Sus pe cale pe cãrare
Vãd venind trei crai cãlare

Colindând colind ceresc

Pentru Fiu Impãrãtesc

In iesle de boi nãscut

Si'n luminã învãscut,

In iesle de boi culcat

Si'n scutece înfãsat.

Cântã îngerii în cer:

Lerui Doamne, Ler...

Iatã-i popositi acum

Lângã margine de drum

Intrebând pe fiecare

Unde-i steaua mare care

I-a condus prin neagra noapte,

Prin lumi si strãinãtate;

Dar nimeni nu poate spune

C'a vãzut asa minune...

Lerui Doamne Ler,

S'aud cântece din cer.

Si pornesc, asa, în zori,

Craii mei rãtãcitori,

Purtând, dorul, drept merinde

Si visele lor - colinde,

Sã se'nchine lui Christos,

Mesia cel luminos

Si'n genunchi, dar aducând,

Sã-l mãreascã pe cel Sfânt...

Se coboarã lin din cer;

Lerui Doamne, Ler.

Ca si craii din poveste,

Sufletu-mi, fãrã de veste,

Pleacã'n noaptea asta sfântã

Unde nimeni nu mai cântã,

Unde lacrime se cern

Peste-al veacului blestem...

Jalea urcã pân' la cer;

Lerui Doamne, Ler.

Acolo în tara 'n care

Neamul nostru astãzi moare,

Nu vin crai, nu sunt colinde,

Nu's bucurii, nici merinde;

Numai focul, numai chinul

Ce l-a sãmãnat strãinul,

Numai foamea de dreptate

Si setea de libertate...

Sã s'audã pânã'n cer:

Lerui Doamne, Ler...

Cãtre voi mã poartã gândul

Si vã'nchin smerit colindul

Din seara de Mos Ajun,

Fratii mei fãr' de Crãciun.

Nicolae NOVAC

East Chicago, 1954