Oare în care minte de om nu si-ar fi putut face loc gândul că Mota ar fi putut să nu îi spună lui Corneliu Codreanu:
null
Tu esti Căpitanul! Sufletul omenesc are atâtea ascunzisuri încât oricine ar fi putut să speculeze cu această idee pe chestiunea relatiilor dintre cei doi uriasi ai generatiei legionare.
Mota avea un loc cucerit în miscarea nationalistă, în luptele studentesti dela Cluj, când s'a întâlnit cu Căpitanul. Venea depe o pozitie egală. Totusi din momentul când l'a descoperit, a renuntat la orice veleităti personale si a recunoscut în Corneliu Codreanu pe seful generatiei dela 1922. Mota vine si îi spune camaradului său de luptă de pe cealaltă parte a Carpatilor: Tu esti Căpitanul! Lăsăm la o parte valoarea lui Mota pe alte planuri si ne oprim la această primă dăruire a lui. Ce resorturi sufletesti l'au determinat să facă acest pas? Să dea girul personalitătii lui altei mari personalităti a generatiei lui?
Incercând să pătrundem în intimitatea sufletului lui Mota, stim despre el că era un om de puternice convingeri si de o mare credintă. Pentru el lupta nationalistă pentru Neam si Christos avea un caracter axiomatic. Asadar când el s'a pus neconditionat la dispozitia Căpitanului, avea în vedere una din coordonatele fundamentale ale acestei lupte. Fără unitate de comanda si actiune nu poate să existe biruintă. El a văzut ce s'a întâmplat cu miscarea studentească si apoi cu miscarea cuzistă, amândouă nimicite din cauza conflictelor ce au isbucnit în cadrele conducătoare. Orientându-se asadar după viziunea ce-o avea despre miscare si conditiile ei de crestere si desvoltare, el a voit cu această primă dăruire a lui, să fie modelul soldatului, soldatul disciplinat.
Odată Căpitanul descoperit, trebuia consolidată Oastea legionară. Oastea înseamnă însă disciplină, si disciplină înseamnă renuntare de sine, fără de care nu poate exista unitate. Ion Mota s'a situat ca primă piatră de temelie a acestei unităti, pe care, pe urmă Căpitanul vine si o asează în fruntea legilor care să ne călăuzească pasii în lume.
Asa si-a înteles Mota rostul în miscarea legionară. Când acest rost a fost îndeplinit, el s'a rupt de toate legăturile pământesti si s'a asvârlit în lumea de dincolo, pentru a tâlcui legionarilor rosturile lor supra-pământesti, cari se identifică cu limitele ultime ale spiritului de sacrificiu. Si pleacă, din chemarea ce-o simte pentru patronul spiritual al ostilor din care făcea parte, Arhanghalul Mihail, să alunge din lume ostile răului. Si cade. Cade din dăruire pentru Căpitanul său, din dragoste pentru Christos.
Această repetată dăruire a fost chemare înteleasă si cultivată. Din credintele si convingerile sale, Mota a tras mereu consecintele ce decurgeau din atitudinea fundamentală a sufletului său, până la cea din urmă, dăruirea supremă. Si prin aceasta Mota stabileste si un alt criteriu de valorizare al vietii legionare: jertfa.
Traian GOLEA
Din vol. "Ion Mota si Vasile Marin" - Ed. Carpatii, Madrid, 1962

null