REBELIUNEA ANTONESCIANÃ

Fotocopie a relatãrii din cuprinsul revistei "LIFE"

   O mãrturisire care spune adevãrul, din partea unui martor ocular la evenimentele din 21-24 Ianuarie 1941, corespondentul revistei "LIFE" (vezi colectia pe lunile Ianuarie-Februarie 1941).
   Documentul de fatã explicã în mod clar cine au fost adevãratele victime în timpul rebeliunii antonesciene: Legionarii...  Peste 800 de legionari au pierit asasinati miseleste pe strãzile Capitalei, în special în fata Prefecturii Capitalei când, la 24 Ianuarie 1941, urmare a ordinului de încetare a rezistentei si contrar promisiunilor fãcute de gen. Antonescu, legionarii masati aici au
evacuat clãdirea Prefecturii, s'au încolonat si au iesit în Calea Victoriei pentru a se preda, fiind rãpusi într'o mare baie de sânge din ordinul generalului.
   Victime ale acestui masacru, nu au fost doar legionarii: populatia civilã, oameni simpli (între care femei si copii), au cãzut victime ordinului criminal al lui Antonescu.

   "Abia se crãpase de ziuã si auzim rãpãit de mitraliere. Nu salve întrerupte, ci un foc continuu si sustinut... Focul nu înceta o clipã, convergea din mai multe pãrti si se desfãsura cu o intensitate crescândã... Erau bubuituri continue. Fierbea Capitala de gloante: posturi de mitralierã mãturau crucis si curmezis strãzile principale ale Capitalei... Spre searã focul a încetat si atunci am aflat îngroziti de masacrul de pe strãzile Capitalei. Mormane de cadavre zãceau în Piata Teatrului National, la Telefoane, pe Calea Victoriei, la încrucisarea cu Bulevardul Elisabeta, la Palatul Postelor. 800 de vieti omenesti au fost secerate de mitraliere..."

(Horia Sima - "ERA LIBERTÃTII -
STATUL NATIONAL LEGIONAR", vol. II
Editura Miscãrii Legionare, Madrid, 1986

Dar, despre aceasta, presa "liberã" si "istoricii" refuzã sã vorbeascã si sã spunã adevãrul...

Octombrie 1940: Comandantul Miscãrii Legionare, Horia Sima, Vice-Presedinte al României, rãspunzând la aclamatiile multimii, în drum cãtre Presidentia Consiliului de Ministri.