E R O I L O R
de
Vasile Militaru
Spre voi, viteji al căror sânge a curs -
hotarul apărându-l, -
Ingenunchiat,
tot Neamul astăzi îsi naltă sufletul si gândul !...
Spre
slava voastră, din altare, se'naltă fumul de tămâe,
Viteji
a căror nume sfinte nesterse'n veci au să rămâe !...
Fiti
binecuvântati în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, -
Viteji
cari ati căzut in lupte, visând o Românie-Mare!
De-apururea
mărire vouă în înfloritul Paradis, -
Că
voi ati biruit prin moarte, si s'a'mplinit al vostru vis ...
Dar
noi ?... Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt
Ce-a
curs din piepturile voastre pe vechiul Neamului pământ ?....
Nu
plângeti oare 'n Raiul vostru, că-atâta liotă străină
Culege
roada jertfei voastre din scumpa Neamului grădină ? !
O,
eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier,
Pe
care tunetul adesea, mugind, ne-o bubue din cer,
Că
voi prea mari ati fost, prin jertfă, pe când urmasii sunt prea mici,
Lăsând
ca România-Mare s'ajungă Rai la v e n e t i c i !
9
Iunie 1937
NEAMULUI
VALAH STRIGARE
Frati
Valahi din patru unghiuri, frati de vită Geto-Dacă,
Frati
pe care nici o liftă n'a putut robi să ne facă, -
Iată-ne
azi robi sub lifta unui Neam care, din lume,
Vrea
pe veci să ne sugrume,
Să
se steargă dintre Neamuri strălucitul nostru nume!...
Dar,
mai cruzi ca lifta neagră care azi, prin viclesug,
Ne-a'njugat
- plăvani la jug, -
Sunt
acei câtiva nemernici, frati de sânge, scosi din minti
De-ai
trădărilor "arginti",
Cari,
de zornăitul dulce, nu mai pot nimic s'audă
Din
cât geme tara toată cu de lacrămi geana udă!...
Toti
acestia, - o droae de nemernici care vor
Nimicirea
Tării lor, -
S'au
făcut, in mâna liftei, crunte ,,Coade de Topor",
Si
s'au năpustit cu ură, fâlfâind drapele rosii,
Să
doboare tot ce'n veacuri au păstrat mai drag strămosii!...
Vor,
vândutii fără inimi, - îndemnati de-a liftei gloată, -
Să
ne-aprindă Tara toată;
Nu
mai vor s'avem tezaur
In
altare pe Iisus;
Ticălosilor
li-i sete de mărirea lor, de aur;
Drojdia
se vrea de-asupra; putregaiul se vrea sus;
Sufletele
lor de fiară
Nu
rnai au nimica sfânt;
Ei
vor ,,patria" să piară,
„Dumnezeu"
să fie frânt;
Să
fim toti o biată turmă fără drepturi, nici cuvânt!...
Să
nu mai avem din toate, sub tâlharii bolsevici,
Decât
jug si plâns în gene, umilinti, scuipat si bici;
Soarta
natiei române s'o păstreze lifta 'n mână
Viermii
toti s'ajungă 'n slavă, iar luceferii'n tărână;
Si,
sub tirania gloatei care-si 'naltă pumnul strâns,
Să
ni-se topeasră ochii potopiti de-atâta plâns?...
Frati
Valahi - cu glas de tunet, ne-a strigat un mare ,,Mag"
Să
ne facem toti o stâncă sub al Tării noastre steag;
S'alungăm
,,semănătorii de ruine si pustiu",
Care
vor s'arunce Neamul în mormânt fără sicriu !
El
a plâns pe culmea 'naltă, când a buciumat aprins,
Neamului
aproape 'nvins,
Si-al
său bucium l-a dus vântul, prelungit, din stâncă'n stâncă;
L'au
fost auzit si mortii din dormirea lor adâncă:
Frati
Valahi, chemarea-i sfântă, voi n'ati auzit-o încă?!...
Cine
să te mai trezească, Neam roobit de-atâtea Iude,
Dac'
auzul
tău nici glasul Magului nu-l mai aude?!
Cum
să nu ne facă robi,
Ca
pe niste boi neghiobi
Cei
misei : ,,semănătorii de pustiu si de ruine",
Când
nici tie nu ti-e milă de mosia ta, de tine?!
Cum
n'ar împrosca tâlharii
Cu
noroi pe toti ,,stegarii",
Tot
ce-avem mai drag, mai sfânt;
Cum
nu ne-ar scuipa obrazul, si pe mortii din mormân t,
Când,
cu nepăsare, toti
Ne
uităm mereu la gloata de misei vânduti, de hoti,
Făr'a
ridica un deget, - ca un hoit ce zace'n glod,
Si
din care viermii lacomi, linistiti, în voe rod?!...
O,
vă veti trezi odată, frati Valahi, dar prea târziu,
Când
va fi aproape gata groapa cea fără sicriu,
In
adâncul cărei Neamul aruncat va fi de viu!...
1
Octombrie 1937
BUCURĂ-TE
TARĂ !...
-
GÂNDURI INTR'O ZI FESTIVĂ -
Bucură-te, Tară scumpă, îmbrăcată de paradă,
Că, din alte
tări
străine, vin prieteni să te vadă !
Sterge-ti lacrima din gene
!... Ce oftezi
într'una frântă,
Când atâtea muzici cântă?...
Cântati
muzici, cât mai tare, toate câte sunteti voi,
Ca să nu se-audă
plânsul văduvelor de război !
La răspântiile toate, muzici, azi
cântati, cântati,
Că prea gem,
sleiti de foame, marii nostri ,,mutilati" ?...
Azi e zi de sărbătoare si datoare
esti să joci,
Tara mea cu jale multă,
jefuită de escroci !...
Foametea si desnădejdea tu n'ai drept să ti-le spui
Tară
scumpă, nimănui,
Când la tine ospătează toată lifta cu pistrui ?...
Cine
să-ti ogoae plânsul ?... Să te-audă, cine poate,
Când atâtea
muzici cântă la răspântiile toate ?...
Cui, o lacrimă să'i pice,
Că 'n bordei n'ai foc pe vatră,
Când tâlharii ce te pradă, ospătând, duc trai ferice,
Infrătiti cu
veneticii, în palate mari de piatră ?...
Cum vrei oare, scumpă Tară,
Soarele
dreptătii sfinte pe-al tău cer să mai răsară,
Dacă toti cei ce
te fură, liberi petrecând, fac haz
Si, când ceri să intre 'n ocnă, scuipă 'n bietul tău obraz?!
Oare,
când vei pune mâna, Tară scumpă, Tară blândă,
In grumajii celor care vor ca Iuda să te vândă ?
Celor cari într'una rod
Multul gliei tale rod, -
Câtiva
hoti înfipti în ceafa unui biet întreg norod?...
Dar... mă iartă, Tară blândă, că, de-a tale suferinti,
M'am trezit si
eu, cu tine, a haiduc scrâsnind din dinti.
Azi e sărbătoare sfântă,
Când, - desi flămândă
esti, -
Nu se plânge, ci se cântă
Intregirea ce
ti-au dat-o Sfintii dela Mărăsesti?...
Mâine însă, Tară scumpă, sfintii tăi suiti la cer,
Să le faci dreptate
cer:
Viata nu si-au fost jertfit-o ei, Arhanghelii tăi mari,
Pentru ca tu
s'ajungi roabă unor cete de tâlhari;
N'au murit, scăpându-si Tara, marii nostri
mucenici,
Ca să
ti-se 'nfigă 'n glie gloatele de venetici!...
N'au căzut pentru desfrâul
Hotilor
ce'ti fură grâul,
Tară plină de belsug,
Nici, - când lor le crapă burta, - tu să tragi flămândă 'n jug!
Azi deci, fâlfâind drapele, cântă, Tară fără pâine,
Si, - cum cer ai
tăi Arhangheli, - judecata s'o'ncepi mâine
Ori destinului
tău mare fir de aur stii să'i torci,
Ori întreaga ta grădină va fi cocină de porci
!...
1
Decembrie 1936
Vasile Militaru
