Este un lucru foarte instructiv, şi īn acelaşi timp foarte amuzant, să-ţi īnchipui ce s-ar fi īntīmplat dacă anumite personaje ilustre ale lumii moderne s-ar fi născut şi ar fi trăit īn ţara noastră. E de la īnceput greu de spus dacă s-ar fi putut manifesta şi ar fi putut crea. Nu mă īndoiesc că un Klages sau Prinzhorn, un Heidegger sau Hăberlein ar fi fost consideraţi drept farsori sau chiar de-a dreptul nebuni. N-ar fi obţinut nici măcar o asistenţă universitară. Cărţile lor filosofice, dacă ar fi găsit bani să şi le tipărească, ar fi fost trecute sub tăcere, apărīnd [drept] simple farse, istericale lirisme vagi. (Rezistenţa īntīmpinată de profesorul Nae Ionescu din partea filosofiei oficiale si a universitarilor - este, sper, plinć de īnvćtćminte).
Dar ia īnchipuiţi-vă apariţia unui Masaryk printre noi. Nu mă gīndesc, Doamne fereşte, la o preşedenţie de republică ci pur şi simplu la activitatea lui politică. Cum ar fi fost tratat un asemenea om, care nu a acceptat să renunţe o singură dată la cinstea şi la filosofia lui? Cum s-ar fi prăpădit de rīs deputaţii şi gazetarii de un biet profesor sociolog, care vrea să guverneze ţara! Cīte caricaturi nostime n-ar fi apărut īn revistele noastre, scrise īn īntregime de oameni peste fire de deştepţi! Ce vorbe de duh nu i-ar fi fost spuse, de către oamenii practici"! Ar fi fost insultat şi calomniat ca oricare alt ministru.
Heidegger ar fi fost ironizat la Capsa şi ar fi fost declarat schizofren. Jacques Maritain ar fi avut caricatura pe o pagină īntreagă din Cuvīntul liber" (ar fi fost şi el fascist"). Iar pe Papini l-ar fi īntrebat oamenii cīţi bani a luat ca să se convertească...
Cīnd ar fi vorbit Unamuno romānii noştri ar fi spus, clipind din ochi cum numai ei ştiu să clipească: Face pe nebunul!" Cīnd ar fi scris Hamsun o nouă carte, s-ar fi şoptit: ăsta e ăla care se crede geniu!" Iar despre un Aldous Huxley s-ar fi spus că e un simplu gazetar...
Dar de ce să mergem atīt de departe? Inchipuiţi-vă că profesorul Rădulescu-Motru, cel mai īnzestrat şi cel mai realizat intelectual al generaţiei sale, ar fi ajuns īntr-o zi ministru īn ţara romānească. Cred că nu există īnjurătură pe care n-ar fi primit-o, cu toată blīndeţea şi onestitatea sa proverbială.
Oricine se ridică īn această ţară a noastră, trebuie să fie murdărit de sus pīnă jos. Mentalitatea politicii romāneşti nu poate accepta oameni puri, oameni integri. Şi această mentalitate politică a pătruns īn toate activităţile, stăpīneşte toate creerele. Nu de ieri de azi, ci de zeci de ani. Prin 1870, Hasdeu era īnjurat cumplit că e cumulard şi hoţ. Cīţiva ani mai tīrziu, Cihac demonstra" īn Convorbiri literare" că Hasdeu e un incult ordinar, un simplu impostor.
Lucrurile acestea au fost foarte obişnuite la noi, de la īnceputul culturii noastre moderne. Pamfletul politic a fost singurul gen de pamflet cunoscut şi practicat cu pasiune, chiar īntre savanţi. Cīnd doi savanţi romāni se ceartă, fiţi siguri că fiecare neagă celuilalt orice urmă de ştiinţă. Nu mai e vorba de critică, de ajustare, de completare ci pur şi simplu de bătaie ca la mahala. Domnul Iorgu Iordan, profesor universitar la Iaşi, a publicat īn 1921 īn Arhiva" un studiu īn care īncerca să demonstreze că domnul Ovid Densuşianu nu ştie să distingă părţile unei propoziţii, adică nu cunoaşte subiectul, complementul etc, dintr-o propoziţie." Va să zică, domnul Densuşianu este un ignorant pur şi simplu, care n-ar fi trebuit să treacă clasa I secundară... Cam asa se face pamflet şi critică" īntre filologii noştri.
Dar aceasta nu e o excepţie. Toţi romānii fac la fel. Nu există nici un fel de jenă, īn faţa unor anumiţi creatori, a unor oameni care şi-au făcut, cel puţin la o anumită vīrstă, dovada capacităţii lor. Poţi şti cīt de multe lucruri, poţi descoperi cīt de multe adevăruri, poţi ajunge cīt de sus īn stima elitelor nimeni nu reacţionează, totuşi, cīnd eşti terfelit, eşti anulat sau calomniat.
Cine a fost mai mult calomniat īn ţara romānească decīt profesorul Iorga? Nimic din cīte a făcut N. Iorga pentru noi nici munca lui, nici profetismul lui, nici geniul lui nimic nu l-a putut īnălţa deasupra noroiului, nu l-a putut imuniza contra atacurilor şi calomniilor.
Mă īntreb cīteodată ce trebuie să faci īn Romānia ca să-ţi poţi convinge semenii că ai făcut īntr-adevăr ceva. Şi că ar fi o infamie să fii atacat şi murdărit... Cred că orice ai face, e inutil. Acelaşi noroi te aşteaptă, ca şi pe cel din urmă dintre tīlhari. In privinţa aceasta, există o perfectă unitate de opinie īn Romānia Mare...
Şi cu toate acestea, ăştia sīntem şi cu asemenea material uman trebuie să facem un om nou. Să nu disperăm niciodată. Este cu atīt mai aprigă misiunea noastră, cu cīt romānii sīnt mai deştepţi! Şi sīnt teribili de deştepţi şi de independenţi...
15 Decembrie 1934
Criterion", Anul I, Nr. 5, 15 Decembrie 1934