Marii dascãli de generatii au arãtat dintotdeauna despre importanta tineretului în societate si implicarea acestuia în metamorfoza creatoare. Adevãrul celor spuse mai sus corespunde si azi; racilele societãtii actuale au adus-o la putrefactie si au adâncit-o într'o boalã a nefiintei, unde cadrul malefic a prins rãdãcini adânci în trupul Tãrii si unde (dupã tipicul societãtii totalitare comuniste), tineretul nationalist este gâtuit în aspiratiile sale profunde de participare în societate, amenintat în spiritul unor dogme trecute care nu vor sã apunã, si linsat pentru convingerile sale cu armele celei mai miselnice si abrutizante terori.

Privim perplecsi la mersul societãtii, vãduviti de orice drepturi în manifestare ca fii ai acestui popor, si din toate pãrtile rãsunã portavocea amenintãtoare a acuzatiilor care se rãsfrâng în "eterul" general, sã ne cuprindã si estompeze dela orice faptã la care avem drept. Curg la comandã, de pretutindeni, râuri de linsaj mediatic, parcã sã ne strãpungã inimile si sã ne desfiinteze caracterul moral, prin cele mai incredibile fantezii. Intr'o încercare finalã si disperatã, s'au instituit legi de suprimare a oricãrui drept pentru acest tineret care aspirã sã înfãptuiascã, sã trãiascã si sã se exprime româneste. O rãfuialã care de ani de zile nu mai conteneste si nu-si gãseste margini, alimentând acest subterfugiu al "amenintãrii" legionare pentru justificarea tuturor ilegalitatilor sãvârsite cu bunã stiintã. Nimic mai înjositor pentru cârmuitorii din ultimii 15 ani care, din lipsa de programe viabile si în dispretul oricãrui viitor promitãtor pentru tineret, l-a fortat sã emigreze spre zãri mai bune, lipsind Tara de elementul vital al continuitãtii.

Astãzi, când degradarea ne-a cuprins hotarele, când obida decadentei se înfige pânã si în ultimul dram de sperantã pe care-l avem, când opulentii în desfrâu si obstinatii în regenerarea moralã si spiritualã se izbeasc, si când între aceste douã lumi a izbucnit violent conflictul inevitabil, nu mai putem astepta în inactiune, comoditate si hazard ca istoria sã ne rezolve problemele.

Este vremea regasirii pe plan romanesc, în sensul principiului etnic si disciplinat al trãirii românesti autentice, în imboldul  definit al generatiei eroice dela '22, în traditia spiritualã si hermeneutica învãtãmintelor care provin dela ea. "Doar cine trãieste cu adevãrat în ceeace este superior, trãieste în acelasi timp si în prezent", spunea Fichte. Spiritele locvace, care nu mai prididesc si îsi pierd energia analizând fenomenul în sine, de cei care "dau solutii" fãrã pãtrunderea în spatiul realului sau cei ferecati în beatitudinea contemplativã a trecutului glorios, dar fãrã izul vreunei participãri la actiune - nu avem nevoie. 

O recunoastem, cu mare amãrãciune în suflet: este o stare maladivã la foarte multi tineri de azi si tinde sã cuprindã în ghearele ei si pe altii, aflati la poarta intrãrii în aceastã luptã. O stare staticã, fãrã nici un orizont de depãsire, goalã, desartã si regresivã, fãrã corespundent în vrerea asprã a noilor vremi care despicã cu repeziciune istoria în douã, asezându-ne în douã tabere diametral opuse.

Spunem, asemenea lui Crainic în eseul Copilãrie si Sfintenie^*): "Vremea noastrã este vremea tineretului!".

Optiunile sunt clare: fie în iuresul actiunii, alãturi de noi, cei care credem în destinul sfânt si misiunea Neamului Românesc, fie dezertati dela cerintele lui, în apatia comoditãtii materialiste care distruge sufletele si le sugrumã vointa. 

Trebuie sã ne refortuim în convingeri. Si, pentru dragostea ce o avem în noi si o perpetuãm în inimã, sã plinim fiorul launtric care ne mistuie aceastã dragoste prin fapte. Convingerea nu-i de ajuns pentru a birui si trebuie sã ne deprindem cu acest fel de a gândi, subordonati în actiune laturilor esentiale ale oricãrei biruinte, cu credinta resurectã a Victoriei. "Fatã de lumea de acum, noi ne simtim strãini, în ea nu ne gãsim un alt rost decât acela de a o curma spre a învia vremurile de demult si a le spori frumusetea, tãria si dreapta rânduialã româneascã" (Ionel I. Mota, Cranii de Lemn).

Substantivãm, astfel, irumperile glorioase dobândite de eroii Neamului în negura vremii, de-a lungul dureroaselor veacuri de luptã întru trãire si mentinere româneascã, si toti cei ce-au stropsit cu sângele lor tãrâna strãbunã si s'au cuminecat prin moarte martirã în crezul vetrei si al hotarelor noastre sfinte.

Nu ne putem retrage în subistorie, cu constiinta atrofiatã, în juxtapunere cu lumea de azi deviantã dela sensul moral al cerintelor si preocupãrilor românesti. 

Nu ne putem complace ca niste lasi în rolul de asupriti pentru himerice beneficii, "materializati" si "scãldati" la minte de atmosfera conjuncturalã a sirenelor atrãgãtoare în proiectata Uniune Europeanã menitã sã ne "evapore" vadurile istorice apãrate de atâtea secole si sã ne desnationalizeze! Pentru cã, europenizarea va aduce cu sine o nouã rãstignire a Românului în granitele proprii, în "drepturi", dar despersonalizat de orice ideie de Neam si strãpuns de baioneta europenismului care-l va subjuga "materialiceste".

"Nationalismul este cea mai înteleaptã cãlãuzã pentru acel ce voeste sã meargã la tinta supremã a binelui moral...", ne spune Prof. Ioan Gãvãnescul.

Noi, asa trãim si "asa suntem... Nu vom avea pace în nici un mormânt pânã când nu vom ridica din nou ceeace altii au pângãrit, au risipit si au pus sub blestem" (Ionel I. Mota, Cranii de Lemn).

Trezeste-te tinere si încinge spada de Arhanghel biruitor care ne lumineazã calea destinului istoric în toatã mãretia lui si netezeste calea cea dreaptã de viitor; trezeste-te tinere din meandrele sirenelor adormitoare care îti distrug sufletul si te înlãntuie în promisiunile desarte ale unui paradis fantasmagoric, inexistent în realitãtile lumii actuale.

Ajutã cu mintea si bratul tãu Tara care te cheamã la datoria sfântã de Român în istorie. Desprinde-te din huzurul ce-l visezi si pãtrunde hotãrît în realitãtile actuale românesti. 

Acum stii unde suntem... Stii unde ne gãsesti... 

Nicolae NITÃ

*)___

  -Vezi revista "Gândirea", Anul XVII, Nr. I, Ianuarie 1938