Editura Sanziana anunta aparitia plachetei de versuri „Autografe” semnata de regretatul actor Ernest Maftei.
null

Prezenta placheta de versuri ale popularului actor Ernest Maftei, intitulata „Autografe”, reuneste intre copertile sale poeziile publicate, sub acelasi titlu, in 1994, intr-o editie cu tiraj relativ redus. De asemenea, sunt reproduse cateva postume, la care Bădia – cum îi spuneau apropiatii si admiatorii – tinea mult sa fie cuprinse intr-o a doua editie, precum si o biografie.
Manunchiul de versuri cuprinse intre copertile acestei „plachii” (cum îi plăcea autorului să-i spună) reprezinta o latura mai putin cunoscuta a talentului lui Ernest Maftei.
Putini stiu ca debutul sau literar se pierde mult in urmă, in timpul cand era elev al Scolii Normale din Bacau. Aici va publica primele poezii in revista „Liliacul”, editata impreuna cu cativa colegi.
Din versurile Bădiei razbate viforul tineresc si rebel ce i-a dominat mereu faptura, dar in acelasi timp, intelepciunea intemeiată pe o anumita ordine a spiritului indeamna la reflectie.
Aceasta carte se vrea un modest buchet de recunostintă pe mormantul dragului nostru Badia.
EDITURA SANZIANA
80 pag., 7 lei
Puteti comanda acum la buciumul@yahoo.com, 0752.296.242

Ernest Maftei s-a nascut la 6 martie 1920, in comuna Prajesti (Bacau). Urmează Scoala Normala din Bacău, aici manifestandu-se primele licariri ale talentului sau nativ. Tot aici, intră în «Frătia de Cruce» (FDC), organizatie de elevi a Miscării Legionare, devinind curand chiar seful judetean al acestei organizatii.
Apartenenta sa politica o va plati cu ani de detentie, atat in timpul dictaturii regelui Carol II – fiind detinut cateva luni in lagarul de la Vaslui-, dictaturii antonesciene, dar si sub totalitarismul comunist – cunoscand penitenciarele Vacaresti, Jilava, Aiud, Galati etc..
In ciuda persecutiilor si detentiei, urmeaza – cu intreruperi - Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica din Iasi (1941-1945), in 1942 fiind angajat de Victor Ion Popa la filiala din Iasi a Teatrului „Muc si lumina”.
Dupa razboi este somer si haituit de autoritatile comuniste. Joaca totusi la Teatrul Poporului din Bucuresti, dar sub numele fals de Erman Valahu, neputand sa-si ridice, in 1947, titlul «Meritul Cultural», pentru a nu se deconspira. In 1952 il gasim la Teatrul de de Comedie din Bucuresti si la Teatrul Giulesti.
1949 reprezinta debutul in cinematografie, unde va face o cariera de exceptie, jucand in peste 200 de pelicule, unele din ele adevarate capodopere ale filmului roamanesc. Devine unul din cei mai populari actori, intemeind, in anii 1980, alaturi de Colea Rautu, Uniunea Cineastilor din Romania.
Fiind un anticomunist fervent, iubitor al Libertatii si Neamului Romanesc, participa in noaptea de 21-22 decembrie 1989 la marea manifestatie din Piata Universitatii. Tot aici il vom regasi in aprilie-iunie 1990, ca sprijinitor si animator al manifestatiei-maraton prin care tineretul anticomunist se opunea continuitatii structurilor comuniste care confiscasera Revolutia. In ziua de 14 iunie 1990, a fost ridicat de acasa de cinci indivizi deghizati în mineri, batut si aruncat pe taluzul Dambovitei, unde a zacut inconstient sapte ore, fiind salvat de un cetatea care l-a dus la spitalul de urgenta.
Dupa 1989 a activat pentru Libertate, Dreptate si Credinta stramoseasca, precum si pentru instaurarea Statului de Drept in societatea romaneasca, in diferite organizatii civice si politice. Din 1997 devine membru al Partidului «Pentru Patrie», alaturandu-se luptei vechilor sai camarazi de credinta si suferinta.