TEMELIE DE VEAC NOU
VASILE MILITARU - POEZII

   
E
R O I L O R

de Vasile Militaru


Spre voi, viteji al căror sânge a curs - hotarul apărându-l, - 

Ingenunchiat, tot Neamul astăzi îsi naltă sufletul si gândul !... 

Spre slava voastră, din altare, se'naltă fumul de tămâe,

Viteji a căror nume sfinte nesterse'n veci au să rămâe !...

 

Fiti binecuvântati în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, - 

Viteji cari ati căzut in lupte, visând o Românie-Mare! 

De-apururea mărire vouă în înfloritul Paradis, -

Că voi ati biruit prin moarte, si s'a'mplinit al vostru vis ...

 

Dar noi ?... Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt 

Ce-a curs din piepturile voastre pe vechiul Neamului pământ ?.... 

Nu plângeti oare 'n Raiul vostru, că-atâta liotă străină

Culege roada jertfei voastre din scumpa Neamului grădină ? !

 

O, eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier, 

Pe care tunetul adesea, mugind, ne-o bubue din cer, 

Că voi prea mari ati fost, prin jertfă, pe când urmasii sunt prea mici, 

Lăsând ca România-Mare s'ajungă Rai la  v e n e t i c i !

 

9 Iunie 1937

 

NEAMULUI VALAH STRIGARE

 

Frati Valahi din patru unghiuri, frati de vită Geto-Dacă,Coperta volumului în care au apărut poeziile de fată (Ed. Cartea Românească, Aprilie 1938)

Frati pe care nici o liftă n'a putut robi să ne facă, -

Iată-ne azi robi sub lifta unui Neam care, din lume,

Vrea pe veci să ne sugrume,

Să se steargă dintre Neamuri strălucitul nostru nume!...

 

Dar, mai cruzi ca lifta neagră care azi, prin viclesug,

Ne-a'njugat - plăvani la jug, -

Sunt acei câtiva nemernici, frati de sânge, scosi din minti

De-ai trădărilor "arginti",

Cari, de zornăitul dulce, nu mai pot nimic s'audă

Din cât geme tara toată cu de lacrămi geana udă!...

 

Toti acestia, - o droae de nemernici care vor

Nimicirea Tării lor, -

S'au făcut, in mâna liftei, crunte ,,Coade de Topor",

Si s'au năpustit cu ură, fâlfâind drapele rosii,

Să doboare tot ce'n veacuri au păstrat mai drag strămosii!...

 

Vor, vândutii fără inimi, - îndemnati de-a liftei gloată, -

Să ne-aprindă Tara toată;

Nu mai vor s'avem tezaur

In altare pe Iisus;

Ticălosilor li-i sete de mărirea lor, de aur;

Drojdia se vrea de-asupra; putregaiul se vrea sus;

Sufletele lor de fiară

Nu rnai au nimica sfânt;

Ei vor ,,patria" să piară,

„Dumnezeu" să fie frânt;

Să fim toti o biată turmă fără drepturi, nici cuvânt!...

Să nu mai avem din toate, sub tâlharii bolsevici,

Decât jug si plâns în gene, umilinti, scuipat si bici;

Soarta natiei române s'o păstreze lifta 'n mână

Viermii toti s'ajungă 'n slavă, iar luceferii'n tărână;

Si, sub tirania gloatei care-si 'naltă pumnul strâns,

Să ni-se topeasră ochii potopiti de-atâta plâns?...

 

Frati Valahi - cu glas de tunet, ne-a strigat un mare ,,Mag"

Să ne facem toti o stâncă sub al Tării noastre steag;

S'alungăm ,,semănătorii de ruine si pustiu",

Care vor s'arunce Neamul în mormânt fără sicriu !

El a plâns pe culmea 'naltă, când a buciumat aprins,

Neamului aproape 'nvins,

 

Si-al său bucium l-a dus vântul, prelungit, din stâncă'n stâncă;

L'au fost auzit si mortii din dormirea lor adâncă:

Frati Valahi, chemarea-i sfântă, voi n'ati auzit-o încă?!...

 

Cine să te mai trezească, Neam roobit de-atâtea Iude,

Dac' auzul tău nici glasul Magului nu-l mai aude?!

Cum să nu ne facă robi,

Ca pe niste boi neghiobi

Cei misei : ,,semănătorii de pustiu si de ruine",

Când nici tie nu ti-e milă de mosia ta, de tine?!

 

Cum n'ar împrosca tâlharii

Cu noroi pe toti ,,stegarii",

Tot ce-avem mai drag, mai sfânt;

Cum nu ne-ar scuipa obrazul, si pe mortii din mormân t,

Când, cu nepăsare, toti

Ne uităm mereu la gloata de misei vânduti, de hoti,

Făr'a ridica un deget, - ca un hoit ce zace'n glod,

Si din care viermii lacomi, linistiti, în voe rod?!...

 

O, vă veti trezi odată, frati Valahi, dar prea târziu,

Când va fi aproape gata groapa cea fără sicriu,

In adâncul cărei Neamul aruncat va fi de viu!...

 

1 Octombrie 1937

 

BUCURĂ-TE TARĂ !...

- GÂNDURI INTR'O ZI FESTIVĂ -

 

Bucură-te, Tară scumpă, îmbrăcată de paradă, 

Că, din alte tări străine, vin prieteni să te vadă ! 

Sterge-ti lacrima din gene !... Ce oftezi într'una frântă, 

Când atâtea muzici cântă?...

 

Cântati muzici, cât mai tare, toate câte sunteti voi, 

Ca să nu se-audă plânsul văduvelor de război ! 

La răspântiile toate, muzici, azi cântati, cântati,

Că prea gem, sleiti de foame, marii nostri ,,mutilati" ?...

 

Azi e zi de sărbătoare si datoare esti să joci, 

Tara mea cu jale multă, jefuită de escroci !... 

Foametea si desnădejdea tu n'ai drept să ti-le spui 

Tară scumpă, nimănui,

Când la tine ospătează toată lifta cu pistrui ?...

 

Cine să-ti ogoae plânsul ?... Să te-audă, cine poate, 

Când atâtea muzici cântă la răspântiile toate ?... 

Cui, o lacrimă să'i pice,

Că 'n bordei n'ai foc pe vatră,

Când tâlharii ce te pradă, ospătând, duc trai ferice, 

Infrătiti cu veneticii, în palate mari de piatră ?...

 

Cum vrei oare, scumpă Tară,

Soarele dreptătii sfinte pe-al tău cer să mai răsară, 

Dacă toti cei ce te fură, liberi petrecând, fac haz

Si, când ceri să intre 'n ocnă, scuipă 'n bietul tău obraz?! 

Oare, când vei pune mâna, Tară scumpă, Tară blândă,

In grumajii celor care vor ca Iuda să te vândă ? 

Celor cari într'una rod

Multul gliei tale rod, -

Câtiva hoti înfipti în ceafa unui biet întreg norod?...

 

Dar... mă iartă, Tară blândă, că, de-a tale suferinti, 

M'am trezit si eu, cu tine, a haiduc scrâsnind din dinti. 

Azi e sărbătoare sfântă,

Când, - desi flămândă esti, - 

Nu se plânge, ci se cântă 

Intregirea ce ti-au dat-o Sfintii dela Mărăsesti?...

 

Mâine însă, Tară scumpă, sfintii tăi suiti la cer, 

Să le faci dreptate cer:

Viata nu si-au fost jertfit-o ei, Arhanghelii tăi mari, 

Pentru ca tu s'ajungi roabă unor cete de tâlhari; 

N'au murit, scăpându-si Tara, marii nostri mucenici, 

Ca să ti-se 'nfigă 'n glie gloatele de venetici!...

N'au căzut pentru desfrâul 

Hotilor ce'ti fură grâul, 

Tară plină de belsug,

Nici, - când lor le crapă burta, - tu să tragi flămândă 'n jug!

 

Azi deci, fâlfâind drapele, cântă, Tară fără pâine,

Si, - cum cer ai tăi Arhangheli, - judecata s'o'ncepi mâine 

Ori destinului tău mare fir de aur stii să'i torci,

Ori întreaga ta grădină va fi cocină de porci !...

 

1 Decembrie 1936

Vasile Militaru 

 

 

/ / /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE