NASTEREA
DOMNULUI
de
Vasile Militaru
Pe
cer, în noaptea ceia, ardea un colb de stele
De-asupra
omenirii cu păcătoase gloate,
Cu
Regi, pe fruntea căror sclipiau Coroane grele,
Cu-Impărătii
supuse pe veci pieirii toate...
Si-atunci,
in noaptea ceia senină si adâncă,
Zăriră
Magii lumii, pe cer, o mare stea, -
O
stea străluminată, ne mai văzută încă,
Si-au
fost purces, cu daruri, călăuziti de ea !...
Căci,
- cititori in stele fiind în noaptea humii, -
Trei
Magi stiau că vine, cu strălucire foarte,
Iisus-Mântuitorul
sau Impăratul lumii,
Cel
Care-avea să calce cu moartea peste moarte ?...
Ei
au stiut că'n lume Cel care-avea să vină,
Va
'ntuneca, prin Mila-I, toti Regii si-Impăratii :
La
slabi, va da toege, la orbi va da lumină,
Va
sătura flămânzii, va adăpa 'nsetatii !...
Si
L'au aflat pe-Acela a Cărui sfântă milă,
Ca
soarele venit-a pe oameni să-i mângâe, -
Si
Magii 'ngenunchiară pe umedă argilă,
Si
daruri I-au dat : aur, si smirnă, si tămâe !...
Atunci,
berbecii, boii, viteii si asinii,
Cu-al
răsuflării abur, au încălzit pe-Acel
A
Cărui sfântă frunte urma s'o 'ncingă spinii,
Si
'n cue mari, pe Cruce, să-L bată I s r a e l !...
PLUGUSORUL
Sculati,
frati Români, sculati ,
Lângă
noi v'alăturati,
Să
mânăm de aur plug,
Numai
nouă spre belsug !
Lăsati
somnul, lăsati patul,
Ca
să 'ncepem toti aratul,
Că,
somnind atâta somn,
S'a
făcut jidanul "Domn",
Iar
Românul, de sărac,
N'are
'n vatra-i nici colac
Si
de foame plâng ai săi.
Sculati măăăi !...
Scoală-te
din somn odată,
Românie
'nfometată,
Că
ne cotropeste I u d a
Toată
glia, toată truda ?...
Azi
e 'ntregul Maramures
Sub
al j i d o v i l o r iures ;
Toată
mândra B u co v i n ă,
De
urgia lor e plină ;
Pe-al
Moldovii dulce plai,
Numai
j i d o v i i au grai !
Basarabia,
cu jale,
Geme
'n ghiara lui Ghidale !
Prin
orase, pe la sate,
Numai
fete p i s t r u i a t e ,
Numai
haite de h a l d ă i !...
Sculati măăăi !...
Toti
Românii să se-adune
De
prin sate si cătune,
Să
arăm cu plug de pară
Mărăcinii
toti din tara,
Că
pecinginea se 'ntinde ;
Tara
toată ne-o cuprinde
Si-atunci,
vai, nici tara toată
Din
pământ n'o să mai poată
Rădăcina
să le-o scoată !...
Si-ale
lor vrăjmase tepe
Tălpile
o să ne'ntepe,
Si
'ndreptându-ne, vom plânge,
Iar
din tălpi ne-o curge sânge,
Robi
în veci, pe deal si văi!...
Sculati măăăi, hăi, hăi !
Vasile Militaru
