...Destinul naţional cuprinde esenţial mitul si esenţial misiunea. Elitele vor aclama profetic, iar massele vor urma orbeste: unii vor avea vagul vaporos al înălţimii idealului, iar ceilalţi vrerea fierbinte a victoriei. Chemi din străfundurile fără de nume ale neamului tău puterile care îl însoţesc, luminezi căile efortului, animi graiul tradiţiei, avântul eredităţii, murmurul osemintelor, riscul idealului, - si din toate faci reazemul ultim al pornirilor în numele crucii si justiţiei. Crucea e justitia vieţii si justiţia e răstignirea morţii.
      In această etapă a misticii naţionale, istoria românească înregistrează pătrunderea în scenă a elitelor si tineretului. Locul masselor populare îl ia tineretul intelectual si al vizionarilor utopici elitele creatoare. E o schimbare de ritm: voinţa unanimă nu mai e o colecţie de voturi, ci o selecţie de valori; nu o ereditate a sângelui, ci o nobleţe a faptei; nu o mândrie a cuvântului, ci o onoare a gândirii. Se tinde către formarea omului nou si a culturii noi. Iar omul nou al culturii noi, zămislită din duhul pământului si mireasma cerului, urmează destinul, luptând sub semnul crucii pentru naţiune si Christos.
      Mistica naţională - în etapa destinului naţional - îmbracă doctrinar forma ortodoxiei autohtone, al cărei echivalent politic este Legiunea.  Predomină doua nume: Crainic si Codreanu. Oricât ar zice altii, dar pe acest raport de polaritate se desfăsoară logica destinului naţional. Dincolo de pasiunile de o clipă, rămân adevărurile imutabile.
      Studiem în alt capitol armătura ideologica a ortodoxismului. Acolo, precizăm poziţii si idei, rolul oamenilor care le-au exprimat si susţinut. Aici ne multumim sa subliniem relaţia dintre ortodoxie si legionarism. Fiindca există o relaţie ca între gândire si acţiune. Gândul activ sau actiunea luminată - iată Legiunea; chipul si asemănarea dintre amândouă - iată gândirismul. Nu e o întâmplare că între peripetiile Legiunii, dăm de ispăsirile d-lui Nichifor Crainic; nu e o întâmplare că si-a împletit cu ei destinul la închisoare; nu e o întâmplare că la fixările ideologice contribuie Calendarul, care nu numai că marchează ora, dar pune semn trainic începutului. Analistul sistematic al fenomenului românesc, gelos de a desprinde norma românească, e dator să stabilească această oglindire. Căci si unii si alţii cred deopotrivă în duhul morţilor si nostalgia cerului, au aceiasi vrăjmasi, aceiasi osândă. Cu destinul lor deschid intâia etapă a destinului naţional.
      Care abia începe în acest an de dezastre, la noi si pretutindeni, pentru a proba definitiv că Dumnezeu potriveste omului piedicile, crescându-i virtutea în mijlocul ispitei si învrednicindu-l în fata pericolului.
     Ca să s'arate în neguri drumurile sale.