DIN PRESA LEGIONARĂ - BUNA VESTIRE

 

 Nu esti legionar si spui că nu întelegi ce se întâmplă în tară. Te înteleg. Dacă ai fi avut vointă, întelegi, ai fi fost legionar.
      Te miri că astăzi, în plin dezastru românesc Legiunea se bucură. Unde vezi bucuria, om nedrept? Legionarii se gândesc la mortii lor de ieri; se gândesc la propria lor dăinuire de mâine; visează să invie un neam trăind în letargie - si voi numiti asta bucurie!
      Între voi si legionari este o singură deosebire:  că voi trăiti drama românească abia acum. Când se întâmplă, pe când ei o trăiesc de ani si ani de când se prefigurează.
      Când în 1936 Căpitanul spunea: "Să nu fie dat generatiei noastre să asiste la ciopârtirea tării" - voi oameni cuminti, v-ati întrebat: unde vede primejdia? Când, mai înainte, Mota spunea: "nu voi avea pace nici în mormânt până când nu vom ridica din nou ceea ce altii au pângărit, au risipit si au pus sub blestem" - voi v-ati întrebat din nou: cum să ridici ceea ce nu s'a prâbusit încă?
      Voi nu vedeti lucrurile decât atunci când se întâmplă. Iar pentru că altii le-au văzut mai demult nu strigă astăzi la voi, ca Ieremia: "Este ea suferintă mai mare decât a mea?" si mustrati că suferă. Dar, pentru Dumnezeu, de ce oare credeti că au murit câteva mii de oameni si au stat în lant altii, dacă nu ca să nu se întâmple asta?
      Bucurie... Noi am văzut bucurie românească. Si cel putin inconstientă românească. Am văzut pe străzi în seara unei zile de primăvară, când s'a votat constitutia lui Carol II, în 1938, oameni jucând hora la sunetele muzicii militare. Am văzut tara aceasta întreagă spunând da, după ce în 1937 spusese nu. Am văzut-o iesind după "linia destinului ei", consimtind, abjurând, turcindu-se si toate astea în sunetul muzicii militare.
      Cum, jumătatea din Ardeal abia azi o pierde? N'am pierdut-o în Februarie 1938? N'am pierdut-o la 29 Noiembrie 1938?
      Oameni călduti, bombe cu efect întârziat ce sunteti! N-ati înteles nici de ce suferă Legiunea, nici de ce crede ea. Veti întelege mai târziu. Dar voi veti fi întotdeauna prea târziu.

 

Constantin NOICA

Buna Vestire, An IV, Seria II, 1940

 

 

/ /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE