POEZII DE VASILE MILITARU, NICHIFOR CRAINIC SI RADU GYR

      AURUL SI ÎNTELEPCIUNEA

                                                      de Vasile Militaru
Marele-Împărat Lumină si-Întuneric Împărat,
Megiesi cu'mpărătia, când a fost si ei să moară,
Cu trei zile mai'nainte de, prohod si de sicriu,
Fiecare, cu iubire si-a chemat
Unicul fiu,
Să-i dea binecuvântare pentru cea din urmă oară.
Si-amândoi, cu ochii'n lacrimi si cu grai întretăiat:
Fiilor ce-aveau sub soare le-au lăsat câte-o comoară:

- Fiule, a zis Lumină, eu mă sting si plec departe...
Tu rămâi pe lume singur...Toate'n lume sunt desarte...
Mostenire, pentru tine, n'am să las decât o carte...
Iat-o!...Toată fericirea vei putea prin ea să sorbi,
Dacă ochii tăi, citind-o pururea, nu vor fi orbi!
Sunt în ea comori de veacuri: vorbe-adânci, vorbe'ntelepte;
Fiecare, la tot pasul, doar spre bine să te'ndrepte,
Fiindcă vorbele'ntelepte, niciodată nu te mint
Si-s ca merele de aur, în panere de argint!

- Ah, odorul tatii, zise Împăratul Întuneric;
Azi, când mor, cu fericirea, vreau, pe veci, să mi te feric...
Iată-ti las, ca mostenire, un fără sfârsit tezaur:
În această raclă neagră, numai galbeni mari de aur...
E comoară fermecată
Prin iubirea mea de tată...
Galbenul cel de pe urmă, să-l azvârli mereu în foc
Si, mereu, spre-al tău folos,
Înmiit, au să răsară, gârlă, galbenii la loc,
Pe când racla fermecată, cum pământul alta n'are,
Să cuprindă-a ta comoară, se va face tot mai mare!...

Vorbele acestea zise, firul vietii astfel tors,
Cei doi Împărati plecară,
Fiecare plâns de-o tară,
Dincolo, de unde nimeni, până azi, nu mai s'a'ntors,
Iar în ziua următoare, chiar din zorii diminetii,
Cei doi fii porniră si ei ca să-si toarcă firul vietii:
Pe stăpânul raclei negre, cu însetări în pumnul humii,
La fost smuls ca o furtună, aurul, în largul lumii:
Bolta cerului albastru i-a'nhorito-n mii de sori;
I-a pus vrăji în toată clipa; sub tot pasul, colb de flori;
L-a purtat pe tot pământul: pe căi largi, pe căi înguste
Si i-a dat, în fără seamăn pân-atunci olocauste,
Tot ce-ar fi putut să guste!...

Dar cu anii, mergând astfel pe cărările ce mint,
Cu, pe tâmple, tot mai multă promoroacă de argint,
Însetatul, dintr-o dată, rătăcit pe-al vietii drum
Se simti mâhnit...Pe fire parcă se lăsa un fum;
Nu mai era primăvară, nu mai era cer senin;
Fericirea de-altă dată începu să fie chin:
Cântecul îi păru urlet; stârvuri, florile de crin;
Simti frigul tot mai tare: sorii se stingeau într'una;
Muri cel din urmă soare, apoi stelele si luna;
Întunericul se'ntinse tot mai negru si, curând,
Noapte grea veni să-i cadă si pe suflet, si pe gând,
Cel care viata o sorbise cu'nsetare,
Otrăvit de-a ei dulceată, s'azvârli, plângând, în mare!
Dar, în clipa'ntunecată, cea mai neagră dintre toate,
El simti, din valul mării cum un brat pe mal îl scoate
Si'n clipita următoare când în fire-a fost să-si vină
Văzu'n fata lui pe fiul Împăratului Lumină:
Cu, pe cap un sfert de soare ca un sfânt din Paradis,
Zâmbitor tinzându-i cartea, cel ce l-a scăpat i-a zis:
- Nu e vina ta...E vina celui care, drept tezaur,
Nu ti-a dat o asa carte, ci izvorul său de aur!...
Ia-o si citeste, frate: pentru toate-ti va fi leac,
Precum leac mi-a fost si mie; si-o fi tuturor, în veac...
Ia-o si citeste'ntr'una: azi vei fi mai bun ca ieri;
Vei simti cum prinzi în Suflet boarea dulcei primăveri,
Cu miros din lăcrămioare si din florile de meri!...
Vei simti, din întuneric cum pe toată clipa iesi;
Cum îti înfloresc în Suflet milioane de ciresi;
În a căror fiecare ramură omăt de floare,
Cântă, o privighetoare!
Cartea mea e carte plină
De miresme, de lumină,
Si mai mult îmbătătoare decât oricare grădină!
Ia-o si citeste, frate...Adevăr grăieste-mi gura!

Si-nchinându-se, Lumină, surâzând, i-a dat
Scriptura.
.......................................................................
Iară Sufletul-ruină, adevăr zic si eu vouă:
Prin puterea cărtii sfinte, s'a trezit la viată nouă!

         

ÎN TARA DE PESTE VEAC

                                       de Nichifor Crainic
În tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor, nici drum de fier
Numai lamură de gând
Numai suflet tremurând
Si vâslas un înger.
În tara de peste veac
Nesfârsire fără leac
Vămile văzduhului
Săbiile duhului
Pururea de straje.
Sus pe sparte frunti de zei
Sovăielnici pasii mei
Picuri de'ntrebări momâi
Să rămână sub călcâi
Si genuni de zare.
În tara lui Lerui-Ler
Năzuiesc un colt de cer
De-oi găsi, de noi găsi,
Nimenea nu poate sti
Singur Lerui-Ler.

 

  COLIND CERESC

                                de Radu Gyr
Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
si de giuvaer,
toti luceferii colindă
- Lerui, Doamne, Ler -

Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de lună plină
legănat în ger.
Pentru heruvimi cu glugă
alba de oier
sub feresti colinde'ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din cer
stele mari ca să le'mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler -

Si'n Gustar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer...

Numai tu astepti în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete fără colindă,
si fără Prier.
Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind pe cer
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler -

 

RENASTERE

                   de Radu Gyr

                               (lui N. I. Herescu)

Si stiu că voi muri... va fi, pe semne,

într'un amurg jertfit pe jerăgai,

dintr'un sfârsit de-Octomvre sau de Mai...

 

...si mi-or închide sufletu 'ntre lemne...

 

Desi s'o face racla, putrigai,

si numai crucea groapa-o sa-mi însemne, -

eu totusi stiu: pământu-o să mă 'ndemne,

ca să renasc ascuns în proaspăt strai!...

 

...Pe groapa mea, voi fi în primăvară,

tulpină încărcată de povară

si mă voi scutura pe mine însu-mi...

 

In toamnă-oi fi noroi dospit de ploi,

iar iarna, prins de cruce, voi fi sloi

ce-o lăcrima, topindu-se, tot plânsu-mi...

_______________________________

 

...Va fi o zi de toamnă, vei veni...

 

Si la un colt uitat din cimitir,

O cruce strâmbă va zâmbi, -

Si vei citi:

 

"Aici se odihneste Radu Gyr -"...

                   (Cea din urmă spovedanie - Gând... de Radu Gyr)

__________________________________________