situaţie, ne-am întors la gazdă şi l-am înştiinţat pe Gavrilă Ioan, care plecase de dimineaţă la poştă. Gavrilă a venit mai târziu la gazdă.

După câteva zile am plecat cu Gavrilă la un muncitor din Baciu (Braşov), legionarul Dragoş Nicolae. Eu am plecat acasă. Gavrilă a rămas cu studentul Isac.

Mama lui Gavrilă m-a căutat în vară şi mi-a spus că Gavrilă se află la o fermă în Jibert. M-am dus la el, vrând să rămân şi eu acolo. Gavrilă a trebuit să se ascundă deoarece în presă a apărut numele lui în legătură cu procesul.(nota noastră Procesul Niculae Petraşcu – Nistor Chioreanu)

În 1949 l-am reîntâlnit pe Gavrilă, care se întâlnise cu Chiujdea Ion, Şovăială Gheorghe, Novac Nelu, Maga Mihai, Radeş Virgil, Socol Silviu. Împreună cu Haşu Andrei ne întâlneam toţi din când în când. În 1950 ne-am constituit în bandă, aceştia plus Haşu Gheorghe şi mai puţin Maga Mihai, care fusese arestat ca fugar individual....

NOTA NOASTRĂ

Cele de mai sus, declarate pe scurt, au fost povestite pe larg în cartea de memorii „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc”, de Ion Gavrilă-Ogoranu, Editura Marineasa, Timişoara 1993 (vol. I) şi 2001 (vol. al II-lea), la paginile 56-100.

DECLARAŢIE

(vol.1, fila 92)

Subsemnatul Şovăială Ilie, născut în anul 1895, ţăran mijlocaş, din comuna Berivoi, declar următoarele cu privire la fiul meu Şovăială Gheorghe, elev, la Şcoala Industrială Astra din Braşov. De Paşte, în 1948, împreună cu Novac Ioan şi cu alţi elevi, s-a dus la mănăstirea Sâmbăta de Sus. Venind de la mănăstire, fiul meu Gheorghe mi-a spus că s-a întâmplat ceva. El era în vacanţă pentru 8 zile, după care urma să plece la şcoală în Uniunea Sovietică. În noaptea următoare a venit notarul din comună şi cu un agent de la siguranţă. Notarul a întrebat de fiul meu. Eu i-am spus că doarme, şi ei au intrat în casă. Agentul de la siguranţă i-a spus fiului meu să se îmbrace şi să meargă până la primărie. După ce s-a îmbrăcat, l-a întrebat pe cel de la siguranţă, dacă poate să meargă până afară, şi întrucât acesta a acceptat a ieşit afară cu agentul după el. După un timp, agentul s-a întors înapoi, spunînd că băiatul meu a fugit. De la acea dată până în prezent, fiul meu nu a mai fost pe acasă. Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau şi semnez propriu.

Şovăială Ilie

Fişele individuale

ROMÂNI,

(daţi-l din mână în mână)

(Vol. 1, fila 455)

Ziua când suferinţelor voastre li se va pune capăt se apropie.

Munca ta furată, ţăran român, robia ta, muncitor român, umilinţa ta, intelectual român, vor avea sfârşit.-

Pentru voi, cei bătuţi şi schingiuiţi, purtaţi în lanţuri din temniţă în temniţă, va sosi ziua eliberării.-

Voi, ce aţi fost omorâţi în chinuri, împuşcaţi, arşi de vii, de către cele mai nelegiuite fiare care au călcat vreodată pământul românesc, veţi fi răzbunaţi.-

Iar vouă, nemernici fără Dumnezeu şi fără ţară, vă spunem: ora răfuielilor se apropie, pentru voi toţi cei ce trăiţi din sudoarea unei ţări, voi toţi cei ce primiţi bani, vânzând pe fraţii voştri, vă aşteaptă soarta trădătorilor. De răzbunarea neamului nu veţi scăpa nici în gaură de şarpe. Dacă celor din închisori li se va clinti un fir de păr din cap, patru veacuri va huii istoria de răzbunarea noastră.

ROMÂNI, pentru timpul cât i s-a mai dat Satanei să domnească în această ţară, veţi mai fi poate supuşi la încercări, vi se pregăteşte ruperea de glie. Nu primiţi jugul robiei cu laşitate, semnând pentru colectiv, pentru ca mâine să nu vă pară rău. Mai bine o suferinţă scurtă azi, decât o viaţă de ruşine mâine.-

Totodată vouă, scursori ale satelor, care v-aţi făcut unelte ale Satanei pentru a robi pe fraţii voştri, ţineţi minte că drumul pe care târâţi şi pe alţii va fi astupat cu stârvurile voastre.-

Când vă va suna ceasul, vă va suna şi scândura.

ROMÂNI, cel tare nu plânge

Răspunde sângelui cu sânge.-

Averea de-ţi va lua-o cineva

Şi nu o vei apăra

Nu eşti vrednic să fie-a ta.-

ROMÂNI, cu credinţă în Dumnezeul părinţilor voştri, pregătiţi-vă pentru ziua cea mare.-

Grupul 73 Carpatin,

de eliberare naţională.

NOTA NOASTRĂ

Manifestul a fost conceput de către Haşu Andrei (Baciu), în 1949 şi adoptat de către întregul grup. El a fost multiplicat cu ajutorul unui şapilograf, dăruit de căpitanul Mare Sabin. Era răspunsul nostru la acţiunea de colectivizare începută în anul 1949, în regiunea Făgăraş. Versurile au fost adaptate după o poezie de-a lui Aron Cotruş.

Bucureşti, 25 martie 1950

CIRCULARA NR. 2

Legionari, trăim clipe de grea cumpănă.

Niciodată în istoria sa sbuciumată, neamul românesc n-a cunoscut o mai sguduitoare încercare.-

Uriaşe forţe se ridică să ne ucidă.

Altarele, în jurul cărora ne-am strâns în vremuri de restrişte, sunt pângărite.-

Tot ce avem mai sfânt este dărâmat.-

Curge sângele din belşug pe pământul românesc.

Camarazi, iureş ţâşnind din inima Căpitanului, vestitorul viitoarelor măriri româneşti. Mişcarea legionară s-a născut din suferinţele şi năzuinţele neamului nostru.

La capătul unui sfert de veac, noi legionarii ne găsim pe acelaţi drum – linia vieţii neamului, sfinţit cu sângele martirilor căzuţi eroic, cu aceeaşi lozincă: TOTUL PENTRU ŢARĂ!

În volbura vremii, sfârşiţi de prigoane, încercaţi de trădători şi ispite, la lumina vie a icoanei Arhanghelului, legionarii stau de veghe, hotărâţi de luptă.

Azi neamul se trezeşte şi ne recunoaşte,

Vom fi chemaţi să dăm un crâncen examen.

ÎNAINTE!

În duhul Căpitanului vom birui!

NOTA NOASTRĂ

Manifestul a fost primit la organizaţiile muncitoreşti legionare din Braşov şi Făgăraş.

Miliţia judeţului Făgăraş

Mai 1950

DARE DE SEAMĂ

(Vol. 51, fila 32)

Strict secret

...Starea de spirit este neliniştită în prezent, în vederea înscrierii în G.A.C., pe care nu le vor nici într-un caz, adică sunt contra înfiinţării G.A.C., care îi face să nu se prezinte la adunări.

Circa Miliţie Voila

SINTEZĂ OPERATIVĂ

(Vol. 51, fila 34)

Strict secret

Din informaţiile culese: fugarului Haşu Gheorghe i s-a găsit o armă cu lunetă. În prezent cu alţi indivizi, se află în munţi. În Voila se află 30 chiaburi. Alţi duşmani ai regimului: din verificările pe teren toţi mijlocaşii sunt contra regimului şi contra colectivului, nedorind să se înscrie în G.A.C., nu vin la şedinţe când sunt chemaţi.

Măsuri luate: pentru fugarii din munţi s-au creat reţele informative, pentru a putea fi localizati şi distruşi. Chiaburii sunt urmăriţi de aproape de organele fiscale. Prin ţărănimea săracă se îngrădeşte acţiunea chiaburilor şi duşmanilor poporului.

Slt. de miliţie Zahorneanu Mihail

Circa Miliţie Voila

12. 08. 1950

NOTĂ INFORMATIVĂ Nr. 150

(Vol. 51, fila 42)

Strict secret

...În 6 August, anul curent, în comuna Netotu, au apărut 11 indivizi înarmaţi, care sunt fugiţi în munţi, şi urmăriţi politic. Printre aceştia se află Haşu Laurean, care a stat de vorbă cu oamenii. Acesta a spus că poate să le spună la comunişti că ei sunt acolo şi dacă au curaj să meargă după ei.

Preşedintele Comitetului provizoriu din Netotu, nu este străin de aceşti indivizi, nici cel din Breaza.

Slt. de miliţie Zahorneanu Mihail

NOTA NOASTRĂ

În primii ani, şi în 1950, circulam de multe ori, ziua prin sate, sau chiar cu căruţa. Uneori şi cântam. Eram convinşi că în satele noastre nu sunt informatori. De altfel miliţia a aflat de prezenţa noastră acolo, de-abia după şase zile.

NOTĂ

Strict secret

...În comuna Ileni, o parte din locuitori au dispărut de la domiciliu, pentru motivul că nu vor să se înscrie în G.A.C.

În 22 august 1950, orele 23:50, în comuna Ileni, necunoscuţi au tras două focuri de armă asupra Plt. Maj. de miliţie, Oncescu Stelică, care a fost rănit grav.

NOTA NOASTRĂ

Astfel au primit făgărăşenii campania înfiinţării colectivelor. Cel care a tras asupra plutonierului de Miliţie, a fost Niculae Mazilu. Fiind somat cu foc, a răspuns cu foc. N-a fost rănit grav, pentru că putonierul a revenit repede la post.

MENŢIUNE DESPRE BANDELE DIN M-ţii RETEZAT

(vol.27, fila 165)

Până în prezent avem informaţii despre: Socaci Teodor, din Sălajul Superior, fost legionar, Socaci David, zis Dedu, din Băieşti, Itu Niculae, legionar din aceeaşi comună şi ofiţerul Caragea. Ca sprijinitoare a fost arestată femeia Pius Elisabeta din Pui. În urma acţiunii miliţiei, ofiţerul Caragea a fost prins, iar Socaci David a fost rănit grav. Din anchetă rezultă că banda din Retezat acţionează sub conducerea colonelului Dumitriu. Acţiunea securităţii s-a desfăşurat de către col. Dulgheru.

În regiunea Dobra – Hunedoara, acţionează organizaţia „Z”, formată din 15-16 ţărani, care s-au aşezat în munte, la locul Faţa Roşie. În localitatea Sălişte, studentul Pătruţ Niculae, legionar, este dispărut de la domiciliu. În prezent avem informaţia că s-ar afla în munţi.

Mr. de securitate Briceag Niculae.

26. 08. 1950

NOTĂ INFORMATIVĂ

(Vol. 51)

Strict secret

Asupra misiunii executate în 22, 23, 24 şi 25 August 1950, în regiunea de munte. Apariţia unor bandiţi în zonă. Se propune: miliţieni îmbrăcaţi în uniforme de turist, bine îmbrăcaţi, să nu fie cunoscuţi nici de ciobani, nici de cabanieri, să facă naveta în special pe versantul „Ferestre”, unde deseori fac legitimaţii şi jefuiesc turişti. Această navetă să se facă zilnic, până la atingerea scopului. Actele de legitimaţie, asupra miliţienilor, să nu fie reale, pentru a nu fi demascaţi de cabanierist, unde trebuie să se legitimeze şi să se înscrie în registrul de evidenţă al turiştilor.

Plt. al miliţiei Ss indescifrabilă

NOTA NOASTRĂ

Episodul e povestit în volumul I, din cartea „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, capitolul Domnule Petrică, pagina 136, în care grupul de turişti (5 bărbaţi şi o femeie), se dădeau drept grupul Arnăuţoi, cu scopul ca noi grupul făgărăşan, auzind acest lucru, să ne ducem să ne întâlnim cu ei, căzând astfel în capcană.

RAPORT

(Vol 3, fila 303)

Strict secret

...În 27 august, banda Gavrilă, a coborât din munte în comune, ca urmare a acţiunii batalioanelor de Securitate ale D.S.S.R. regiunea Stalin. Aici au luat legătura cu alte elemente fugare legionare care nu fuseseră cu ei în munte, şi care au intrat în bandă, numărul lor crescând astfel până la 20, elemente naţionaliste din şcoli, fabrici şi sate.

Conform dispoziţiilor date de Gavrilă Ioan, care era şeful bandei, s-au împărţit în trei grupe, pentru a acţiona mai operativ.

Prima grupă a fost pusă sub comanda fugarului Mogoş Ioan, şi cuprindea pe: Mazilu Niculae, Socol Silviu, Novac Gelu, Duminecă Ioan, Stanciu Niculae, Arsu Gheorghe - zona Mîndra, Toderiţa, Ileni, Râuşor, Făgăraş.

A doua grupă a fost pusă sub conducerea legionarului student Cornea Marcel, în regiunea Părău – Ohaba. Cuprindea pe: Metea Victor, Chiujdea Ion, Novac Ion, Şovăială Gheorghe, Pirău Toma, Radeş Virgil.

Grupa a treia, sub conducerea lui Gavrilă Ioan, avea în componenţă pe Haşu Andrei, Haşu Gheorghe, Haşu Laurean, Sofonea Remus şi Ilioi Ioan.

Sarcina era de a procura arme şi a acţiona în scop terorist în eventualitatea unui război.

Grupul a avut legături cu căpitanul Monea Traian, care le-a furnizat arme şi echipament militar.

Duminecă Ioan avea legături cu Marinescu Mircea din Bucureşti, şi cu Gheran Ioan din Gherla.

Grupul condus de Mogoş, a recrutat pe Aron Comşulea, Cosma Partenie, plutonier la centrul de infanterie Făgăraş, Pop Zaharia, agricultor, Juncu Iacob, agricultor, Pică Nicolae, fierar, Pică Ioan, elev, Marcu Vichente, agricultor, Dragoş Gheorghe, agricultor, Pică Valer, muncitor, Roşca Matei, Metea Elvira, Traian Socaci, casier, toţi din Râuşor. În Toderiţa, Vichente Norel, agricultor, Balaban Vasile, agricultor, Duşa Dumitru, agricultor. În Mândra, Ilie Zara, agricultor, fost legionar.

ORGANIZAŢIA F.D.C.

Elevul Pică Ioan, urma să formeze în continuare Frăţia de Cruce, la Făgăraş şi în satele din jur. El a recrutat pe Sasu Ioan, Roşca Ioan, Vlad Octavian, Vlad Cornel, Mija Cornel, Balaban Ion, Florea Ioan, Balaban Octavian, Toma Ioan, Comşulea Nicolae, Pică Ioan, Coman Ioan, Ghizdavu Simion, Cornea Sabin, Blebea Toma, Mardan Ioan, Cornea Dorel şi Chichercea Ioan.

Ţineau şedinţe la Crepuri, noaptea. La aceste şedinţe participau fugarii: Mogoş, Mazilu, Socol, Duminecă şi Stanciu. Se făcea instrucţie şi educaţie legionară (n.n. învăţau cum să se comporte, să meargă la biserică, să fie economi la bani, să adăpostească pe fugari). Cântau cântece naţionaliste şi legionare). La câteva şedinţe a participat şi Gavrilă Ioan. La despărţire i-a influenţat pe aceştia să mai aducă şi alţi băieţi atât de la liceul Radu Negru, cât şi din comună.

În concluzie: scopul acestei organizaţii era tot un fel de ajutorare a elementelor legionare urmărite. Dintre aceste elemente care luau parte la aceste şedinţe, se găsesc în prezent arestate cinci persoane.

Grupa a procurat armament prin intermediul plutonierului Partenie Cozma, de asemenea sticle incendiare şi fumigene,(8 lăzi), depozitate la Pop Zaheu şi Comşulea Aron. Au depozitat şi cinci bombe de avion, de 50 Kg, fără focos, dar încărcate cu trotil, la Munteanu Ion şi Pop Zacheu.

ORGANIZAŢIA VULTANUL

(Vol.3, fila 307)

...Fugarul student Cornea Marcel, cu învăţătorii Pridon Ioan şi Boamfă Ioan, din Părău, au ajuns la concluzia să pună bazele unei organizaţii noi, au hotărât să recruteze membrii din rândul ţăranilor inteligenţi. S-au adunat în casa locuitorului Buta Ioan, şi au depus jurământul de credinţă, cu mâna pe armă şi pe inimă. Jur să apăr interesele organizaţiei Vultanul, şi să păstrez secretele ei.

Punctele de bază ale acestei organizaţii:

1. Organizaţia se numeşte Vultanul

2. Vultanul trebuie să fie un bun român

3. Vultanul trebuie să fie un bun creştin

4. Vultanul trebuie să de-a adăpost şi hrană elementelor urmărite, dacă acestea nu au crime la activul lor

5.Vultanul trebuie să păstreze secretele.

Iniţial, au fost recrutaţi următorii: Buta Ion, Buta Iacob, învăţătorul Ciurilă din Grid, învăţătorul Gubernat Rusalim din Comăna de Sus.

Miliţia Judeţului Făgăraş

SINTEZĂ INFORMATIVĂ

(Vol 51)

Strict secret

În seara zilei de 28 august 1950, au fost surprinşi de o echipă a securităţii din Făgăraş, un grup de opt indivizi înarmaţi, în casa locuitorului Comănici Ioan din Ludişor, socrul lui Haşu Gheorghe. Pândele au dat rezultat negativ. A fost ridicat Comănici Ioan, socrul fugarului Haşu Gheorghe, şi soţia fugarului. S-au dispus pânde, la locuinţa fugarului.

NOTA NOASTRĂ

Întâmplarea nu s-a petrecut în seara zilei de 28 August, ci în dimineaţa acelei zile, Nu au fost opt indivizi înarmaţi, ci numai Haşu Gheorghe, care s-a dus să-şi vadă copilul de curând născut. Securitatea prezenta întâlnirile cu noi, totdeauna în prag de seară, şi în număr mai mare, pentru a-şi putea scuza insuccesele faţă de şefi. Vezi episodul povestit în Brazii se frâng... vol. 1, capitolul intitulat „Cuncă-te tată, cuncă-te!”.

Miliţia judeţeană Făgăraş

02. 09. 1950

CĂTRE DIRECŢIA G၅NERALĂ A MILIŢIEI BUCUREŞTI

Transmis prin morse

(Vol. 51, fila 53)

Strict secret

Raportăm că: azi 2 Septembrie 1950, orele 9, una din echipele de informatori, formată din Plt. maj. Păiş Gherase, Plt. maj. Bârsan Aurel, şi doi informatori, care au plecat în acţiune informativă, pe ruta Valea Sebeşului – Sâmbăta de Sus, ajungând la vârful Gălăşescu, au fost atacaţi de doisprezece indivizi înarmaţi, care i-a încercuit şi somat. Cu echipa mai erau şi doi turişti evrei, un bărbat şi o femeie. Au înpuşcat mortal pe Plt. Maj. Păiş Gherase, un informator şi doi turişti. Pe Plt. maj. Bârsan Aurel, l-au bătut grav şi i-au dat drumul.

Armamentul a fost luat de bandiţi. Grupul de bandiţi face parte din Câmpulung Muscel. Acţiunea de urmărire se face în comun, cu organele de securitate. E nevoie de mărirea efectivului.

Comandandantul Miliţiei Făgăraş,

Cpt. Ciupu Alexandru

NOTA NOASTRĂ

Tot grupul de falşi turişti înarmaţi, a fost al securităţii. Ei s-au recomandat faţă de adevăraţii turişti, pădurari şi ciobani, drept grupul Arnăuţoi (cinci bărbaţi şi o femeie), cu scopul de a atrage grupul nostru în capcană. Securitatea ştiind că noi doream mult să ne întâlnim cu grupul Arnăuţoi s-a gândit că acest plan ar putea da rezultate.

Nenorocul lor a fost că: noi am fost informaţi, de către căpitanul Mare Sabin, am coborît la poalele munţilor şi în zonă au apărut adevăraţii Arnăuţoi. Vezi Brazii se frâng..., volumul 1, capitolul „Domnule Petrică”.

CĂTRE DIRECŢIA GENERALĂ A MILIŢIEI BUCUREŞTI

Strict secret

...În urma evenimentului din 2 Septembrie 1950, orele 9, de la vîrful Gălăşescu, s-a format o patrulă din 25 miliţieni, şi trei patrule de securitate, pentru a ridica morţii, şi a culege informaţii. Propunem organizarea unei razii generale de acord cu Miliţia şi Securitatea Argeş.

Comandantul Miliţiei judeţene Cpt: Ciupea Alexandru

Plt. Maj. Ieremia Ioan

NOTĂ

(Vol 51, fila 78)

Strict secret

Plutonierul major Bârsan Aurel, (cel lăsat în viaţă de Arnăuţoi. n.n..), a arătat că nu a fost bătut de bandiţi.

Se ştie că atacul a fost dat de către banda Arnăuţoi.

Cpt. de miliţie: Ciupu Alexandru

Miliţia judeţului Făgăraş

07. 09. 1950

CĂTRE DIRECŢIA GENERALĂ A MILIŢIEI BUCUREŞTI

Strict secret

1...A apărut banda lui Mureşan Ion din Ohaba, Făgăraş, cu cinci indivizi din Bucureşti, un ofiţer deblocat, din Codlea, şi studentul Mogoş Ion din Toderiţa. Mogoş Ion a lansat un manifest în Toderiţa, Făgăraş, antidemocratic, referitor la colectivizare. S-a organizat serviciul informativ, s-au făcut patrulări în munţi, pe Strâmba.

2...Banda lui Haşu Andrei, restul necunoscuţi, în zona Netotu, Ludişor.

3...Banda colonel Arsenescu şi fraţii Arnăuţoi.

Bandele sunt simpatizate de populaţie, care îi informează, alimentează şi găzduieşte.

Propuneri: să ni se dea urgent efective sporite, pentru a putea face faţă.

Cpt. de miliţie: Ciupu Alexandru

Miliţia regiunii Stalin

PLAN DE ACŢIUNE

(Vol. 28, fila 52)

Strict secret

Numărul de bande:

-banda Lupşa Victor din Teliu, raionul Stalin

-banda Mărginean Ion, Ohaba, Făgăraş

-banda Deak Carol, Sânbenedic, Târnăveni

-banda Arnăuţoi

-banda Arsenescu

-banda Capola Ştefan, Zărneşti, raionul Stalin

-banda Faina Lenuţa, Mărgineni, Făgăraş

-banda Udrea Slătinaru, Grid, Făgăraş

-banda Lupea Niculae, Tiur, Blaj

-Lene Vespasian, Merghindeal, Agnita

-Bucşan Niculae, Sălişte Sibiu

-Bratu Bucur, Răşinari

-Cismaş Constantin, Porumbacu de Sus

-Dobre Mircea, Sighişoara

-Depner Ioan, Jibert, Rupea

Miliţia nu a reuşit să se apropie de ţărănimea săracă, deoarece această populaţie, încă este apropiată de chiaburime, şi mai mult, populaţia din această regiune mai este încă obsedată de religie.

Nu avem încă o agentură recrutată pe baza materialului compromiţător, din rândul ţărănimii sărace.

Nu se va trece la nici o acţiune până nu se anunţă organele de securitate.

Miliţia judeţeană Făgăraş

08. 09. 1950

CĂTRE DIRECŢIA GENERALĂ A MILIŢIEI BUCUREŞTI

Strict secret

Raportăm că în ziua de 8 Septembrie , orele 17, au fost semnalaţi în marginea comunei Ludişor, trei indivizi, membri ai bandei Haşu. S-au organizat trei patrule a cinsprezece oameni, în colaborare cu efectivele securităţii. Bandiţii au fost încercuiţi, dar au reuşit să dipară prin porumb, favorizându-i întunericul.

Cpt. de miliţie Ciupu Alexandru

NOTA NOASTRĂ

Am fost patru „bandiţi”, cei trei Haşu şi Gavrilă, Episodul e povestit în capitul „Eu îmi cunosc caii”, din Brazii se frâng, vol.I, pag. 133. Am trecut atunci printr-o situaţie foarte grea fiind surprinşi, când tocmai toţi patru ne curăţam armele. Eu şi Haşu Laurean am reuşit din mers să ne asamblăm Z.B.-urile, dar Andrei şi Gheorghe Haşu s-au refugiat cu piesele pistoalelor mitralieră în foile de cort.

Serviciul judeţean de securitate Făgăraş

10. 09. 1950

CĂTRE DIRECŢIE REGIONALĂ DE SECURITATE STALIN

(vol. 2. fila 384)

În ziua de 8 August 1950, bandiţii Haşu Andrei, Haşu Gheorghe, Haşu Laurean şi Gavrilă Ioan, se aflau în porumb, între Dridif – Voila – Beclean – Ludişor. În aceeaşi zi la orele 17:30-18:00, am operat o încercuire cu trei echipe a 15 oameni, bine înarmaţi cu puşti – mitraliere, pistoale –mitraliere, arme Z.B. şi grenade. Grupa I condusă de Lt. maj. Vlad Leonida cu informatorul, a intrat prin hotarul Dridif. Grupa a II-a condusă de Lt. maj. Stoica Octavian a intrat prin Berivoii Mici, cu obiectiv în direcţia lui Vlad Leonida. Grupa a III-a condusă de Lt. de miliţie Blidaru, a intrat din Luţa în aceeeaşi direcţie.

Grupa lui Vlad Leonida a văzut bandiţii la circa 800 m., însă a făcut greşeala de a nu trage. (N.N. în realitate au tras). I-au urmărit până s-a înnoptat. În drumul lor, bandiţii l-au întâlnit pe tănărul Barbu (n.n. informatorul Barbu). Bandiţii s-au retras către Breaza, favorizaţi de întuneric. Vor fi urmăriţi în continuare. (N.N. În realitate ne-am retras spre Iaşi – Făgăraş, Săsciori.)

Cpt. de securitate Teodosiu Ioan

Miliţia Judeţeană Făgăraş

12. 09. 1950

CĂTRE DIRECŢIA GENERALĂ A MILIŢIEI BUCUREŞTI

Strict secret

...Pentru prinderea bandei Arsenescu s-au format trei patrule a câte 15 oameni, combinate cu efectivele securităţii pentru acţiune în Munţii Făgăraşului, unde fac pânde la punctele obligatorii de trecere, pentru 10 zile.

Comandantul Miliţiei Făgăraş: Blidaru Gheorghe

NOTA NOASTRĂ

De fiecare dată când se acţiona împotriva grupurilor de rezistenţă Arsenescu-Arnăuţoi, se trimeteau forţe ale securităţii şi miliţiei din regiunea Stalin şi Sibiu, de obicei pentru a bloca creasta munţilor Făgăraş. Pe de altă parte, atunci când se aţiona împotriva noastră, erau ajutaţi de securitatea din Argeş, tot pentru blocarea crestelor munţilor. Mai târziu, în anii următori, s-au format acţiuni comune între cele trei regiuni ale securităţii (Stalin, Argeş şi Sibiu), sub comandament unic.

Miliţia judeţeană Făgăraş,Post Lisa

26. 10. 1950

REFERAT

(Vol. 51, fila 278)

Strict secret

...În ziua de 22 Octombrie 1950, cei trei Haşu au fost văzuţi de Vulcu Constantin din Breaza, la stupina lui Jean din Lisa. De aici s-ar fi dus spre Pojorta. L-a văzut şi pe tatăl lui Haşu Gheorghe, cu mânecile pline (de mâncare). Alimentarea lor se face cu un cal al lui Hariton Moldovan din Pojorta.

Stau la bordeiul lui H. Moldovan, (în pădurea lui). Informaţia a fost dată de Ţarog Ioan.

Bandiţii sunt ajutaţi de Gheorghiţă Şchiopului, (neam cu Haşu), Trâmbiţaş Mihai, Negrea Alexandru, Pop Jean, Cornilă Şerban, Haşu Victor, David Greavu (Ducă), Haşu Gheorghe, Vulc Ioan.

Plt. Mureşan Gheorghe

Plt. Eremia Ion

NOTA NOASTRĂ

Aşa şi-a început activitatea de informator Vulcu Constantin din Breaza, fiu de cârciumar, poate cel mai zelos informator al securităţii, care cunoştea bine oamenii.

Zeci de oameni au intrat pe mâna securităţii şi la închisoare, de multe ori pe informaţii inventate, ca în cazul de faţă. Nu ne-am folosit niciodată de calul şi coliba lui H. Moldovan. La fel a procedat şi fostul plutonier de jandarmi Mureşan Gheorghe.

05. 11. 1950

NOTĂ INFORMATIVĂ

(Vol.122, fila 23)

Metea Victor este un duşman înrăit al regimului. Ascultă posturi de radio străine. Nu discută cu membrii de partid. A căutat să arunce lâna de cotă pe apă. Vorbeşte că vin americanii. Se sustrage de la muncile voluntare şi şedinţele comunale. Zice că regimul comunist îşi bate joc de oameni, şi că el nu vrea să stea în colhoz cu dr. Petru Groza.

Primită de la informatorii „Pasărea albastră” , „Cucu Ioan” şi „Colegiul”.

30. 04. 1957

DECLARAŢIE

Dată în faţa noastră

Sergent major Ichim Gheorghe, din Miliţia raionului Făgăraş, declar următoarele:

în 1950, luna Noiembrie, 14, am fost deplasat la acţiunea din satul Râuşor, raionul Făgăraş, în problema prinderii bandei Arsu, Socol, Duminecă şi alţii, care la deplasarea noastră din informaţiile date de fostul Plt. Maj. Oncescu Stelian, şef de post la Postul comunei Ileni, la care acţiune, s-a început la ora doisprezece până la trei, unde au fost bandiţi găzduiţi, în care am fost organizaţi pe grupe, unde a fost înconjurată casa, iar fostul Sergent Major Biliboc Valentin, a fost împuşcat în urma unor schimburi de focuri între bandiţi şi organele noastre, care a căzut mortal în fundul grădinei, care era în post fix lângă un gard, unde după moartea lui, au dispărut bandiţii, din care o parte au fost prinşi, iar o parte au fugit în comuna Mândra şi alte sate, unde s-a continuat urmărirea lor. Declar, susţin şi semnez propriu

Serg. Maj. Ichim Gheorghe

Slt. Maj. Averbuch Izu

Grupul Operativ Făgăraş,

18. 11. 1950

RAPORT

către Direcţia Securităţii stataului din regiunea Stalin

(Vol 3. fila 301)

Strict secret

Vă înaintăm pe numiţii: Duminecă Ioan, Stanciu Nicolae, Arsu Gheorghe, Socol Silviu, Radeş Virgil, Cosma Partenie, Pridon Ion, Pop Zaharia, Gurălic Vasile, Pică Ioan, Comşulea Aron, Udroi Constantin, Cornea Maria, Dragoş Gheorghe, Nora Nicolae, Marcu Vichentie, Balaban Ilie, Muntean Gheorghe, Gubernat Rusalim, Gheran Ioan, Socaciu Traian, Pică Nicolae, Duşa Dumitru, Nora Ioan, Muntean Ioan, Roşca Matei, Balaban Vasile, Balaban Gheorghe, Juncu Iacob, Zară Ilie.

Cpt. de securitate: Teodosiu Ioan

Lt. Maj. Vlad Leonida

PROCES VERBAL DE AUDIERE

a lui TAMAŞ IGNAŢIU, din Cosmeni, judeţul Ciuc

...În 1950, Noiembrie, ziua 14, am plecat în misiune pentru prinderea bandiţilor în comuna Mândra, eu supravegheam geamurile unei locuinţe. Dimineaţa la ora cinci, doi indivizi au apărut în partea opusă, şi au tras cu arma asupra mea, fiind rănit. Ambii bandiţi erau de aceeaşi statură, îmbrăcaţi în haine lungi, şi au venit din direcţia Toderiţa, şi au plecat pe şoseaua principală.

Ss. Tamaş Ignaţiu

SINTEZĂ OPERATIVĂ

(vol 51, fila 338)

Strict secret

Pentru prinderea bandelor şi a elementelor din bandă, s-au format patru echipe de 31 de oameni fiecare. Serg. Maj. Biliboc Valentin, din aparatul politic, s-a oferit voluntar. Plt. Maj. Oncescu, a analizat terenul şi obiectivele, împreună cu informatorul lui, cu care ocazie a aflat, că în acele patru obiective „case”, ar fi ascunşi fugarii: studentul Mogoş Ion cu încă doi străini necunoscuţi. Întâlnirea s-a făcut la un kilometru de capul satului Râuşor. Aici efectivul s-a împărţit în două: unul având ca obiectiv, trei case care trebuiau încercuite odată. La primul obiectiv au acţionat 25 oameni, formînd un cordon de încercuire. Fugarul Gheorghe Arsu, a fost prins în timp ce fugea din casă în stradă, unde a fost încercuit de miliţieni.

Trei fugari au ieşit prin grădină, deschizând foc asupra miliţienilor, cu pistoale automate, cu care ocazie, au împuşcat mortal pe Serg. Maj. Biliboc Valentin, reuşind să fugă.

La al doilea obiectiv, a operat o echipă de 7 oameni, prinzând pe individul Duminecă Ioan.

În timpul scotocirii, indivizii Radeş Virgil şi Cornea Marcel au deschis foc asupra miliţienilor, rănind grav pe miliţianul Tamaş Ignaţiu.

Al treilea individ, anume Socol Silviu, s-a refugiat în Toderiţa, unde a fost prins.

În timp ce era în captură, fugarul Cornea Marcel, a fost împuşcat mortal. A mai fost prins în oraşul Făgăraş, fugarul Stanciu Nicolae, găzduit la 13 Decembrie (cartierul 13 Decembrie n.n.), care a încercat să fugă, fiind rănit. Au fost arestaţi găzduitorii.

Comandantul de miliţie Cpt: Blidaru Gheorghe

NOTA NOASTRĂ

Episodul a fost povestit în „Brazii se frâng...”, pag 162-165 în capitolul „Primul căzut – Marcel Cornea”.

DECLARAŢIE

(Vol. 54, fila 386)

Subsemnatul Strunt Traian, declar că în 1950, Noiembrie, am participat împotriva bandiţilor din Râuşor, în această acţiune a căzut Serg. Maj. Biliboc Constantin. Ne-am deplasat la Mândra, urma să vină bandiţii, în timp ce Slt. Petrescu, făcea percheziţie, a fost împuşcat grav Plt. Tamaş Ignaţiu. A sosit imediat Col. Kalauseck cu Comandantul de Miliţie Blidaru. Nu aveam mijloace de transport. Bandiţii au dispărut în întuneric.

Semnat: Strunt Traian

Anchetator, Lt. Maj. Averbuch Izu

30. 11. 1950

PROCES VERBAL

(fila 157)

Dresat astăzi, anul 1950, luna noiembrie, ziua 30, orele 19:30, în comuna Părău, la locuinţa lui Noră Gheorghe din Raionul Făgăraş.

Noi: Stoica Octavian, Lt. Maj. de securitate, şi Roşca Ioan, Lt. Maj. de Miliţie şi Plt. de securitate Frăţilă Horea, am descins la locuinţa numitului Noră Gheorghe, din comuna Părău, Raionul Făgăraş, unde după ce s-a pecheziţionat întreg imobilul, rezultatul este după um urmează.

În şopronul cu pleavă s-au găsit bine ascunse: una pelerină tip germană, militară, una raniţă de vânătoare, un veston, un palton, o pelerină, un veston de stofă de casă, una scurtă îmblănită, binoclu, un sac merinde, un porthart de muşama, cu notiţe şi scrisori, proprietatea lui Cornea Marcel, una Carte de rugăciuni, una carte „Cruce şi naţionalism” de Lascarov Moldovan, una broşură din lumea legionară – Victor P. Gârcineanu, un carnet de însemnări, „Trilogia Cunoaşterii” de Lucian Blaga, „Jurnalul căpitanului Zelea Codreanu”, „Oameni aleşi”, de Simionescu, „Scrisori - Ghica către Alexandri”, „Basme din ţara lui Alb Împărat” de Lungeanu, „Un duşman al poporului” de H. Ipson, romanul „Printre vulturi”, de Carl May, „Revoluţia rusă” de Donici, Revista infanteriei din Ianuarie 1936, un Dicţionar german-român. Toate aceste obiecte arătate mai sus au fost ridicate.

Interogînd pe numitul Noră Gheorghe, ne-a declarat că lucrurile găsite la el, precum şi cărţile, au fost lăsate de doi indivizi pe care nu-i cunoaşte după nume, pe care i-a găzduit, fiind aduşi la el de învăţătorul Pridon. Amândoi au fost înarmaţi cu pistoale mitralieră, văzându-i înarmaţi, şi-a dat seama că sunt bandiţi.

Ss. Noră Gheorghe

Lt. Maj. de securitate: Stoica Octav Asistent: Curcă Leonida

Plt. de securitate: Frăţilă Niculae

Miliţia Judeţeană Făgăraş

Postul de Miliţie Ileni,

REFERAT

(Vol. 53, fila 132)

Strict secret

Asupra activităţii agenţilor informatori Roşca Vichentie, Ţipu Ioan şi Roşca Ioan din satul Râuşor. Activitatea susnumiţilor, nu s-a mărginit numai în decoperirea bandei Arsu Gheorghe, Socol şi alţii, în satul Râuşor, Mândra, Toderiţa, Părău, şi în târgul porcilor Făgăraş. Susnumiţii au luat parte activă, ca călăuze în satul Râuşor, cauze desăvârşite în noaptea de 14 spre 15 Noiembrie 1950, dată de la care nu au mai adus aport pozitiv asupra bandelor, ci numai demascarea unor găzduitori din Râuşor.

Vichentie Roşca şi Ţipu Ioan, împreună cu Ioan Roşca, fiul lui Roşca Vichentie, au fost remuneraţi cu câte 1000 lei fiecare. (vezi raportul nostru 134 din 04. 12. 1950). Spre a se putea menţine în viitor legătura cu aceştia, suntem de părere să apreciaţi sumele cu care-i pot remunera, deoarece numiţii, până în prezent, au fost încunoştinţaţi că procesul nu s-a judecat, şi la momentul (potrivit n.n.), Miliţia Făgăraş îi va satisface mulţumitor.

Comandantul postului Ileni Plt. Maj. Oncescu

(fotocopia chitanţelor ....................)

Miliţia raională Făgăraş

Biroul bande

NOTĂ INFORMATIVĂ

(Vol. 53, fila 130)

Strict secret

Către Postul de Miliţie Ileni. Veţi raporta ce aport au adus aceşti doi informatori în problema prinderii bandiţilor din Râuşor. Aţi primit pentru această lucrare o sumă pentru informatori, pentru ca munca acestora să fie răsplătită.

Dumneavoastră veţi face un referat, în care se va arăta toată activitatea acestora, dacă au sau nu dosare.

Comandantul Raionului Făgăraş, Mr. Blidaru Gheorghe

Miliţia raională Făgăraş, Biroul judiciar

06. 12. 1950

PLAN DE ACŢIUNE PENTRU PRINDEREA BANDEI HAŞU

(Vol.28, fila 34)

Strict secret

1. Instalarea a 3 posturi fixe, de cătrei trei oameni, cu câte o puşcă mitralieră şi grenade, pe liziera pădurii, în punctele obligatorii de trecere.

2. Formarea de patrule din câte 6 oameni, pentru fiecare casă bănuită, cu scopul de a fi scotocită.

3. În comuna Ludişor vor fi trimise 2 patrule, total 12 miliţieni.

4. În localitatea Breaza, 7 obiective, total 42 oameni.

5. În Pojorta, 12 obiective, total 66 de oameni.

6. În comuna Lisa, 5 obiective, total 30 de oameni.

7. În comuna Netotu, 2 obiective, total 12 oameni.

Acţiunea va fi condusă de Slt. de miliţie: Moritz Alexandru, şi Lt. de securitate: Vlad Alexandru.

Mai avem nevoie de 101 oameni.

Comandant de Miliţie Şeful biroului Miliţei Judiciare

Blidaru Gheorghe Slt. de miliţie: Moritz Alexandru

NOTĂ INFORMATIVĂ

În 7 aprilie 1951, m-am întâlnit cu secretarul organizaţiei de bază Roşca Vichente şi deputatul Ţipu Ioan (între timp au înaintat în grad, căpătând şi funcţii n.n.), care s-au plâns că cu ocazia descoperirii bandei în Râuşor şi-au pus viaţa în pericol pentru a descoperii bandiţii, cu speranţa că vor fi răsplătiţi. Dar după ce au dat informaţii sigure, nu au fost răsplătiţi după munca depusă, din partea securităţii, spunând că nu mai au nici o dragoste pentru a mai duce acea muncă contra acestor bandiţi, dacă ei nu sunt răsplătiţi.

NOTA NOASTRĂ

În adevăr au fost slab răsplătiţi pentru informaţiile din luna noiembrie. 1000 de lei era pe atuci, doar preţul unui viţel.

Că în urma „muncii lor”, au fost împuşcaţi mortal cinci tineri, 17 oameni au fost condamnaţi la moarte, alţi zeci au fost condamnaţi la închisoare, că au fost incendiate două gospodării de către securitate, care au ars până în temelii, că au produs jale şi teroare în zece localităţi din Ţara Făgăraşului, nu îi mustra cugetul. Ei erau nemulţumiţi şi nu mai aveau dragoste de a servi miliţia, că nu au fost recompensaţi pe măsura „muncii lor”. Nu-ţi vine să crezi că în satele noastre au trăit şi trăiesc atfel de fiinţe.

Postul de Miliţie Ileni

CĂTRE MILIŢIA RAIONALĂ FĂGĂRAŞ

(Vol. 53, fila 231)

Numiţii Ţipu Ion, deputat, şi Dormenco Simion, deputat referent financiar, au fost bătuţi cu leziuni corporale, şi tăvălugiţi în faţa publicului, în stradă, în faţa cârciumei din Râuşor, de către Dragoş Vichentie, 21 ani, Stroe Ioan, 19 ani şi Arsu Dumitru, 19 ani.

Şef de Post, Serg. Maj. Oncescu

SINTEZĂ OPERATIVĂ

(Vol. 51. fila 349)

Strict secret

În seara zilei de 22 Noiembrie 1950, o patrulă a postului de miliţie Drăguş, pe şoseaua Drăguş - Sâmbăta de Sus, a avut un schimb de focuri cu doi indivizi înarmaţi. Se crede că ar fi fost Ilioi Ion cu unul din Haşi.

S-au format câteva patrule puternice, ce au scotocit terenul în haine civile, fără rezultat pozitiv. S-au format în decursul săptămânii patrule cu un efectiv de 10 + 15 subofiţeri de miliţie.

În Grid, s-a făcut o descindere, în noaptea de 24 spre 25, cu 55 de oameni, din care 15 miliţieni.

Comandantul Miliţiei Raionale Făgăraş: Blidaru Gheorghe

NOTA NOASTRĂ

Nu erau Ilioi Ioan cu unul din cei trei Haşi, ci Metea Victor şi Toma Pirău, care căutau să se întâlnească cu ceilalţi din grup.

Direcţia Miliţiei Regiunii Sibiu

NOTĂ

Către Direcţia Generală a Miliţiei Judiciare Bucureşti

Strict secret

... S-a hotărât organizarea unei pânde la ieşirea din comuna Berivoii Mari, în locul de trecere a banditului Chiujdea Ion şi alţii doi.

...Un efectiv de 20 miliţieni, sub conducerea căpitalului Mărăscu Constantin, să se deplaseze Mândra-Valea Pojortei-Muntele Scărişoara în scopul găsirii eventualului bordei săpat în pământ.

... Au fost încadraţi la Raionul de Miliţie, 9 miliţieni din Mediaş, care au cerut prin raport scris individual să fie încadraţi în acţiunea contra bandei.

Nicolae Rădulescu

07. 12. 1950

PROCES VERBAL

Azi, 1950, luna Decembrie, 7. Noi, Cpt. de miliţie Mărăscu Constantin, din Direcţiunea Miliţiei Sibiu, Lt. Maj. de securitate din D.R.S. Stalin, ne-am deplasat cu un efectiv de 19 miliţieni şi un Serg. de securitate pe itinerarul Breaza-Valea Pojortei, până în dreptul Muntelui Scărişoara, unde pe versantul estic am descoperit unul din lăcaşurile bandei Gavrilă, în interiorul unei stânci mari. În locul bordeiului bandei, în interiorul unor stânci prăpăstioase, am descoperit următoarele: trei arme Z.B., în stare de funcţionare, 170 cartuşe, 2 flacoane de dinamită, 2 lopeţi Lieneman, un târnăcop, un aparat de radio cu galenă, material subversiv: Carte cu cântece legionare, volumul I pentru legionari, de Corneliu Zelea Codreanu, cartea „Medicul familiei”, una carte „Însemnări de pe front” de Niculae Totu, una carte „Noul Testament”, una carte „Drumuri de munte”, una carte „Imitaţia lui Hristos” de Thomas a Kempis, una busolă mică, un ceaun 6 litri, un ceaun 2 litri, una foaie de cort 1,7/2,5m, una pereche opinci de cauciuc, una gamelă, una pătură civilă, un rucsac de casă, un sac de merinde militare, trei sumane de casă, maro, un suman de casă de culoare maro, patru căciuli de culoare neagră, un bidon de aluminiu, un maieu, două pulovăre, ciorapi, traistă de pânză, şervete de pânză, două pături, scurtă îmblănită, o prelată maghiară, o foaie de cort militară, săpun, tifon, pansamente, linguri, furculiţe, aţă, o piele de capră, o traistă de casă. Toate obiectele arătată au fost ridicate şi predate serviciului de Securitate al Poporului din Făgăraş, drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal.

Cpt. de miliţie Lt. de securitate

Mărăscu Constantin Brăilă Mircea

NOTA NOASTRĂ

Această captură a securităţii a fost cea dintâi pierdere de materiale de-ale noastre, în munte.

MOARTEA LUI TOMA PIRĂU (PORÂMBU)

Securitatea Poporului Făgăraş

REFERAT

Către Direcţia Securităţii Statului oraşului Stalin

(Vol.8, fila 284)

Strict secret

..S-a trecut la răpirea fratelui său vitreg Blebea Vasile, s-a trecut la şantajarea sa ca în trei zile să afle unde este. În seara zilei de 18 Decembrie, Blebea Vasile, ne-a furnizat informaţia că Pirău Toma, s-ar găsi ascuns la un unchi de-al său, Cornea Dumitru din Ileni. S-a organizat o echipă de 20 de oameni, din organe de securitate şi miliţie, şi s-a trecut la o descindere, la obiectivul indicat, înconjurat în mod perfect.

O echipă de şase oameni, condusă de Lt. Amuza Teodor, a trecut la spargerea şi controlul obietivului. În casă a fost găsită numai gazda, Cornea Dumitru. Folosindu-se orice mijloace acesta a negat categorit, afirmând că nu l-a văzut de un an şi jumătate. A continuat operaţia de scotocire.

În şură, gazda a fost împinsă pe scară. Când gazda a ajuns sus, s-a culcat imediat, stingând felinarul. Din paie s-a deschis foc de pistol-mitralieră în echipa de control, împuşcând mortal pe Lt. Poleac Dumitru. S-a deschis foc asupra şurei cu toate armele. Lupta a continuat o oră şi jumătate. A mai fost rănit mortal Serg. Maj. de miliţie Voievod Mihai. În timpul luptei, banditul a fost somat continuu să se predea, la care s-a răspuns cu înjurături, strigând următoarele: Sunt român, şi român vreau să mor, şi n-am să mă predau vouă bandiţilor, decât mort.

După încetarea focurilor, s-a trecut la verificarea şurei, pentru a se constata, dacă banditul a fost împuşcat. Ca măsură de precauţie s-a folosit stratagema, de a se introduce în şură, părinţii lui, cu un felinar aprins, fapt care a confirmat că banditul a fost împuşcat. Ei au dat jos cadavrul. Ca armament a fost găsit un pistol-mitralieră Deimler-Puch, încă 24 cartuşe şi o traistă cu 16 cartuşe.

Persoane implicate:

1. Cornea Dumitru, născut în 1899, trei hectare de pământ, P.N.Ţ. Maniu. A trimis după fratele lui Toma Pirău, Blebea Vasile, aceste a promis că vine, dar n-a venit

2. Milea Valeriu, născut în 1911, secretar al Organizaţiei de bază, s-a întâlnit cu Toma Pirău, cu care a discutat despre un pistol, de care ştia Toma Pirău

3. Blebea Vasile, în urma angajamentului, deşi a fost chemat de fratele său, nu s-a dus, ci s-a dus la Miliţie.

Propunem ca Cornea Dumitru, să fie încadrat în Legea 16.

Cpt. de securitate: Teodosiu Ioan

NOTA NOASTRĂ

Aşa a murit Toma Pirău (Porâmbu). Avea 21 de ani. Căpitanul de Securitate a uitat să consemneze, că la plecare, au dat foc gospodăriei lui Cornea Dumitru, care a ars în întregime, aşa cum, cu câteva zile înainte, i s-a dat foc gospodăriei lui Juncu Iacob, din Râuşor, socrul Plt. Cosma Partenie.

DECLARAŢIE

(Prezenta declaraţie se află în dosarul Nr. 1. 176 Vol. I/55)

Subsemnatul Cornea Dumitru, născut în anul 1899, în comuna Ileni, judeţul Făgăraş, plugar, declar următoarele: în seara zilei de 18 Decemdrie 1950, cam pe la orele 18:30, a venit la mine nepotul meu Pirău Toma, despre care ştiam că este fugit, fiind urmărit. A bătut la geam, şi i-am dat drumul în casă unde i-am dat de mâncare. Mi-a spus că a fost pe munte şi că a coborât la sate împreună cu Metea Victor, cu care urma să se adăpostească pentru iarnă. A mai spus că dacă vor veni englezii şi americanii, va scăpa de armată, iar de nu se va face vreo schimbare, în primăvară pleacă iar la munte. Pe la ora 20 a plecat în şopru să se culce. Mi-a lăsat vorbă, dacă vine fratele său Vasile Blebea, să-i spun că este în şopru. După un timp, au venit organele de miliţie, care m-au sculat din somn şi m-au întrebat de nepotul meu Pirău Toma. Eu am refuzat să recunosc că este la mine.

Atunci am fost prins să merg cu felinarul în mână în şopru, acolo, m-am urcat ca să ajung unde era fânul sus, iar după mine, erau miliţieni. Când am ajuns sus la capul scărei, numitul Toma Pirău, a dat un semnal spunând „pâs”, la care eu am stins lampa şi m-am băgat în fân. Pirău Toma a tras două focuri de pistol, nu ştiu pe cine a lovit, după aceea am auzit că a mai tras două focuri în curte.

Menţionez că până în această seară Pirău Toma nu a mai fost la mine. Când a venit am văzut la el un pistol automat. Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, o susţin şi o semnez, propriu, nesilit de nimeni, după ce am citit şi am înţeles cuvânt cu cuvât.

Oraşul Stalin

16. 01. 1951

Cornea Dumitru

MORTEA LUI MOGOŞ IOAN ŞI A LUI MAZILU NICULAE

R.P.R. Tribunalul Militar Timişoara

Parchetul Militar Timişoara

REFERAT INTRODUCTIV

De acord Procuror Militat Şef ss indescifrabil

Comandantul Garnizoanei Timişoara ss indescifrabil

Noi, Cpt. magistrat Argeşanu Gheorghe, Procuror Militar pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, având în vedere delegaţiunea dată nouă de către Dl. Procuror Şef al Parchetului Militar, văzând actele alăturate, constatăm următoarele în fapt.

În ziua de 16 Decembrie 1950, Parchetul Militar Timişoara, a fost sesizat printr-un raport telefonic al Postului de Miliţie Pădureni, că în dimineaţa acelei zile, în timpul unei acţiuni de prindere a doi indivizi necunoscuţi, suspecţi, adăpostiţi la locuitorul Murariu Traian, din comuna Pădureni nr. 146, a fost împuşcat mortal Plt. Maj. de miliţie Anton Jianu, precum şi cei doi indivizi urmăriţi.

Ne-am deplasat la faţa locului, unde la locuinţa lui Murariu Traian, am găsit cadavrul Plt. Maj. de miliţie Jianu Anton, şi alte două cadavre a unor indivizi tineri, care din cercetări au fost identificaţi în persoanele lui Mazilu Niculae şi Mogoş Ioan.

Rezultă că indivizii: Mazilu Nicole şi Mogoş Ioan, condamnaţi pentru diferite fapte penale, au venit în comuna Pădureni, Timişoara, cerând găzduire lui Murariu Traian, pe care îl cunoşteau dinainte.

Fiind informat de acest lucru, şeful postului de miliţie Jebel, însoţit de şapte miliţieni, s-a deplasat în dimineaţa zilei de 16 Decembrie, la orele 4, la faţa locului, pentru a prinde şi identifica pe cei doi indivizi.

Plt. Maj. Jianu Anton a format două echipe, după care el împreună cu miliţienii: Nucea Ivan, Cojocaru Ilie, şi alţi doi s-au dus la uşa bucătăriei locuinţei lui Murariu Traian, deşteptându-l pe acesta din somn şi întrebându-l unde sunt cei doi indivizi.

La început Murariu Traian a negat, însă la insistenţele subofiţerului, a luat o lampă, conducând pe miliţieni în camera numărul 1 unde se aflau indivizii. Plt. Maj. Jianu Anton, a intrat primul în cameră, somând pe cei doi indivizi care stăteau în aşteptare, să ridice mâinile în sus. În acelaş moment Mogoş Ioan, care avea un pistol de buzunar în mână, a tras un foc de armă, lovindu-l pe Plt. Maj. Jianu, în regiunea gâtului. Subofiţerul s-a repezit asupra agresorului, apucându-l de gât şi căzând amândoi încleştaţi pe pardoseală.

Întrucât al doilea individ, Mazilu Nicolae, se repezise în subofiţer pentru a salva viaţa acestuia (a lui Mogoş), miliţianul Nucea Ivan, a tras un foc de armă în Mazilu Niculae, la un moment dat individul Mogoş Ion, a reuşit să-şi elibereze mâna dreaptă, şi a mai tras un foc de pistol în pieptul Plt. Maj. cu care se afla încleştat în luptă, subofiţerul căzând mort pe pardoseala camerei.

În acelaşi moment, individul s-a sculat într-un genunchi, a înarmat pistolul şi l-a ţăcănit spre miliţianul Nucea Ivan, însă cartuşul nu a luat foc. Văzându-se în primejdie, miliţianul a tras un foc de armă în pieptul agresorului, care a căzut jos. Intervenind energic, şi miliţianul Cojocaru Ilie, a lovit cu patul armei pe individul Mogoş Ioan, din cauza loviturii, patul armei s-a rupt.

Întrând şi ceilalţi miliţieni, aceştia au căutat să de-a primele ajutoare Plt. Maj. Jianu Anton, însă totul a fost zadarnic, întrucât acesta a murit.

Faptele de mai sus, rezultă din declaraţiile martorilor şi învinuiţilor, din certificatul medico-legal, fila 26, şi din situaţia de la faţa locului, constatată de noi.

S-a ordonat autopsierea cadavrelor agresorilor: Mazilu Nicolae şi Mogoş Ioan, şi examinarea cadavrului Plt. Maj. Jianu Anton.

În ce priveşte pe Murariu Traian, a fost deferit Instanţelor Ordinare.

Proc. Militar Cpt. Mag. Argeşeanu Gheorghe

NOTA NOASTRĂ

Corpurile celor doi luptători: Ioan Mogoş (20 ani) şi Niculae Mazilu (20 ani), au fost aruncate într-o groapă, la marginea cimitirului satului.

O fetiţă de doisprezece ani din apropiere, a urmărit din pod acest fapt. După 45 de ani a mărturisit ce-a văzut atunci.

Osemintele celor doi luptători au fost găsite şi au fost înmormântate în cimitirul comunei Leu, lângă Craiova.

19. 12. 1950

SINTEZĂ INFORMATIVĂ

(Vol. 53, fila 90)

Strict secret

...În ziua de 19 Decembrie 1950, la ora 21, a fost prins fugarul Metea Victor, tatăl banditului Metea Victor (care era fugit de acasă de 1 an, din cauza securităţii n.n.).

În noaptea de 22 spre 23 Decembrie, a fost prins fugarul Gavrilă Ioan, unchiul banditului Gavrilă Ioan (era fugit tot din pricina securităţii, de 1 an N.N. )

În ziua de 16 Decembrie, 1950, în Raionul Deta, a fost împuşcaţi mortal Mazilu Niculae şi încă un individ care nu avea nici un act asupra sa. S-a stabilit că era Mogoş Ioan din Toderiţa.

Aceşti bandiţi au plecat din gara Perşani, în 8 Decembrie 1950, la Timişoara.(fila 86)

În 18 Decemdrie 1950, în locul ţarina, locuitorul Popa Octavian din Găinari, a fost somat de cinci bandiţi şi înterogat. După cum a fost descris, se deduce că ar fi fost banditul Gavrilă Ioan.

NOTA NOASTRĂ

Gavrilă Ioan nu-şi aminteşte să fi fost la acea dată în zona Găinari..

S.J. S.S. Făgăraş

29. 12. 1950.

CĂTRE SECŢIA REGIONALĂ A SECURITĂŢII STALIN

La cazarma militară „Constantin Brâncoveanu”, din cercetări a rezultat că: Balaban Ioan, Vlad Cornel, Cornea Nicolae, Duşa Emilian, toţi din Toderiţa, lucrînd în cazarmă, au furat patru pistoale cu ajutorul lui Mija Cornel. Toţi făceau parte din organizaţia lui Mogoş Ioan. Vă rog luaţi măsuri ca aceştia, fiind militari în termen, să nu fugă la bandiţii din munţi.

Cpt. de securitate Teodosiu Ioan

Lt. de securitate Alexandrescu Stelian

1951

NOTA NOASTRĂ

După dezastrul din toamna anului 1950, în munte am rămas numai unsprezece luptători. Am pierdut pe cei mai mulţi dintre noi. Cei trei Haşu, au iernat în muntele Trăznita, ajutaţi de pădurarul Pop Ioan zis Jean, din Lisa.

Gelu Novac a iernat la fostul secretar al Liceului Radu Negru, Comşa.

În timp ce şapte inşi: Chiujdea Ioan, Novac Nelu, Sofonea Remus, Ilioi Ion, Gherghe Şovăială, Metea Victor şi Gavrilă Ion au iernat la familia Mureşan din Dăişoara.

În decursul iernii, nu am fost conturbaţi de nici un eveniment neplăcut. Iarna a fost mai mult fără zăpadă, chiar şi la vîrful muntelui. Cei din munte, au colindat toate coclaurile, îndrăznind chiar să vâneze.

Dezastrul s-a produs, numai în zona răsăriteană a judeţului, în grupurile lui Mogoş Ioan şi Cornea Marcel. Era sigur că în spatele acestei căderi se aflau nişte vânzători foarte pricepuţi. Am mers cu bănuielile atât de departe, încât i-am crezut pe singurii străini dintre noi: Duminecă Ioan şi Stanciu Nicolae, că ei ar fi fost vânzătorii. Nu ne-am convins de contrariu nici atunci când am aflat sentinţele Tribunalului Militar din oraşul Stalin, când numele lor se aflau printre condamnaţii la moarte.

Prin oamenii noştri de sprijin, care ne-au rămas credincioşi, am reuşit să ne strângem toţi unsprezece, la bordeiul din Trăsnita, spre sfârşitul lunii martie, unde am trăit poate, unul din cele mai frumoase timpuri, până la începutul lunii mai. Aceste luni au fost povestite în cartea Brazii se frâng..., vol. I, pag 176, în capitolul „1951”. În acest timp l-am avut ca fugar printre noi şi pe Novac Petru, tatăl lui Nelu Novac.

Făgăraş

25. 01. 1951

NOTĂ INFORMATIVĂ

(vol. 2, fila 240)

Strict secret

...Stareţul Serafim, de la Mănăstirea Sâmbăta, ne-a spus: loviturile contra bisericii le dă prin numirea în posturi mari a unor oameni nedemni şi incapabili, cum este cazul Mitropolitului Rusan al Moldovei. Noi, mănăstirea, am primit o lovitură prin arestarea părintelui-stareţ Arsenie, care în prezent se află la Canal, dar până acum se simte sănătos, lucrând la ciocan.

Securitatea, l-a arestat pe părintele Arsenie, datorită influenţei ce o avea în masa de credincioşi, şi prin această influenţă, ţinea trează făclia Duhului Sfânt şi ideea naţională.

După părerea mea (a informatorului n.n.) Mănăstirea Sâmbăta este un focar al reacţiunii, de unde cei din raionul Făgăraş primesc ştiri şi educaţie. de a persista ca reacţionari. Este locul de unde primesc instrucţiuni, prin slujbă şi predică şi discuţii personale.

Am trimis pe tovarăşul Cotea, după alimente, stareţul i-a dat imediat slănină, brânză, pâine, de unde rezultă că şi bandiţii primesc alimente.

NOTA NOASTRĂ

Nu am apelat şi nu am primit niciodată, în toţi anii aceia, ceva de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Am evitat cu stricteţe să avem orice legătură, fie directă, fie indirectă, cu cineva din personalul mănăstirii. Am căutat să nu ne apropiem de mănăstire, cât ne-a fost posibil, pentru ca securitatea să nu aibă vreun motiv de a lua măsuri împotriva ei, sau de a o desfiinţa. Am socotit întotdeauna că păstrarea făcliei credinţei nestinsă, era mult mai importantă, decât rezistenţa noastră armată.

În schimb, mănăstirea era căutată de toţi oropsiţii regimului comunist, din zonă, începând cu membrii familiilor noastre.

În primăvara anului 1951, a pornit o acţiune organizată, împotriva preoţilor din regiune, căutând să-i intimideze, pentru a nu mai predica Cuvântul Lui Dumnezeu.

26. 01. 1951

NOTĂ INFORMATIVĂ

...Am primit de la agentul nostru informaţia că preotul greco-catolic din Voila, Radeş, a fost vizitat de preotul greco-catolic Turdeanu, din satul Grid.

Am fost informaţi că numitul preot, face slujbă la domiciliul său.

29. 01. 1951

NOTĂ INFORMATIVĂ

...În seara zilei de 28 ianuarie, preotul Bălescu Nichita, a fost găsit de patrula noastră, făcând predică în Biserica din Viştea de Sus, la un număr de 30-40 de oameni şi femei. Şi le spunea să nu-şi piardă credinţa şi alte cuvinte de propagandă, pe care patrula (călare) nu le-a putut auzi bine. Acest popă face-ntruna propagandă populaţiei şi-n Biserică, contra orânduirii socialiste.

M.A.I. Făgăraş

23. 02. 1951

CĂTRE POSTUL DE MILIŢIE CÂRŢIŞOARA

Strict secret

...Vi se face cunoscut, că Miliţia e informată, că preotul Ilarie Budac, din Oprea, Cârţişoara, predă lecţii de religie în Biserică, şi face propagandă legionară. Luaţi măsurile cuvenite.

Comandantul Blidaru

NOTĂ INFORMATIVĂ

(Vol. 49, fila 371)

...Preotul Bicၡ Ioan, predă lecţii de religie la şcoală şi în Biserică.

01. 03. 1951

REFERAT

(Vol. 49, fila 466)

În comuna Breaza, informatorii noştri au aflat că locuitorii: Simen Victor şi Toma Traian, au văzut înainte de Crăciun, pe toţi Haşii în Boldaua Lisii. Propunem două posturi de pândă în crestele de brazi şi din Scărişoara, cu binoclu, să observe. Propunem şi o vânătoare, care s-a înfăptuit cu 8 Sergenţi-Majori, 3 vânători, 4 călăuze, 1 pădurar şi gonaci.

10. 04. 1951

NOTĂ INFORMATIVĂ

(Vol. 53, fila 115)

În satul Viştea, preotul Şandru, preot unit, adună în casa sa în mod clandestin, diferite persoane şi face slujbă. Date precise asupra comportării acestui preot se pot lua de la preotul ortodox din Viştea de Jos. Acest trântor caută să trăiască prin fel de fel de mârşăvenii. A fost discutat în şedinţa raională de partid.

Propuneri: va fi supravegheat să fie prins în flagrant delict.

Informaţie sigură de la informatorul „F6”.

15. 04. 1951

NOTĂ INFORMATIVĂ

(Vol.10 fila 3)

Ariton Moldovan, un foarte periculos om, duşman de moarte al actualului regim.

20.04.1951

TABEL CU PERSONALUL CE VA LUA PARTE LA ACŢIUNE

(Vol.53, fila 658)

Nouă sergenţi majori sub conducerea Serg. Maj. Mureşanu Gheroghe. Prezentarea la orele 2. Armament: pistoale automate, 100 cartuşe sau puşti ZB cu 30 cartuşe si o grenada, armament pentru fiecare element.

02. 05. 1951

NOTĂ INFORMATIVĂ

(Vol 49, fila 569)

Preotul Ghindea, din comuna Drăguş, a interzis copiilor să intre în Biserică cu cravată roşie (de pionier n.n.). Această mârşăvie a fost demascată de copii, la întrebarea secretarului U.T.M.

15. 05. 1951

RAPORT

(Vol. 69, fila 165)

...În seara zilei de 14 Mai, la orele 21, a fost auzite că trecea un avion, venise spre Ticuşul Vechi, iar la orele 0:16, a venit înapoi, care era fără lampă, când a ajuns deasupra pădurii Jibert, a făcut trei viraje, aceasta a fost când a venit prima dată. Nu după mult, a ieşit din pădure Jibert, cele doi indivizi, semnalat de noi anterior, care s-au interesat după un nume, Ion, iar mai apoi au plecat înapoi. S-a intensificat acţiunea informativă, pentru a identifica toate elementele străine.

Lt. Maj. Patachi Ion

NOTA NOASTRĂ

Se pare că de data aceasta, Lt. Maj. Patachi Ion, a văzut bine avionul. Multă lume s-a întîlnit cu nişte oameni înarmaţi, îmbrăcaţi americăneşte, care au stat o vreme prin pădurile Jibertului, şi ieşeau din când în când la drum întrebând de Gavrilă, care era cunoscut în Jibert. Rostul acţiunii, era ca noi să credem că au fost lansat un grup de paraşutişti de către acel avion, şi să ne grăbim să luăm legătura cu ei. A fost prea cusută cu aţă albă, ca să nu ne dăm seama de capcana lor.

Biroul Raional al Securităţii Statului, Racoş

17. 06. 1951

CĂTRE DIRECŢIA REGIONALĂ A SECURITĂŢII STATULUI

ORAŞUL STALIN

...Numitul Blidea Ioan, cioban în Lovnic, Făgăraş, a fost apariţie, celor doi indivizi, cu haine de piele, cum nu văzut în regiunea noastră. A doua apariţie, au venit tot în grădina G.A.S., trei indivizi, avea armă, şi au vrut să lăsa porcii afară, iară paznicul n-a lăsat. Iar a doua oară purta cârpă de femeie, după ce au plecat, au spus că o să mai vină, însă până în prezent nu au mai apărut nimeni.

În urma acestor semnalări, a fost deplasat în regiunea Făgăraşului, pe marginea comunelor, trei divizii de armată, care a stat un timp de patru zile, care au scotocit întregul păduri, iar rezultatul a fost negativ, nu s-a găsit nici o urmă acestor bandiţi.

În ziua 10, trupele militare, s-au retras spre Făgăraş.

Lt. de securitate Plt. de securitate

Uzoni Dumnitru Szasz Adalbert

NOTA NOASTRĂ

Nu ştiu dacă a poftit cineva porcii lui Blidea, de la G.A.S. Lovnic, noi sigur nu! Dar în adevăr în iunie 1951, mai întâi în raionul Rupea, apoi Agnita şi la urmă Făgăraş,cale de trei raioane au fost inundate de armată. Faptul l-am povestit în Brazii... vol. I, pag 184.

Patrulau ziua şi noaptea, în sate, pe câmp şi în păduri, în grupe foarte mari, arătându-se destul de paşnici. Pe noi ne-a surprins această invazie, în satul Jibert, şi ne-am îndepărtat spre munţi.

Atunci n-am înţeles rostul acestei manevre. Mai târziu, când ne-am lovit de aceleaşi manevre, în munţi, până spre satele Nucşoara, ne-am dumirit. Se urmărea să ne oblige a ne retrage într-o zonă liberă, formată din Valea Dejeanului, Berivoiului, Zârna, Leaota, Dara, unde eram aşteptaţi de banda Anghel-Boian.

NOTA NOASTRĂ

Uneori se găsea şi cîte un Pristanda, în rîndul securităţii. Iată isprava lui Nemeş Iocob.

RAPORT

...Serg. Maj. Nemeş Iocob, făcea pândă în luncă, în Jibert. Pe la ora trei noaptea, a intrat în curtea casei numărul 20, şi s-a urcat pe un capăt de lemn, ce ieşea cu 10 cm. din zidul casei. Însă s-a produs un zgomot de la ruperea unei aşchi. Cei dinlăuntru s-au ridicat în picioare, şi Nemeş Iocob a ieşit în curte şi a fugit în luncă, unde s-a ascuns. Cei din casă au ieşit afară, şi doi străin, s-au urcat în grajdurile G.A.C., unde s-a dus şi Nemeş Iocob, dar a lătrat cînele, şi el a fugit, şi când s-a întors nu a mai văzut pe nimeni, numai fereastra se balansa.

A înconjurat grajdul şi a văzut urme spre pădure. După 200m s-a întors înapoi fiindu-i frică, el fiind însoţit de agentul nostru Pulkrabek Carol.

Lt. Maj. Patachi Ion

Miliţia Raională Făgăraş

03.07.1951

REFERAT

(Vol. 53, fila 293)

Susnumitul Roşca Vichente din Râuşor lucrează şi în prezent cu organele noastre în domeniul informativ pentru prinderea şi depistarea bandiţilor. Să î se înapoieze permisul de armă de vânătoare şi să fie ajutat de autorităţile locale.

Serg. maj. de miliţie Ieremia Ion

NOTA NOASTRĂ

Rezultă că informatorul Roşca Vichente a fost răsplătit mulţumitor pentru munca depusă în 1950 de vreme ce mai avea „dragoste” să lucreze în continuare ca informator.

16. 07. 1951

CĂTRE DIRECŢIA SECURITĂŢII STATULUI SIBIU

(Vol.6, fila 215)

La 1 Iulie 1951 la Cabana Podragul un individ în haine de miliţian fără epoleţi a apărut zicînd că în urma lui vine şeful de post şi că el face postul de pândă pentru bandiţi. A trecut creasta şi s-a dus la o stână pentru a cere de mâncare. Acesta avea la el o armă militară şi în timp ce vorbea cu paznicul a lăsat arma deoparte. Comşa Nicolae din Arpaşul de Sus a văzut la casa de adăpost o persoană cu aceleaşi semnalmente. Ar fi posobil ca acest individ să facă parte din trupele ce operează la munte însă atunci este necesară identificarea sa, întrucât s-a deconspirat faţă de cabanier cu unele lucruri pe care nu trebuia să le spună.

Lt. Marina Alexandru

Slt. Zăgan Traian

SENTINŢĂ

În 16 iulie 1951 s-a rejudecat procesul celor arestaţi în toamna anului 1950.

Judecat în contumancie

R.P.R. Tribunalul Militar Stalin

Dosar Nr.533/1951

Sentinţa Nr..687

EXTRAS

Tribunalul Militar al oraşului Stalin a pronunţat următoarea sentinţă: pentru motivele cuprinse în corpul sentinţei şi-n unire cu concluziile.

Dl. Procuror Militar în numele legii hotărăşte: cu unanimitate de voturi declară culpabili pe Gavrilă Ion din comuna Netotu Făgăraş pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale. p.p. de art.209, partea III, C.P. combinat cu art.pt. c, din D.L.199/50 si art.1 C.P. si L.856/1938

De asemenea cu unanimitate de voturi, că nu are circumstanţe atenuante în favoarea sa.

Făcând aplicaţiunea art.209 pt.III c.p.comb cu art.1 D.L. 1 din L.199/50 art.C.P. si L.856/38 unanimitate de voturi îl condamnă la moarte prin împuşcare , cu confiscarea totală a averii.

Cu drept de contestaţie în 10 zile de la comunicare.

Dată si cetită în şedinţă publică astăzi anul 1951 luna iulie ziua 16.

Preţedinte ss indescifrabil Membrii ss. indescifrabil

Conform cu originalul

NOTA NOASTRĂ

Au fost date 17 condamnări la moarte printre care şi a mea. Pe celelalte nu le-am găsit în arhivă la C.N.S.A.S.

M.A.I. Făgăraş

CĂTRE DIRECŢIA MILIŢIEI REGIUNII SIBIU

(Vol. 28, fila 44)

...se propune organizarea unei echipe de 13 oameni care vor urca pe Valea Dejanului spre stâna de la cota 1.566 pâna in Vârful Langa. Înapoierea prin Budiu, Baba, Hârtoape. Plecarea 15 august orele 3 dimineata.

Locţiitor operativ Cpt. Mărăscu Constantin

NOTA NOASTRĂ

E vorba de expediţia observată de noi şi povestită în „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, vol. I, pag. 193, în capitolul „La căprioare”.

15. 08. 1951

NOTĂ INFORMATIVĂ A LUI „I.M.”

(Vol.10)

Din nici o manifestare a familiei D. Comanici nu rezultă o desolidarizare sinceră de acţiunile ginerelui său (Haşiu Gheorghe).

Felul cum ostaşii îşi făceau serviciul lasă de dorit. Nici o santinelă, ei sunt preocupaţi de jocuri, plajă şi cântat cu patefonul. Făceau fotografii cu turiştii. Cabanierul spune că i-au fost furate din magazie cutii de conserve. Am trecut pe lângă postul de comandă şi nu m-a oprit nimeni.

Chiaburul Constantin Vulcu, deşi fiul lui e informatorul nostru, e convins de victoria americanilor.

Guşeilă Iordan vorbea favorabil la adresa partizanilor.

NOTA NOASTRA

Securitatea a infiltrat în zonă informatori, nebănuiţi de populaţie, în care lumea să aibă încredere, care raportau felul cum actionează trupele de securitate, cum iţi face miliţia datoria, ce gândesc şi spun oamenii. I.M. era unul dintre ei.

Dosarele sunt inundate de note informative. Iată un model de notă informativă a învăţătorului Gheorghe Caţavei (Clean) din Lisa Făgăraş , care era informator voluntar si nu avea nume conspirativ, despre notarul Ion Bica

NOTĂ INFORMATIVĂ

(Vol.53, fila 551)

...Ion Bica, notar, a fost liberal ca Alecsandru Popa, a cărui frate din Bucureşti a distrus o pădure. Gheorghe Draghici si Alecxandru Gavrilă au fost legionari. Josim Greavu şi Pop Ion mari susţinători ai Maniştilor, ei au strigat că Guvernul Groza e al ţiganilor. Tatăl banditului Moldovan Dumitru e prieten cu Greavu Ioan, mari manişti, mari duşmani ai poporului sărac. Au case cu patru camere. Nu s-au asociat la frontul plugarilor ci s-au pus în fruntea clicii reacţionare cu Gheorghe Broscăţian, Ghiorghe Dreghici, Alecxandru Gavrilă, Gheorghe Stroe şi Axente Stanislav în frunte cu Sorin Greavu. Nu-şi predau cotele şi nu lămuresc poporul să le predea. Nu şi-a pus bilet rosu la poartă că-i bolnav de boală molipsitoare. Are legături cu partizanii din munti si în scurt timp vom fi trădaţi ca călăul de Tito care a trădat poporul iugoslav. Toate le cunosc, căci am muncit ca secretar al celulei P.C.R., preşedinte al Frontului Plugarilor, Preşedinte al Reformei Agrare, Preşedinte al Tineretului, Preşedinte al ARLUS, deputat al sfatului popular, membru în comitetul executiv al P.M.R. Lisa. Acest Bica e duşman şi pe linie culturală. Trăiască prietenia româno-rusă. Trăiască Partidul Muncitoresc Român. Trăiască lupta pentru pace în frunte cu genialul conducător tov. Iosif Visarionovici Stalin.

Postul de Miliţie Berivoii Mari

31. 08. 1951

CĂTRE MILIŢIA RAIONALĂ FĂGĂRAŞ

– Problemă-

Raportăm cum că in ziua de 26 august 1951 am primi ordin telefonic referitor la unele rachete trase in cursul nopţii de 25 spre 26 la munte. Ne-am trasnportat la postul de miliţie Vaida Recea unde am luat legătura cu comandantul postului de miliţie Balbuş Gheorghe. S-a dovedit că s-a tras de armata ce era pe raza postului Vaida Recea. S-a programat o patrulare de ambele posturi Recea si Berivoi. În ziua de 27. 08. 1951 la orele 7 dimineaţa am plecat la munte, însoţiţi de oamenii postului, că-i lipsea unui prorpietar de stână 50 de berbeci. Am ajuns la stână unde am aflat că proprietarul se găseşte în căutarea lor. Ne-am deplasat la Creastă şi am luat legătura cu nişte ciobani din comuna Aninoasa care păşteau oile şi care ne-au informat că cu vreo săptămână în urmă a trecut pe acolo nişte călători cu raniţile în spate venind dinspre orşul Stalin şi care erau civili. Unul dintre ei era mai în etate ceilalţi in număr de vreo şapte câţi erau, spuneau domnule colonel, ceea ce ar putea rezulta ca să fi fost tot fugari. La fel, ne-au mai informat aceşti ciobani că au auzit de la alţi ciobani că la o stână de la Netotu cu câteva zile în urmă, la fel, s-au mai dus nişte indivizi, dar câte persoane, nu ştiau să precizeze, care au somat pe ciobani să le dea de mâncare că-i omoară altfel, iar un cioban a scăpat cu fuga.

De aici am coborât spre vale şi fiind ceaţă am rătăcit drumul bun şi am mers pe firul văii râului Berivoii Mici iar spre seară am dat de nişte prăpăstii şi stânci mari de piatră şi am mers care pe unde am putut şi cum a putut. L-a sosirea spre pepiniera din poalele muntelui am găsit pe locuitorul care încărca nişte lemne şi care spunea că nu a văzut pe nimeni. Noi am stat câteva minute de ne-am repauzat fiind obosiţi, după care am plecat spre casă la vale. La un moment dat pe la orele 21 am auzit în dreapta pe cineva am strigat şi nu s-a răspuns. Ne-am aşezat în trăgători şi am aruncat o grenadă. Ni s-a răspuns cu focuri de automat în trei locuri diferite. Atunci am deaschis focul cu tot efectivul. Atunci pe drum a trecut o căruţă cu lemne a lui Cotorcea Virgil. Am alergat şi i-am spus să anunţe Miliţia.

Credeam că bandiţii vor să ţină focul cu noi un timp aşteptînd să ne vină şi ceilalţi în ajutor. Ne-am întors că era întuneric şi ne temeam să nu ne împuşcăm unul pe altul. A venit ploaia şi ne-am retras în tufe aştptând să ne vină întăriri. Dimineaţa a venit maşina miliţiei însă nu le puteam vorbi de frig fiind uzi până la piele. Eu am rămas acolo singur. Ei au crezut că eu am plecat şi de aceea au plecat.

Serg. Maj. Balint Gheorghe

NOTA NOASTRĂ

Episodul vitejesc l-am amintit în Vol. I din Brazii pagina 287. Din greşeală l-am plasat în 1952.

M.A.I. Făgăraş

29. 08. 1951

DECLARAŢIE

În 28 august 1951 în timp ce eram cu Fratu Ioan şi stam la pândă la vînătoare am auzit nişte puşcături în direcţia Dejani. Am auzit zgomot mare ca de brand şi din multe locuri focuri de puşcă şi pistol, timp cam de zece minute după care au încetat. Am auzit numai un car cu lemne. Am avut impresia că a tras numai armata.

Ss Şuler Aurel.

NOTA NOASTRĂ

În realitate la ieşirea din pădure am întâlnit pe cei doi vânători şi am stat de vorbă cu ei. Am aflat că de dimineaţă grupa de miliţie s-a deplasat în Muntele Belia.

03.09.1951

NOTĂ INFORMATIVĂ NR.83

(Vol.1, fila 145)

În ziua de 3 septembrie 1951 cu ocazia serviciului prin satul Netotu am luat contact cu informatorul nostru care ne-a informat că în seara zilei de 2 septembrie 1951 a fost în satul Netotu un cioban pe nume Leabu Nicolae de la stâna din Gropile. Acest cioban i-a spus la informatorul nostru că Gavrilă Ioan şi alţi fugari în număr de 50 persoane sunt în două tabere şi sunt instalaţi în Muntele Pietrele Popii şi au fost aprovizionaţi de ciobanul care le-a dat 4 oi şi un porc, care a fost mâncat de fugari împreună cu ciobanul cu pâine caldă adusă de populaţia din comuna Berivoii Mari. Acest cioban a văzut şi ştie unde sunt instalaţi fugarii în nişte jghiaburi şi care sunt îmbrăcaţi în uniforme de miliţian şi aşteptau aprovizionarea şi au comandant pe un fugar din partea regatului, care sunt dotaţi cu armament special şi au un telefon fără fir cu care vorbesc ei.

Acest cioban a primit şi el de la fugari un pistol de 9, lung. Acest cioban a stat de vorbă cu informatorul în ziua de 2 septembrie când au venit oile de la munte şi a plecat tot la munte. Această informaţie este dată de informatorul nostru Lazea Nicolae din satul Netotu care a stat de vorbă cu ciobanul când a împărţit oile în 2 septembrie.

Comandantul grupului călare Serg. de militie Teban Andronic

NOTA NOASTRĂ

Întradevăr, ne-am întalnit cu Leabu Nicolae de la stâna din Hârtop dar nu i-am vorbit de prăpăstiile ce au ajuns la securitate. E posibil ca exagerările să le fi făcut informatorul nostru Lazea Nicolae. Noi, în realitate am fost doar 3 şi nu eram instalaţi în Pietrile Popii.

În urma imprudenţei de a vorbi despre noi, ciobanul, a intrat pe mâna securităţii având mult de suferit.

03.09.1951

DECLARAŢIE

Subsemnatul Fratu Ioan: Pe la orele 21³⁰ am auzit focuri de armă automată şi grenadă, că se auzeau grozav de tare, şi mai multe. Mă gândeam că e armata. Aceste trageri au durat 15 minute după care au încetat. Focuri se auzeau din 5-6 poziţii, din multe locuri. A venit şi Coman V. Ioan dinspre sat şi a spus că a fost miliţia.

CUM A APĂRUT BANDA „ANGHEL” ÎN REGIUNE, ÎN ZONA UNDE SECURITATEA DOREA SĂ NE SILEASCĂ SĂ NE REFUGIEM NOI.

03. 09. 1951

DECLARAŢIE

(Vol. 2, fila 303)

Subsemnaţii: Shehrmann Klaus, Onaca Petru şi Corodan Comşa, am fost atacaţi de tâlari în 2 Septembrie, în apropierea Cabanei Sâmbăta, care ne-au obligat să golim rucsacurile şi să ne culcăm cu faţa la pământ.

NOTA NOASTRĂ

A se vedea documentul de la pagina 34, din 16. 07. 1951, Către Direcţia Securităţii statului Sibiu.

Postul de Miliţie Drăguş (cifrată)

CĂTRE MILIŢIA RAIONALĂ FĂGĂRAŞ

Birou bande

(Vol.1, fila 129)

La Nota informativă trimsă de noi cu nr.105/1951, alăturat înaintăm una declaraţie a pădurarului Antinie din comuna Drăguş în care declaraţie menţionează că în ziua de 3 Septembrie 1951 aflându-se în apropiere de casa de odihnă P.M.R. fostă Vasu, ar fi văzut când cei 3 indivizi semnalaţi de noi prin nota informativă de mai sus ar fi luat legătura cu personalul venit cu maşina nr. 4 Piteşti. Menţionează că cu acestă maşină ar fi venit trei persoane şi ar fi dat anumite alimente celor trei indivizi, care au coborât de la cabană în jos. Prin această declaraţie se deduce că acele trei persoane semnalate de noi ar fi fost ale securităţii Piteşti şi care s-a dat drept bandă faţă de populaţie. Rugăm a dispune calea legală.

Comandantul Postului de Miliţie Draguş, Serg. Răuţă Ioan

NOTA NOASTRĂ

Deci aprovizionarea bandei securiste Anghel-Boian se făcea la Sâmbăta de Sus la casa de odihnă P.M.R. de lângă Mănăstirea Brâncoveanu. Aşadar, şeful de miliţie Drăguş, chiar şi pădurarul Antinie ştiau că cei ce primeau mâncare erau securişti. Lucrul acesta l-am aflat şi noi în Septembrie 1951, din păcate, prea târziu.

CĂTRE D.R.S.S. SIBIU

(Vol.6, fila 214)

Urmare la raportul din 7 august referitor la apariţia unor elemnente la stâna din Podul Giurgiului Muscel. Din cele declarate de pădurarul Iordan, paznic la Cabana Podragul, Făgăraş, reiese că a venit în zilele trecute, într-o seară un individ necunoscut, înarmat şi care, după ce a mâncat a stat la stână până dimineaţa. Dimineaţa a plecat de la stână împreună cu un cioban care ducea brânză, şi cu el şi străinul. După câteva zile văzînd că cel plecat nu s-a înapoiat, ceilalţi ciobani au plecat să îl caute. Nu departe de stână l-au găsit pe acesta împuscat şi dezbrăcat de haine, asupra sa nemaifiind decât o bluză subţire şi toate actele pe care acesta le poseda. Ciobanii bănuiesc că a fost împuşcat pe la spate de acel individ.

Lt. Marina Alexandru

Slt.Zăgan Traian

NOTA NOASTRĂ

Astfel şi-a făcut apariţia în Munţii Făgăraşului banda Boian-Anghel-Vrabie la care a fost trimis mai târziu Vasile Motrescu.

M.A.I.S.S. Făgăraş

10. 09. 1951

CĂTRE DIRECŢIA REGIONALĂ A SECURITĂŢII SIBIU

(fila 484)

În 2 septembrie 1951, trei excursionişti au fost somaţi să stea cu faţa la pământ şi au fost jefuiţi. Unul din cei trei bandiţi avea albeaţă la ochi sau ochi de sticlă.

Lt. de securitate Marina Alexandru

Slt. Zăgan Traian

DECLARAŢIE

(Vol. 2, fila 29)

Subsemnatul Costea Antinogen, contabil, declar: în ziua de 5 Septembrie, la orele cinci dimineaţa, la cabana Sîmbăta, am fost trezit de doi indivizi înarmaţi, care au strigat la mine „culcat cu faţa în jos”, şi m-au înghiontit cu pistolul. Unul care era chior, cu albeaţă la ochi, mi-a cerut hârtie şi creion, ei au jefuit pe turişti de ce aveau prin raniţă. Mai târziu a venit şi un cioban care cerea găzduire, fiindcă stîna a fost jefuită de indivizi înarmaţi cu pistoale. Unul dintre ei avea albeaţă la un ochi.

Ss. Antinogen Costea

NOTA NOASTRĂ

Cel cu abeaţă la ochi era ofiţerul de securitate Anghel.

DECLARAŢIE

Schlega Wilhelm, în 5 septembrie, am fost jefuit la Cabana Sâmbăta. Cel care probabil era conducătorul lor, avea un ochi sticat, la care era orb.

Schlega Wilhelm

Direcţia Raională a Securităţii Statului Făgăraş,

10. 09. 1951

Către Direcţia Regională a Securităţii Statului, Sibiu

Strict secret

În ziua de 2 septembrie la 9:30 dimineaţa, la Cabana Sâmbăta, trei excursionişti au fost somaţi să se oprească de mai mulţi indivizi, care i-au obligat să se culce cu faţa la pământ, şi care a luat de la excursionişri, 2 rucsacuri, 3 cuţite, 1 aparat fotografiat, haine, mâncare, tabacheră de argint.

În 5 septembrie ora 8 dimineaţa, un număr de 3 indivizi înarmaţi au jefuit 6 excursionişti, luând haine, bocanci, ceasuri, alimente. Unul dintre cei trei, făcea impresia că are albeaţă la ochi sau un ochi de sticlă. Jefuirea s-a făcut în acelaş mod. Alăturat înaintăm materialul informativ ce-l posedăm.

Lt de securitate Marina Alexandru

Slt. de securitate Zăgan Traian

CĂTRE DIRECŢIA SECURITĂŢII STATULUI SIBIU

În ziua de 5 septembrie, 4 bandiţi înarmaţi au jefuit trei turişti originari din oraşul Sibiu. Turiştii: Iliescu Curt - Sibiu; Schnaider Trude - Sibiu; Lagher Vilhelm - Sibiu. Cei patru indivizi între care unul înalt, brunet,cred că ar fi orb de un ochi sau avea o pată albă pe ochi. După o ora şi jumătate jefuitorii au fost văzuţi de ciobani în „fereastră” şi identificaţi cu cele patru elemente trimse de Direcţia Generală. De aceea vă rugăm ca la întoarcere din munte să fie ridicate obiectele furate şi restituite celor în cauză.

Col. Ambruş Coloman

Cpt. de securitate Cîrnu Ioan

D.G.A.S.S. Stalin

07. 09. 1951

CĂTRE D.G.S. BUCUREŞTI

Strict secret

Acţiuni operative în legătură cu banda, n-au fost întreprinse, pentru faptul că au fost oprite orice acţiuni din partea Direcţiei Generale a Securităţii Statului.

În cazul când se va mai întreprinde vreo acţiune, de regiunile vecine, să fim sesizaţi pentru a nu fi derutaţi în munca noastră, pentru a evita unele rezultate nedorite, când se va întreprinde o acţiune din partea direcţiei noastre.

Acţiunea întreprinsă de Direcţia Securităţii Piteşti, în regiunea noastră, la sfârşitul lui iulie-august 1951, prin care a trimis unele elemente în munţi, a făcut să ne preocupe apariţia lor, dedându-se, la unele acţiuni chiar banditeşti, terorizând astfel turiştii. Datorită acestui fapt s-a pierdut timp, pentru verificarea acestora, şi stabilirea realităţii.

Col. Ambruş Coloman

Cpt. de securitate Ion Cârnu

....................................fotocopie nr 25/7 Septembrie 1951

D.G.S.S. Regiunea Sibiu

13. 09. 1951

CĂTRE D.G.A.S.S. BUCUREŞTI

Strict secret

În ziua de 5 septembrie 1951, la orele 8 s-au jefuit trei excursionoşti, apoi, au fost jefuiţi şase excursionişti, de tot ce aveau. Unul dintre bandiţi, avea albeaţă la ochi, sau ochi de sticlă (şeful lor). Valentin Călinescu -inginer- oraşul Stalin, Dan Cristodorescu –elev- Bucureşti, Munteanu Ilie – Sinaia, Răduleascu Mircea –medic-Cluj, Popescu Titus-Cluj, Bobingescu Paul.

Col. Ambruş Coloman

Direcţiunea Generală a Securităţii Statului

Regiunea Sibiu, Nr, 314/16.418 din 13 septembrie 1951

CĂTRE DIRECŢIA GENERALĂ A SECURITĂŢII STATULUI

Strict secret

În ziua de 5 septembrie, orele 8:10 dimineaţa, 6 excursionişti au fost atacaţi şi jefuiţi de haine, ceas, aparat fotografiat, tutun. Din cele declarate, excursioniştii susţin că unul avea albeaţă la ochi sau ochi de sticlă, şi după toate aparenţele, era şeful lor.

Menţionăm că cei trei muncitori din oraşul Sibiu, care au fost jefuiţi, au spus faptele petrecute în întreprinderea în care lucrează, în urma cărora se comentează nefavorabil, întrucât muncitorii care voiesc să meargă în excursie, nu mai au curajul.

Col. de securitate Ambruş Coloman

Cpt. de securitate Ioan Cârnu

NOTA NOASTRĂ

Toate aceste acţiuni comise pe versantul nordic al munţilor Făgăraş, aparţinînd de regionalele Stalin şi Sibiu ale Securităţii, se adaugă altora tot atât de numeroase, comise pe versantul sudic. Au fost înfăptuite de grupul de ofiţeri de securitate: Anghel-Boian, cu scopul de a ne discredita în faţa ciobanilor şi turiştilor. Din fericire, n-au prea avut succes, deoarece majoritatea ciobanilor, ne cunoşteau cu ani în urmă, şi ne ştiau comportarea noastră în munţi.

Postul de Miliţie Berivoi

NOTĂ INFORMATIVĂ

(Vol. 49, fila 806)

Strict secret

În seara zilei de 16 septembrie, m-am pomenit cu un cetăţean, la Postul de Miliţie, Vaida, Recea, care vroia să vorbească cu securitatea, şi eu nu i-am dat voie până nu mi-a spus cine este. Acest cetăţean mi-a spus că e de la securitatea din Piteşti, şi a fost trimis de securitatea din Bucureşti pe munte, că au fost patru persoane, şi au fost prinşi de bandiţi, şi au fost dezarmaţi, din care unul a vrut să fugă, şi bandiţii au tras după el, şi a împuşcat trei şi el a scăpat. După care a fost legat de mâini, şi atunci se afla în Valea Zârna, şi a venit cu el până în partea Făgăraşului, şi acolo l-au pus să se descalţe de bocanci, iar ei s-au dat după o piatră, şi el a fugit, şi a nimerit la postul de miliţie Vaida, Recea.

Eu am dat telefon, la securitatea Făgăraş, şi a venit o maşină, care l-a luat pe acest cetăţean. Tov. Lt. de la securitate, mi-a spus să nu mai raportez la nimeni.

Caporal Gâscă Constantin

NOTA NOASTRĂ

Deci astfel s-a prezentat Vasile Motrescu la Miliţia din Vaida, Recea, vezi cap. din Brazii... vol I, pag. 211, „Fulgeră în Munţii Făgăraşului, şi tună în Munţii Bucovinei”.

M.A.I. Făgăraş

CĂTRE DIRECŢIA MILIŢIEI SIBIU

(Vol. 53 fila 289)

E nevoie de întărirea Posturilor de Miliţie cu încă 5 elemente pentru patrulări în munţi pentru distrugerea bandei Gavrila-Hasiu.

Lt. de miliţie Blidaru Gheorghe

Miliţia Braşov

24. 09. 1951

CĂTRE DIRECŢIA REGIUNII SIBIU

(Vol. 49, fila 780)

În 18,19,20 septembrie s-a făcut o acţiune de scotocire în Munţii Făgăraşului de către Organele Securităţii din Sibiu sub conducerea Lt,. Maj. Vlad Leonida de la Securitatea Făgăraş. Efectiv 33 persoane.

Am insistat să vină şi Slt. Moritz Alexandru şi alţii, dar Lt. Marina a refuzat sub motiv că sunt elemente tinere.

Echipa s-a deplasat pe Valea Dejanului la stâna din Zârna, Tov. Căpitan (... nume acoperit) neputând suporta drumul pe mai departe a rămas acolo. Echipa rămasă sub conducerea Lt. Vlad Leonida a coborât în 20.09.1951

Sergentul Metea trebuie să raporteze ce s-a petrecut.

D.G.S.S. Regiunea Sibiu

29. 09. 1951

REFERAT

(Vol.2, fila 479)

Ca acţiuni operative s-a întreprins din partea organelor noastre una echipă de 35 oameni înarmaţi. S-a făcut o scotocire pe intinerariul parcurs de numitul Motrescu Vasile ajungând pănă la punctul Izvorul Zârnei.

Tot cu o echipă de 30 oameni s-a făcut scotocirea muntelui Piscul Alb cota 1.551 pentru a stabili adăpostul bandiţilor.

Col. Coloman Ambruş

Cpt. de securitate Ion Cârnu

NOTA NOASTRĂ

Pănă la această dată Col. Coloman Ambruş şi Cpt. Cârnu conduceau Securitatea Regiunii Stalin, iar acum au fost mutaţi la Sibiu în aceeaşi funcţie.

D.G.S.S. Regiunea Sibiu

29. 09. 1951

REFERAT

Către Direcţia Generală a Securităţii Statului

(Vol. 2, fila 478)

S-a stabilit ca om de legătură al bandei Popa Ioan, care a mijlocit întâlnirea echipei D.G.S.S. cu bandiţii, în Muntele Zârna când au fost împuşcaţi trei din echipă de către bandiţi, fapt raportat de noi cu raportul 314 din 17 septembrie 1951.

S-a aşezat o echipă cu 2 oameni bine înarmaţi şi instruiţi introdusă în noaptea din 15 septembrie pe Valea Dejanului, cu scopul de a executa pânde pe potecile arătate mai sus pentru a distruge pe bandiţi la apariţia lor.

De asemenea am introdus în zonă un individ cunoscut de bandiţi cu scopul de a se introduce în rândul lor. Acesta s-a întâlnit cu doi bandiţi pe piscul Gălăşescu. A văzut la o distanţă de 80-100 m un grup de bandiţi, între care l-a recunoscut pe banditul Ilioi Ioan. Omul nostru a încercat să stea de vorbă cu bandiţii dar aceştia au refuzat.

Col. Ambruş Coloman

Cpt. Cârnu Ioan

NOTA NOASTRĂ

Interesant este că noi am trecut în acel timp pe Valea Dejanului dar nu am observat să fim pândiţi de cineva. Cât despre individul, cunoscut de bandiţi, nici eu, Gavrilă, nici Ilioi nu ne amintim de vreo întâlnire cu cineva pe piscul Gălăşescu.

M.A.I Sibiu

PLAN DE ACŢIUNE

privind prinderea şi depistarea bandei de fugari din Munţii Făgăraşului şi Sibiu

(Vol. 25, fila 26)

....După retragerea trupelor să se organizeze o echipă de 20 persoane, doi vânători, 5-6 câini de vânătoare, aparate de emisie cu care să se ţină legătura cu trupa de la Făgăraş la Porceşti (lângă Olt). Să se permită a vâna orice animal. Haine cu aspect vânătoresc, arme cu glonţ şi lunetă, grenade, pistoale rachetă, buletine noi.

M.A.I. Sibiu

NOTĂ

Noua impărţire a sectoarelor

(Vol. 25, fila 28)

1.Avrig –Căp.Briceag Nicolae

2.Arpaşu de Jos –Loc. Popescu Gheorghe

3.Drăguş- Loc. Mărcuş Gheorghe

4.Recea-Loc.Balaban

5.Hârţeni-Loc. Dracea Nicolae

6.Sercaia-Căp. Ispas Eliade

7.Brui-Loc. Macavei Gheorghe

8.Cincu-Loc. Paurtaşu Dumitru

9.Şoarş-Loc. Kovacs Bella

10.Jibert-Loc. Hegheduş Zoltan

NOTA NOASTRĂ

Începînd din anul 1950, zona de activitate a grupului nostru s-a tot împărţit şi reîmpărţit de către securitate

M.A.I. Sibiu

Notă

(Vol. 2, fila 303)

Măsuri dispuse de Col. Ambruş Coloman cu privire la activitatea de pănă acum.

Metodele folosite de fostul Serviciu Judeţean Făgăraş au fost cele mai greşite, deoarece a bătut oameni care au fugit la munte. Astfel Haşiu Gherghe, fiind bătut să fie informator, a fugit în bandă

Mare Florea Sabin, căpitan din Făgăraş, fiind bătut, a fugit peste graniţă în Iugoslavia.

Organele Direcţiei Generale a Securităţii statului în colaborare cu regiunea Piteşti au introdus o echipă în munţi în regiunea noastră, fără a ne sesiza măcar, în schimb derutându-ne în activitatea noastră.

S-a stabilit că bandiţii în număr de 12, organizaţi în grupe mici nu-şi au locul stabil într-un punct fix, ci sunt într-o continuă mişcare.

S-au instalat posturi de pândă pe potecile munţilor la Dejani, Berivoi, Pojorta.

NOTA NOASTRĂ

În sfârşit a ajuns şi la ei tactica noastră de a nu avea o bază fixa la care să revenim. Am adoptat tactica de a fi peste tot şi nicăieri, pe o suprafaţă cât mai mare, pentru a subţia forţele trimise împotriva noastră.

Direcţia Generală a Securităţii Poporului

CĂTRE DIRECŢIA REGIONALĂ A SECURITĂŢII SIBIU

(Fila 128)

Luaţi măsuri stricte de supraveghere a profesorului universitar Tătaru Nicolae, str. Grozăvescu, Nr.4 Cluj si Ing. Dan Petru (în realitate Aurel) bănuit că întreţine legături cu Gavrilă, seful bandei din regiunea Făgăraş.

Direcţia Regională Făgăraş

05. 11. 1951

REFERAT NR.4

Coman Ion, membru P.M.R., atât la recrutare cât şi cu ocazia reţinerii, a refuzat să dea vreun indiciu despre bandă, precum şi cu ocazia cercetărilor directe întreprinse asupra lui.

NOTA NOASTRĂ

Coman Ion, pădurar, a fost unul din oamenii noştri de sprijin tot timpul. În cele din urmă a făcut închisoare pentru sprijinul dat.

27. 11. 1951

PROPUNERE

Cu privire la banda de fugari

(Vol.2, fila 453)

Concluzie: elementele care au constituit referatul în numar de 17, au promovat interesele bandei continuîndu-şi activitatea subversivă de subminare a regimului. Activitatea acestor elemente are un caracter organizat, bine definit, ca organizaţie auxiliară a bandei, constituită după toate regulile unei organizaţii subversive. Credem că este necesar trimiterea acestui lot în justiţie în cadrul unui proces public judecat în cel mai scurt timp. Să obţinem o schimbare radicală a stării de fapt a populaţiei din Făgăraş, centrul de activitate al bandei.

Cpt. Mezei Gheorghe

LISTA SPRIJINITORILOR BANDEI

din satul Jibert, Raionul Rupea.

(Vol.3, fila 228)

Guist Ana, nr.34

Orendi Ecaterina, 205

Tonci Martin, nr.4

Pongratz Ioan, nr.150

Pongratz Ion, nr.95

Goldner Gheorgh, nr.22

Guist Ecaterina, nr.139

Schorter Ana, nr.92

Gheoltner Mihai, nr.141

Sas Gheorghe, nr.146

Schazer Martin,

Gheoltner Ana, nr.28

Albbrecht Aneta, nr.93

Noiembrie 1951

ANCHETA lui CHIUJDEA IOAN

(Vol.60, fila 32)

Am iernat în 1950-1951 cu Haşu Laurean, Haşu Gheorghe, Pop Jean şi Haşu Andrei. Am fost înconjuraţi la prima zăpadă, de armată multă. Noi ne-am retras în nişte jgheaburi (stânci). Patrulele militare au trecut pe lângă noi, văzându-ne, dar nu au tras. Nici noi nu am tras în armată. Seara ne-am întors la bordei, pe care l-am găsit intact. Patrulele au trecut pe lângă el, sigur văzându-l. Bănuind că se va afla şi se vor întoarce, am dat foc bordeiului şi am plecat la Voivodeni. Armata nu s-a întors la bordei. L-am refăcut şi am rămas să iernăm în el. În 5 ianuarie, Haşu Andrei a plecat singur la poale, socotind că în felul acesta uşurează problema hranei la noi. Am rămas în bordeiul din Trăsnita, până în 15 martie 1952. Jos am aflat de moartea lui Haşu Andrei. Ne-am regrupat în primăvară cu Gavrilă şi ceilalţi, ne-am împărţit în două şi am trecut creasta.

Anchetator: Deitel Ernest

Anchetat: Chiujdea Ioan

NOTA NOASTRĂ

Episodul a fost povestit în „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, sub titlul „Ne-am dat foc la bordei cu mâna noastră” pagina 230.

D.S.S. Stalin

27. 11. 1951

REFERAT

(vol.2, fila 453)

În legătură cu banda de fugari au fost cercetaţi:

1. Coman Ioan, din Berivoi
2. Ţeţu Ioan din Hurez
3. Receanu Liviu, Dejani,
4. Matreş Ioan, Iaşi,
5. Lupu Aurel, Iaşi,
6. Beleaua Aurel, Berivoi
7. Peptea Gheorghe, Iaşi
8. Miloşan Pandele, Dejani
9. Opriş Dumitru, Hurez
10. Barbu Iosif, Săsciori,
11. Buta Gheorghe, Jibert
12. Mureşan Vasile, Dăişoara
13. Baboia Ioan, Dăişoara
14. Buta Ioan din Dacia
15. Scârneci Gheorghe, Jibert
16. Borcoman Iosif, Dacia
17. Florea Gheorghe, Iaşi
18. Rohar Nicolae, Recea
19. Poparad Ion, Recea
20. Munteanu Iosif, Făgăraş
21. Micu Gheorghe, Săvăstreni
22. Puia Toma, Ileni
23. Socol Virgil, Berivoi
24. Răduleţ Vichente, Berivoi
25. Socol Dănilă, Berivoi.

Concluzii: aceştia au promovat interesele bandei, acţiunea s-a produs organizat, bine definit. Propunem: trimiterea acestora în judecată, cu proces public, pentru a schimba radical starea de fapt a populaţiei din raioanele Făgăraş şi Racoş.

Cpt. de securitate Mezei Gheorghe.

1952

INFORMAŢIA LUI VULCU CONSTANTIN

Informatorul securităţii

După Crăciun, fiind împreună cu Ion Ţarog din Breaza am văzut un om înarmat. Ion Ţarog a dat imediat telefon la securitate, care în ziua următoare a făcut urmărire (Breaza) dar fără rezultat. Noi am bănuit că a fost Haşu Andrei. I-am deplasat la mine acasă (pe ofiţeri) şi unde au bătut chiar si rudele mele. Acţiunea a fost condusă de un căpitan gras şi solid Cârnu. Oamenii spuneau că atunci când apărea acest om îi apuca groaza. Noi l-am supranumit „spaima judeţului”

NOTA NOASTRĂ

În adevăr omul înarmat, văzut în ajunul Bobotezii, de către cei doi informatori, a fost Haşu Andrei, (Baciu). A scăpat, cum am povestit în „Brazii”, vol. I, la pag. 243.

14. 01. 1952

PLAN DE ACŢIUNE

(Vol.27, fila 304)

În urma acţiunilor de informare s-a identificat ascunzişul bandiţilor. Pentru lichidarea lor în noaptea de 14-15 organizez un plan de acţiune operativ. S-a stabilit că adăpostul bandiţilor este în Muntele Trăznita pe versantul de vest al Brescioarei.

1.140 tovarăşi ostaşi, sergenţi şi ofiţeri de securitate sub conducerea lui Cârnu Ioan şi Mezei Gheorghe. Se va împresura obiectivul în scopul patrulării. Echipa de patrundere 10 oameni. Focul va fi folosit la apariţia bandiţilor.

Tabel de tovarăşii care compun grupele de încercuire şi pătrundere în obiectiv:

1.Cpt. Cârnu Ioan organizează la faţa locului grupele de incercuire a obiectivului şi a grupelor de pătrundere după cum urmează:

Grupele de încercuire:

Grupa I

1.Lt. Maj. Vlad Leonida,

responsabilul grupei

2.Lt. Săbăilă

3.Slt. Zilceag Otto

4.Serg. Gheţii Ioan

5.Slt. Truţu Alecsandru

6.Slt. Mihăescu Ioan

7.Serg. Maj. Strilă Alecsandru

8.Serg. Nicoară

9.Lt. Bonta Cornel

10.Slt. Racea nicolae

11.Slt. Manole Gheorghe

12.Slt. Mirion Iosif

13.Slt. Laslo Ioan

14.Slt. Pricopeanu Gheorghe

15.Slt. Vurpăreanu Vasile

16.Slt. Boca Petre

17.Slt. Bărduş Ioan

18.Slt. Jelea Gheorghe

19.Slt. Sălcudeanu Gheorghe

20.Plt. Lasco Mihai

21.Serg. Maj. Prişca Vasile

22.Serg. Maj. Ghiţă C. C-tin

23.Serg. Fătu Grigore

24.Serg. Cristea Ioan

25.Serg. Maj. Lichenţan Vasile

26.Caporal Badanagiu Hescu

27.Fruntaş Zingher Rafilă

28.Fruntaş David Radu

29.Fruntaş Cloşeanu Gheorghe

30.Fruntaş Florea Ioan

Grupa a II-a

1.Lt. Maj. Alexandrescu Stelian

responsabil

2.Lt. Berta Iosif

3.Slt. Ferezan Nicolae

4.Slt. Călău Vilhelm

5.Slt. Gorcea Remus

6.Slt. Constantin Iosif

7.Slt. Hofner Traian

8.Slt. Fazecaş Ştefan

9.Slt. Cioantă Pavel

10.Slt. Tiţea Constantin

11.Slt. Ceclea Ion

12.Serg. Andrei Nicolae

13.Plt. Tiglaru Octavian

14.Plt. Orban Alecsandru

15.Slt. Chirpereanu Alecsandru

16.Slt. Ispas Roman

17.Slt. Tiglaru Nicolae

18.Slt. Rusu Nicolae

19.Slt. Ene Nicolae

20.Slt. Onisie Emanuil

21.Caporal Aboş Adam

22.Fruntaş Chivu C-tin

23.Fruntaş Dragomir Florea

24.Soldat Niţu Alecsandru

25.Soldat Ivan Ioan

26.Plt. David Ioan

27.Slt. Munteanu Ilie

28.Ostaş din Făgăraş

29.Ostaş din Făgăraş

30.Ostaş din Făgăraş

Vârfurile echipelor de încercuire vor coborî din deal de deasupra obiectivului, încercuind obiectivul pe o rază de 300 m, pornind spre dreapta şi stânga, făcând legătura în vale sub obiectiv.

Şefii de grupe răspund de plasarea tovarăşilor dând o importanţă deosebită asupra folosirii terenului camuflaj ca stânci, arbori de fag şi altă esentă tare cu o grosime de peste 20 centimetri. După ocuparea poziţiei tovarăşii rămân adăpostiţi cu atenţia îndreptată asupra obiectivului urmărind orice mişcare de strecurare a bandiţilor.

Este strict interzis ca tovarăşii din grupele de încercuire să facă uz de armă chiar dacă asupra obiectivului echipele de pătrundere fac uz de armă. Tovarăşii din încercuire rămân adăpostiţi pe teren cu atenţia îndreptată asupra obiectivului şi în cazul când un bandit va căuta să iasă din cerc grupele de încercuire îl vor prinde viu fără uz de arme, dacă e posibil la nevoie vor deschide foc asupra lui numai tovaraşul în faţa căruia apare banditul.

În atenţia tovarăşilor care execută încercuirea şi a tovarăşilor care vor face uz de armă, focul să nu fie îndreptat asupra echipelor de pătrundere, fiindu-le interzis cu desăvârşire de a deschide foc direct asupra obiectivului unde operează echipele de pătrundere.

Sefii de grupe Alexandrescu şi Vlad vor organiza în raza cercului echipe a 10 oameni cu câte un responsabil care va răspunde de acoperirea sectorului limitat, de întrebuinţarea focului, scopul fiind capturarea bandiţilor.

În cursul zilei de 15 orele 7.30 încercuirea va fi executată. (n.n. în realitate nu au ajuns la obiectiv decât câteva ore mai târziu.)

Echipele de pătrundere în obiectiv:

Echipa nr.1

1.Căpitan Cârnu Ioan responsabil

2.Lt. Marina Alecsandru

3.Lt. Neţ Nicolae

4.Slt. Gergely Francisc

5.Slt. Bălcăcianu

6.Slt. Tache Marin

7.Slt. Suha Gheorghe

8.Slt. Pârvu Nicolae

9.Serg. Maj. Solschi Ioan

10.....

Echipa nr.2 din partea de sud a obiectivului

1.Cpt. Mezei Gheorghe

2.Lt. Drăgănoi Gheorghe

3.Lt. Stancu Ioan

4.Slt. Urzică Traian

5.Slt. Sabo Alecsandru

6.Slt. Rupea Samoilă

7.Slt. Livezean

8.Caporal Buca Nicolae - puşcaş mitralior

9.Funtaş Doană Tudor

10.Caporal Munteanu Vasile

Echipa nr.3 dinspre partea de nord a obiectivului

1.Lt. Csillag Paul - responsabil

2.Lt. Hegheduş Zoltan

3.Slt. Nicoară Vasile

4.Slt. Tinţoc Ioan

5.Slt. Puia Romulus

6.Slt. Ciugudean Ioan

7.Lt. Tiugan Ioan

8.Caporal Pereţeanu

9.Fruntaş Baldevinescu

10.Serg. Sebe Peter

În dimineaţa zilei de 15 după ce echipele de încercuire au ocupat poziţia în jurul obiectivului. Echipa nr. 2 şi 3 de pătrundere interioară vor fi plasate în dreapta şi în stânga bordeiului la distanţa de 20 m de adăpost. Echipa din dreapta va supraveghea iesirea din podul adăpostului, echipa din stânga intrarea în adăpost. Echipa nr.1 va trece imediat la acţiune ocupând intrarea la bordei prin folosirea strictă a terenului, care va deschide foc prin surprindere în adăpost, focul va fi dirijat de responsabilul echipei, Cpt. Cârnu pentru a evita orice incident.

Concomitent cu aceasta doi tovarăşi din grupele de pătrundere vor ocupa stânca de deasupra bordeiului care vor interveni la nevoie cu foc asupra adăpostului. Dacă va fi posibil se va deschide foc si de deasupra adăpostului folosind în limita posibilităţilor grenadele şi puşca mitralieră, care se găseşte la echipa nr. 2. Se va căuta pe cât posibil a nu se da posibilitatea ca bandiţii să iasă din adăpost, astfel dându-le posibilitatea să ia măsuri de apărare cu foc.

Grupa nr.2 si 3 va face uz de armă la comandă şi nevoie. Le este interzis a deschide foc asupra obiectivului în moment ce grupa 1 operează. După cădere, bandiţii vor fi imediat imobilizaţi, încătuşaţi cei vii, cei morţi identificaţi, se va trece apoi la percheziţionarea amanunţită a bordeiului, fotografierea adăpostului şi a bandiţilor, strângerea întregului material din bordei şi pus sub pază sigură pentru transportarea lui la postul de comandă. În caz că unii din bandiţii cunoscuţi de organele statului lipsesc de la adăpost se vor întreprinde cercetări imediate asupra celor existenţi de către căpitanii Cârnu si Mezei pentru identificarea locului unde se află în scopul de a fi arestaţi.

Scotocirea amănunţită a terenului din jurul adăpostului în scopul găsirii depozitelor de alimente şi alte obiecte care vor fi imediat fotografiate, ridicate şi se vor lua măsuri pentru transportarea lor la postul de comandă.

În eventualitatea că un bandit va reuşi să iasă din cerc se va trimete imediat o echipă de tăria a 6 oameni în urmărirea lui flosindu-se urmele pănă la arestarea lui.

Nici un tovarăş nu pleacă în urmărirea banditilor fără ordinul căpitanului Cârnu. La grupele de încercuire va fi prezent medicul unităţii, Lt. Maj. Chipară Traian şi fotograful Slt. Malcic Nicolae cu tot echipamentul necesar îndeplinirii sarcinilor.

Tot la detaşamentul de încercuire şi pătrundere se găseşte echipa de agenţi compusă din Slt. Silaghi Laslo, Plt. Răianu Ioan si Slt. Voineanu care în momentul când s-a stabilit prezenţa bandiţilor în adăpost va fi trimisă imediat cu raport la postul de comandă.

În orice eventualitate bordeiul rămâne întreg.

NOTA NOASTRĂ

Toate bine puse la punct, numai că la ora aceea obiectivul nu mai exista. A fost ars de noi în toamnă. Bordeiul cu fraţii noştri se afla la câteva sute de metri distanţă, ci asistând ca „spectatori” la toată desfăşurarea acţiunii. Episodul e povestit în vol. 1 din „Brazii se frâng...” pag. 246 sub titlul „De Boboteaza veche, cerul s-a aprins a doua oară”.

Singura corectură e că cei doi ciobani, ce au fost siliţi să conducă securitatea, nu erau din Răşinari ci din Corbi, Muşcel, dar păzeau oile din Răşinari. Ionformaţia despre existenţa bordeiului a fost aflată de securitate la Răşinari

15. 01. 1952

TABEL

Cu tov. din obiectivul Valea Brescioarei

(Vol. 27, fila 308)

Gruparea I compusă din:

1) Lt. Maj. Ivan Ioan

2) Slt. Cristea Constantin

3) Slt. Luţenco

4) Slt. Satmare

5) Soldat Ilie Ghe.

6) S. Câmpean Isailă

7) S. Bordei Vasile

8) Slt. Barabas Carol

9) S. Toma Radu puşcaş mitralior

10) S. Nichifor Ioan

11) S. Sârbu Petre

Gruparea a II-a compusă din:

1) Slt. Bordi Dionise

2) Slt. Fâciu

3) Slt. Stoica

4) Slt. Ţifrea

5) Sold. Trandafir Gheorghe – puşcaş-mitralior

6) S. Constantinescu Ioan

7) S. Dima C. Mihai

8) S. Spiridon Mihalcu

9) S. Drăgamşa Marin

10) S. Grosu Gheorghe

Gruparea a III-a compusă din:

1) Lt. Mera Emil

2) Sold. Gârbaciu Simion

3) S. Iordan Ion

4) S. Nicolau Tănase

5) S. Oltean D-tru

6) S. Pământ Vasile

7) S. Popescu Vasile

8) S. Radu Vasile

9) S. Petrică Vasile

10) S. Vşăseanu Ion

Gruparea a IV-a compusă din:

1) Slt. Solonciuc

2) Sold. Păcurar Ion

3) S. Grădinaru Nicolae

4) S. Roşca C-tin

5) Plt. Geleru Ion

6) S. Nicolae D-tru

7) S. David Ion

8) S. Homan Gheorghe

9) Slt. Hudişan Gheorghe

Ordin de misiune: În 15 ianuarie 1952, la orele 7:00, toate grupările se vor găsi instalate pe laturile patrulaterului Valea Brescioarei, Valea lui Mogoş, Cabana Urlea, râul Pojorţii.

Ordin general: se va face uz de armă numai la apariţia bandiţilor. Foc în plin la picioare. Glonţul va fi trimis în bandit şi nu în tovarăşii din jur. Bandiţii capturaţi vor fi trimişi spre comandament.

NOTA NOASTRĂ

Ceeace nu am ştiut până acum, a fost faptul că odată cu acţiunea din Trăznita, au fost ocupaţi de securitate şi munţii din jur.

D.G.S.S. Raionul Făgăraş

21. 02. 1952

RAPORT

(Vol.2, fila 427)

Strict secret

...Arătându-i-se lui Gălbingea, greutatea faptelor săvârşite, i s-a solicitat ajutorul de prindere a bandiţilor.

Gălbingea a fost trimis în satul Voivodenii Mici, numărul 31, la Gheorghe Căbuz, arătând un bilet scris de fugarul Haşu Andrei, în 24 Decembrie 1951, bilet în care Haşu l-a rugat pe Căbuz să il ducă lui Gălbingea în zilele de 19 sau 20 Februarie 1952.

Biletul suna astfel: „Cei trei vin până la sfârşitul lui Februarie. Le comunici să ne întâlnim la omul cu mielul furat, iar după 1 Martie, la femeia văduvă din Lisa.” (cei trei Haşu Gheorghe, Pop Ion şi Chiujdea Ioan, erau cei pe care i-a lăsat Haşu Andrei în bordeiul din Trăznita n.n.)

Căbuz i-a spus (lui Gălbingea), că îl cunoaşte pe cel cu mielul furat, că este locuitor din Voievodenii Mici. Gălbingea întreabă pe Căbuz, ce-a făcut cu biletul, spunând că l-a rupt.

S-a luat legătura cu Gălbingea la herghelia Sâmbăta de Jos, pentru prinderea celor trei bandiţi, care urmează să vină la el, după 20. 02. 1952.

Col. Ambruş Coloman

Cpt. Cârnu Ion

NOTA NOASTRĂ

Deci, aşa a avut loc vînzarea lui Gălbingea. Cei trei au coborât în jurul lui 1 Martie. Abia sosiţi, au aflat de moartea lui Haşu Andrei, şi de cine a fost vândut, şi nu s-au mai dus la Gălbingea.

DECLARAŢIE

-rezumat-

(Vol. 40, fila 61)

În anul 1952, ziua 6-7 Ianuarie, a venit şi m-a sculat din somn, Gheorghe Ramba, vecin, şi mi-a spus să-l urmez la el în şură, unde era un om necunoscut, cu cojoc, raniţă şi armă. Acesta era fiul lui Rucăreanu (Haşu Andrei, frate cu Ghiţă, pe care îl cunoşteam de când eram fecior).

„Măi fraţilor, când m-am tras din munte către Breaza, şi treceam drumul, au trecut doi inşi care au strigat după mine, am trecut pe lângă Pojorta, şi-am venit aici.” (n.n. Cei ce au strigat erau Vulcu Constantin şi Ţarog Ioan din Breaza, informatorii securităţii). Eu n-am vrut să-l primesc dar dimineaţa l-am găsit tot în şură. M-a rugat să nu spun nimic la femei, că mâncare (caldă), nu-i trebuie, ci numai pâine şi apă. Aşa l-am alimentat eu.

Mi-a lăsat un bilet să il dau lui Gălbingea din Sâmbăta de Jos, acest bilet l-am ţinut trei patru săptămâni, şi apoi i l-am dat acestuia: „Frate Ioane, de doi ani te-am supărat destul. Comunică la cei doi oameni care vin la tine până la 1 Martie, să întrebe de mine, la omul cu mielul furat, iar după 1 Martie, la femeia văduvă din Lisa. După ce citeşti, să rupi biletul.” A venit din nou Gălbingea să-i repet ce scria în bilet. Pe la 15 februarie, Gălbingea a venit din nou şi m-a întrebat ce conţinea biletul. Am fost întrebat de Haşu Andrei, ce-am făcut cu biletul, şi i-am spus ce-am făcut. Haşu Andrei a spus că mai vrea să stea câteva zile, şi s-a dus la Ungherul (Ioan Ramba). A venit Gălbingea a treia oară să mă întrebe unde este Haşu Andrei, i-am spus că s-a dus la Ioan Ramba (Ungherul). A zis: mi-a dat un doctor medicamente să i le dau. Gălbingea a plecat la Ramba Ioan unde a vorbit cu Haşu Andrei.

23. 02. 1952

PROCES VERBAL

(fila 427)

Încheiat astăzi, 23 Februarie, orele 6, la Făgăraş.

Noi, Cpt. de securitate Cârnu Ioan ajutat de Cpt. Mezei Gheorghe şi Lt. Marina Alexandru, şi un număr de toţi, din cadrele Direcţiei Generale a Securităţii Statului, care potrivit informaţiilor ce le posedam, cum că banditul Haşu Andrei, legionar, dispărut de la domiciliu din anul 1948, membru al bandei de legionari Gavrilă, din raionul Făgăraş, se găseşte adăpostit de locuitorul Ramba Ion, din satul Voievodenii Mici, în incinta gospodăriei lui.

În baza celor de mai sus şi la ordinul tov. Director al D.R.S.S. Sibiu, ne-am deplasat la locuinţa celui de mai sus, şi astfel la orele cinci dimineaţa, s-a trecut la descinderea domiciliară.

În timpul percheziţiei, banditul Haşu Andrei, a sărit din şura cu fân, fugind în spatele gospodăriei, prin grădină. Deschizându-se foc asupra lui, a fost rănit din spate mortal, de un cartuş, fiind găsit culcat cu faţa la pământ, cu pistolul Parabelum în toc la curea, având cartuş pe ţeavă.

Atât la percheziţia corporală, cât şi la culcuşul lui în şură, s-au găsit următoarele: armament, muniţiuni, şi diferite alte obiecte. Una armă Z.B. german, seria 1193, treizeci şi opt bucăţi cartuşe Z.B., două bucăţi grenade „Kiessel”, un pistol Parabelum, 9mm, seria 9755, douăzeci bucăţi cartuşe 9mm., una bucată bosolă Berond, militară, un porthart, în care s-au găsit următoarele hărţi. Una hartă turistică a regiunii Haţegului, pe care sunt însemnate câteva cote cu creion albastru, un cerc cu cifra 16, pe valea râului Bărbat un cerc cu cifra 15, o hartă a regiunii Câmpulung Muscel, o altă însemnare pe Râul Doamnei, la poiana fagul lui Iorga, şi mai multe însemnări. Una hartă a Europei în limba germană, una hartă a regiunii Braşov, o hartă germană a ţărilor balcanice, un livret militar personal, 5 dolari şi 20 de lei vechi, un ghid al drumurilor, trei bucăţi Biblii, pe pagina unei Biblii este însemnat, Calea Plevnei, 68MB, o trusă de bărbierit, una raniţă militară, diferite însemnări care se anexează la copii.

A fost fotografiat atât cadavrul cât şi culcuşul banditului. Cadavrul a fost ridicat de noi, şi transportat la morga spitalului Făgăraş.

Numitul Ramba Ion, gazda banditului Haşu Andrei, chiabur, fost P.N.Ţ. Maniu, în prezent neîncadrat, a fost ridicat de noi şi reţinut pentru cercetări. Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal.

Cpt. de securitate Cârnu Ioan Asistenţi:Cpt. Mezei Gheorghe

Lt. Marina Alexandru

NOTA NOASTRĂ

Căpitanul Cârnu a uitat să consemne, că mortul a fost dus în faţa Primăriei, legat pe o scară, cu arma după cap, alături de Ramba Ion, căruia i s-a dat o armă. Astfel au fost fotografiaţi, şi chemat tot satul să fie văzuţi, inclusiv de către copiii de la şcoală.

REFERAT

(Vol. 47, fila 106)

Strict secret

În ziua de 28 Aprilie 1952, orele 11, am fost înştiinţat de către tov. Lt. Major de la tabăra M.F.A. Dejani, că în cursul nopţii de 26 Aprilie 1952, orele 1, indivizi necunoscuţi şi-au făcut apariţia în jurul taberei, venind din mai multe puncte, având asupra lor lanterne. Sentinelele au somat şi au deschis focul, la care indivizii au răspuns tot cu foc de armă. După ce s-au încetat, s-a auzit în partea adversă, unde apăruse cel cu lanterna, un fluier prelung, şi pe urmă un strigăt: Haideţi mă! După aceea a fost linişte. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în cursul nopţii de 27, cam la aceeaşi oră.

Şeful postului, Serg. de miliţie Capet Ilie

NOTA NOASTRĂ

Noi, am trecut de multe ori prin apropierea acestei tabere M.F.A. Dejani, dar nu am avut nici o ciocnire cu paza. Noi foloseam rar lanterne, şi sigur nu am folosit niciodată, în zona respectivă. De altfel la data respectivă îmi amintesc că, ne aflam pe Valea Brătila, la sud de creasta Făgăraş. Ceva îmi amintesc că în zona respectivă, Gheorghe Şovăială şi Metea Victor au avut un schimb de focuri cu securitatea în zona respectivă, dar nu mai reţin anul (1951 sau 1952) şi luna.

Mai 1952

ANCHETA lui METEA VICTOR

(Vol. 60, fila 427)

În anul 1952, primăvara, Gheorghe Şovăială, după o iarnă petrecută în zăpadă, a pus problema să trecem la o acţiune împotriva autorităţilor comuniste. Vom fi împuşcaţi şi noi, dar s-ar rezolva şi problema noastră, care tot se va sfârşi într-un fel asemănător. Părerea lui nu a fost acceptată de ceilalţi membri.

Anchetator: Sifferdecker Carol

M.S.S. Regionala Stalin

04. 05. 1952

CĂTRE MINISTERUL SECURITĂŢII BUCUREŞTI

(vol.26, fila....)

În ianuarie 1952, grupul operativ a fost condus (călăuzit) de Nistor Cârstoi şi Popescu Constantin (Corbi-Muşcel) pentru lichidarea bandei G. Propunem a se aproba o nouă scotocire în munţii de mai sus fiind timp potrivit. Propunem un batalion de trupe de securitate bine instruit, câîni de scotocire şi de urmărire.

Trupele din regionala Piteşti să instaleze pe creasta munţilor cu o zi înainte, patrule şi posturi fixe. Operaţiunea se va face de mine ajutat de tov. consilier (nota noastră: consilier sovietic).

Col. de securitate Ambruş Coloman

Lt. de securitate E. Erdeli

NOTĂ INFORMATIVĂ

(Vol.27, fila 69)

...Chiaburul Vulcu Constantin, agent veterinar, nu şi-a achitat nici impozitul, şi nici cotele de lapte şi carne. Acest chiabur are un frate agent fiscal. Nu le pune cote de lapte nici la alţi cunoscuţi ai lui. Aceste lucruri durează de doi ani. Chiaburul a fost strecurat în rândul partidului. Acest chiabur este şi un fel de informator al securităţii, dar el duce în eroare organele.

Semnat Oancea

NOTA NOASTRĂ

Vulcu Constantin, a fost informator al securităţii. Prin râvna cu care-şi făcea meseria, a fost cel care a adus cel mai mare rău în zonă. Zeci de oameni au făcut închisoare din pricina lui, şi foarte multe informaţii la adresa noastră au pornit de la el. El şi cu Ţarog Ion, l-au văzut pe Haşu Andrei când a coborât de la munte. În acelaşi timp se purta ca un dictator în sate, ştiindu-i de frică chiar şi autorităţile comuniste locale, crezând că nimeni nu-i poate face nici un rău de vreme ce are sprijinul securităţii.

Nota iscălită cu numele propriu Oancea, ar fi putut fi făcută chiar la sugestia noastră.

D.G.S.S. Regiunea Sibiu

07. 07. 1952

PLAN DE MĂSURI

pentru prinderea şi distrugerea bandei Gavrilă

(Vol.2, fila 342)

Strict secret

În vederea lichidării bandei, propun: un pluton să facă scotociri, în M-ţii Groape, vârful Comisului (Slt. Dan Ion), vârful Trăznita, Bânda, Lacul Urlea.

Un pluton va ocupa creasta Comes, lacul Urlea. O companie va scotoci valea lui Mogoş, Trăznita, Valea Pojorţii (cel mai favorabil bandiţilor), Budiul. Un pluton, râul Sebeş (Lt. Ivan Ion şi Stoia Ion). Durata 10 zile. Armament: pistoale-mitralieră, puşti cu lunetă, puşti Z.B., grenade, echipament de vară, hrană rece şi de la stâne. Postul de comandă – casa părăsită din Telechirecea, la ieşirea spre Netotu. Medicii unităţii permanent la postul de comandă. Sanitarii de campanie la postul lor. Reactivarea celor treizecişişase informatori în scopul de a sesiza apariţia bandiţilor, cinci câni de scotocire şi de urmărire.

Lt. Marina Alexandru

NOTA NOASTRĂ

Totdeauna, unităţile de securitate, au jefuit cu adevărat stânele, se vede de aici că o făceau din ordin

REFERINŢĂ

asupra lui Radu Alexandru, detaşat la Miliţia Făgăraş

(Vol. 46, fila 451)

Acţiune în Banat, în noaptea de 8 – 9 decembrie, anul 1949 a participat la prinderea bandiţiţor: Horescu Nicolae şi a fiicei sale Horescu Ana, în Domajnea. A fost avansat caporal şi citat pe ordin de zi, pe direcţia de Miliţie, şi publicat în Gazeta Miliţiei.

În noaptea de 30 ianuarie 1950, a făcut parte din plutonul comandat de noi, în pădurea Prisaca, şi a împuşcat mortal pe bandiţii Duicu Ioan şi Cristescu Gheorghe din Domajnea, şi a prins vii pe Duicu Petru şi Roman Petru din Domajnea. Pentru abnegaţie, a fost avansat sergent, citat pe D.G. a Miliţiei şi numit Şef de patrulă.

Slt. de miliţie Căncescu Alexandru

NOTA NOASTRĂ

Majoritatea ofiţerilor şi subofiţerilor din securitatea Făgăraş, au fost aduşi din regiunea Banat, dintre cei ce s-au remarcat la distrugerea grupurilor bănăţene.

Miliţia Raionului Făgăraş

CARACTERIZARE

(Vol.7, fila 89)

Strict secret

...1. Populaţia din raza acestui raion, susţine această bandă, deoarece 90% au făcut politică legionară, iar Horea Sima, şeful Gărzii Legionare, este din Mândra, Făgăraş, precum şi secretarul său Petrescu (Petraşcu n. n.), este din Sâmbăta de Sus, şi se dedau la acte ostile regimului nostru de democraţie.

2. Bandiţii din acest raion sunt influenţaţi de majoritatea cetăţenilor, care au rude în America, de unde se lansează diferite zvonuri contrare regimului nostru.

3. Din comentariile din 1952, s-a mai stabilit că aceste bande au elemente de susţinere, care îi informează de toate mişcările ce se fac pentru urmărirea lor, punându-i în gardă. Chiar elemente strecurate în Partid, au sprijinit ace;ti bandiţi şi i-au alimentat.

Şeful Biroului judiciar Lt. Moricz Alexandru

NOTA NOASTRĂ

În această caracterizare, Lt. de securitate Moricz, a fost obiectiv. Înţelegerea dintre noi şi populaţie era aşa cum a caracterizat-o el. Mai putea fi adăugată o altă caracterizare, pe care o face tot locotenentul Moricz în altă parte: „...pe aceşti bandiţi îi ocrotesc munţii, căci au crescut în ei, şi acolo nu se simt străini. Pe câtă vreme noi, cât intrăm în munţi ne simţim străini...”

ANCHETA lui HAŞU LAUREAN

-rezumat-

(Vol. 64, fila 69)

...De aici (Valea Rea), am urcat spre Argeş, intenţionând să fim văzuţi de cineva, ca să putem duce în eroare organele de urmărire. Când eram la creastă pe Galbăna, sub vârful Moldoveanu, noaptea, am întâlnit armata. Am văzut doi soldaţi stând în genunchi, am schimbat direcţia spre a-i ocoli, de la creastă s-a deschis foc. Am răspuns şi eu cu foc, apoi ceilalţi. Ostaţii au aruncat o grenadă spre noi, apoi Ilioi a aruncat şi el grenadă. Am reuşit să ne retragem, iar ostaşii au continuat să tragă. Ne-am dus în muntele Leaota, de unde am coborât, când a plecat armata. Când ne-am întâlnit cu ceilalţi, ne-au spus că au jefuit cabana Bâlea.

Ss Haşu Laurean

NOTA NOASTRĂ

Episodul l-am povestit pe larg în Brazii..., vol. I, în capitolul „Ciocnire pe Moldoveanu”, pag. 298.

29. 07. 1952

SENTINŢA 188

a Tribunalului din Sibiu

(Vol. 6, fila 30)

Procurorul Lt. maj. Butunaru Nicolae, cere rejudecarea procesului, cu propunerea de majorare a pedepsei, pentru toţi inculpaţii.

Novac Petru - 20 ani

Mareş Ion - 8 ani

Lupu Aurel - 7 ani

Roşca Gheorghe - 7 ani

Coman Ioan - 8 ani

Beleaua Aurel - 7 ani

Poparad Andrei -6 ani

Răceanu Liviu -5 ani

Miloşan Pandele - 5 ani

Cristea Vasile -5 ani

Moldovan Dumitru - 5 ani

Motoc Aurel - 4 ani

Manta Dumitr -4 ani

Aldea Andrei -3 ani

Opriş Dumitru -3 ani

Olteanu Matei -3 ani

Şuler Virgil -3 ani

Beleaua Ioan -2 ani

Manta Radu -1 an

Beleaua Ghedeon -1an

Pop Ştefan -1an

Ţipu Ştefan -1an

Florea Matei -1an

Lungoci Dumitru -1 an

Zăgan Ion -1 an

Poparad Ion -8 luni

Rohat Nicolae -8 luni

Beleaua Matei -6 luni

Procurorul acuzator Lt. maj. Butunaru Niculae, la 30 iulie 1952, la adresa nr. 6295, cere rejudecarea procesului cu propunerea de majorare a pedepselor pentru toţi inculpaţii, iar pentru Novac Petru, pedeapsă exemplară.

Rejudecarea s-a făcut la 17 Martie 1954.

Col. Ambruş Coloman

Cpt. Cârnu Ion.

Miliţia raională Făgăraş

14. 08. 1952

DARE DE SEAMĂ

despre cum s-a îndeplinit directiva nr. 00905, în vederea distrugerii bandelor

S-au verificat şi instruit informatorii existenţi. S-au verificat flotanţii şi suspecţii. S-a întocmit o tabelă cu 702 foşti legionari. Se ţin sub supraveghere 55 foşti condamnaţi politic, pentru a nu se duce la bandă. S-au supravegheat 156 studenţi. S-au instruit pădurarii, paznicii, învăţătorii. Am recrutata 6 informatori de adâncime şi o reţea de informatori de suprafaţă.

Lipsuri: nu s-au ales oameni devotaţi, care să lupte cu dragoste şi devotament pentru lichidarea bandiţilor. Tov. Blaustein, a fost numai în trecere pe la noi, şi nu a analizat problema. Tov. şefi de post, nu cunosc oamenii din comune. De ex. Lenuţa Faina, a stat în public 8 luni în Avrig, fără a fi identificată. Urdea Slătinaru s-a stabilit la Fântâna, cunoscut de toată lumea.

Comandant M.A.I. Raionul Făgăraş Lt. maj. Silaghi Iulian.

Locţiitor politic Slt. Manolache Ion

August 1957

ANCHETA lui CHIUJDEA IOAN

(Vol. 60, fila 36)

La începutul lunii August 1952, data nu o mai reţin, am ieşit noaptea din Valea Rea, pe Galbena, spre Moldoveanul. Urcam degajaţi, când am auzit în faţă o şoaptă „Stai!” Ne-a făcut impresia că ostaşii voiau să ne facă atenţi. N-am tras nici un foc nici noi, nici ei. Am ocolit să trecem creasta pe alăturea, dar am fost primiţi cu foc. Am răspuns şi noi şi Ilioi a aruncat o grenadă care a explodat pe creastă. Am observat că acei ce erau acolo, au fugit, iar noi am trecut creasta prin acel punct. S-au pornit focuri de automate şi mitraliere, şi rachete pe toţi munţii. Ne-am retras în muntele Leaota, unde am rămas până când s-a retras armata. Ulterior, Gavrilă ne-a spus că în această ciocnire a fost împuşcat mortal, un ostaş.

Anchetaori: Deitel Ernest