Articole publicate de Mircea Eliade

O Revolutie Crestinã

    "Anul 1927 a însemnat începutul luptei între "generatii". Nu lupta între batrâni si tineri - cum s-a crezut si s-a spus multa vreme - ci razboiul între doua lumi: pe de-o parte lumea veche, care credea în pântec (primatul economicului si al politicianismului), iar pe de alta parte lumea noua, care îndraznea sa creada în Duh (primatul spiritului). Miscarea tinereasca din 1927 s'a nascut cu constiinta acestei misiuni istorice: de a schimba sufletul României, subordonând toate valorile unei singure valori, supreme: Spiritul. Subordonare care înseamna, mai ales în faza eroica - sacrificiu, renuntare la sine, asceza. Sensul istoric al acestei miscari tineresti nu este deloc greu de descifrat. Avându-si izvoarele vii în crestinism - si crestinismul înseamna "rasturnarea tuturor valorilor" - ea încearca crearea unui om nou. Caci omul timpurilor moderne a ramas integrat în vechea economie luciferica: a egoismului, a instinctelor, a valorilor celei mai abjecte biologii. De câte ori a aparut în istorie un om nou, el s-a înfaptuit printr-un primat al valorilor spirituale. Lupta între lumina si întuneric, între bine si rau, nu va fi curmata decât la sfârsitul veacurilor. Dar orice noua victorie a spiritului, a luminii, nu s-a împlinit decât printr-o renuntare desavârsita la instinctele de conservare individuala. Omul nou înseamna, înainte de toate, depasirea fireasca a acestor instincte.
Depasire de care istoria tine întotdeauna seama. Este de altfel semnificativ ca nici în istorie, nici în eternitate, nimic nu se dobândeste decât printr-un act de renuntare. Istoria unui neam nu e posibila fara renuntarea la viata a unui numar imens de oameni. Dar, de asemenea, mântuirea nu poate fi nadajduita decât dupa ce omul renunta la sine, la limitele individualitatii sale.
Asemenea "cauze", asemenea "idealuri", nu se mai întâlnisera de mult în istoria României moderne. De aici mirarea indignata a oamenilor lumii vechi. Caci tineretul, care se arata totusi dornic de lupte si de sacrificiu nu voia si nu facea politica.
Lupta era dusa pe cu totul alte niveluri - inaccesibile, fireste, politicienilor. De aceea mi s-a parut lipsita de sens formula "despoliticianizarea tineretului" - când nici unul dintre tinerii crescuti în mistica noua, nu era preocupat de nici un fel de idee sau scop politic. De altfel, era revolutiilor politice fiind încheiata în 1918 - istoria care începe acum nu se va cunoaste, pentru o buna bucata de timp, decât revolutii spirituale.

 Si nici una din revolutiile care s-au facut sau sunt în drum de a se face, nu s-a desfasurat atât de total sub semnul spiritului, ca cea a tineretului românesc. Nici una, mai ales, n-a încercat o atât de desavârsita "reactualizare" a crestinismului rasaritean.
De multe sute de ani, se parea ca crestinismul rasaritean nu mai poate crea forme istorice. Lumea moderna, de la Renastere încoace, trecuse pe lânga acest crestinism rasaritean, ignorându-l sau dispretuindu-l. Tot ce mai parea "viabil" din mesajul Mântuitorului, era cautat si gasit în formele occidentale si nordice ale crestinismului. Si iata, deodata, la zece ani dupa sincopa ortodoxiei rusesti (destul de aproximative, de altfel) - apare o noua forma de viata istorica, revolutionara, alimentata de ortodoxie! De abia acum începe sa fie înteles sensul acestei revolutii crestine, care încearca sa creeze o Românie noua creând întâi un om nou, un crestin perfect - si care înlocuieste vechea "viata politica", printr'o "viata civila", adica restaureaza raporturi de omenie si de crestinatate în sânul aceleiasi comunitati de sânge. De abia acum începe sa se vorbeasca despre o "misiune a României". Caci o misiune istorica nu poate fi justificata decât printr-un "imperialism spiritual, printr-o noua valorificare a vietii omenesti, la care participa un neam întreg. Si aceasta valorificare a vietii umane o încearca si o realizeaza tineretul românesc de astazi, printr-o traire cât mai aproape de idealurile crestinatatii rasaritene. Daca ea va izbuti pâna la capat - daca va cuprinde, adica, întreaga comunitate româneasca - va fi cea mai mare revolutie a veacului.

 [Buna Vestire, 27 Iunie 1937]