Inmormântarea
lui Stefan
Cu
un dangăt plin de jale,
Mii
de clopote dau veste:
"Stefan
Vodă al Moldovei,
Stefan
Vodă nu mai este!"
Tristă-i
mânăstirea Putnei;
Portile-
deschise-asteaptă
Strălucit
convoi ce vine
Si
spre ele 'ncet se 'ndreaptă.
Este
Stefan; azi străbate
Cel
din urmă drum prin tară;
Dar
pe unde trece-acuma
In
măreata zi de vară,
Plânge
dealul, plânge valea,
Plâng
pădurile bătrâne,
Si
norodu'n hohot plânge:
"Cui
ne lasi pe noi, Stăpâne?"
CÂNTEC
Multe
viituri de ape,
Din
obârsii păgânesti,
Au
curs turburi pe ogorul
Tării
noastre Românesti.
Multe
neamuri rătăcite
Si
ursite pribegiei
Au
venit să ceară pâine
Pe
pământul României.
Unii
au plecat sătui... flămânzii!
Altii
si-au găsit mormânt;
C'am
fost darnici si la mână
Si-am
avut destul pământ.
Uite-asa'm
plivit ogorul,
De
scaieti si buruian,
Si-am
rămas Români, în tara
Impăratului
Traian.
G. Cosbuc
Visul
lui Mihai
Mihai,
tu care dormi la Turda
De
valul vremii învelit,
Ridică-ti
capul si priveste!
Azi,
visul tău s'a împlinit!...
La
Alba-Iulia tu intră
Si
'ncoronează-te 'mpărat,
Căci
toti Românii sub o armă,
Ca'n
visul tău s'au adunat;
Si
toti acum ridică glasul
Si
dela Tisa pân' la mare,
Din
văi si munti, în munti răsună:
"Trăiască
România Mare!".
L A N O I
La noi sunt codri verzi de brad
Si câmpuri de mătasă;
La noi atâtia fluturi sunt
Si-atâta jale 'n casă.
Privighetori din alte tări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece si flori
Si lacrămi multe, multe...
Pe boltă sus e mai aprins
La noi bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi, de jale povestesc
A codrilor desisuri,
Si jale duce Muresul
Si duc tustrele Crisuri.
La noi, nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Si 'mbrătisindu-si jalea plâng
Si tata si feciorul.
Sub cerul nostru 'nduiosat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
In ochii tuturora.
..........................................