După ce, la 8 Septembrie 1940, au ucis 11 persoane în comuna Ciumirna, trupele
horthyste au pornit către comuna Trăznea, unde au intrat la data de 9
Septembrie. Câtiva copii, aflati cu vitele la păscut, au fost împuscati si
lăsati morti pe izlazul comunal. După ocuparea satului, auzindu-se focuri de
armă spre soseaua din marginea localitătii, trase de soldati în stare de
ebrietate, unitătile maghiare au dezlantuit un groaznic macel. Românii au fost
masacrati cu focuri de mitraliere, străpunsi cu săbiile si baionetele, iar
casele atacate cu grenade si incendiate. Au avut loc incredibile orori.
In ziarul "România nouă" din data de 1 Ianuarie 1941, se relata ca
Nicolae Brumar a fost luat de-acasa si, împreună cu sotia si cele două fiice
ale sale, împuscat lângă o capită de fân. Trupurile lor au fost sfârtecate
cu baionetele. Vasile Mărgărus a fost ridicat de acasă, străpuns cu baioneta
în mai multe parti ale corpului si apoi împuscat în cap cu gloante dum-dum.
Preotului ortodox, ascuns în casa parohială, i s'a dat foc si a ars împreună
cu casa. Preoteasa cu fiică-sa au sărit pe fereastră în ulită, dar de
soarta lor nu se stie nici azi. Pe cei 9 soldati din Traznea, reîntorsi din
România ca demobilizati, i-au împuscat cu efectele militare pe ei.
Invătătorul cu sotia s'au refugiat din fata urgiei în comuna Pusta. Aici au
fost prinsi si adusi amândoi la Traznea, unde au fost răstigniti pe usa
bisericii si împuscati.
Publicistul american Milton G. Lehrer, în lucrarea "Les assassinats",
scria:
"Comuna
Traznea a fost ocupată de trupele unguresti la 9 Septembrie 1940. Ca si când
Armata de ocupatie ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost
invadat de soldati, un veritabil potop de foc si sânge s'a abatut asupra lui.
Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale:
pusti, mitraliere, tunuri, grenade. După ce au fost trase primele salve,
soldatii au pătruns în case si au asasinat pe oricine găseau în calea lor,
incendiind casele. Cazul preotului român Traian Costea, care, dupa ce a
primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului -
căruia i s'a dat foc si a ars în întregime odată cu cadavrul preotului -
este tipic. După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii
de români si îi aruncau de vii în foc, făcându-i să moară în chinuri
groaznice. Jale mare răsuna în tot locul de plânsetele lor".
Cruzimea urmasilor lui Attila a mers până acolo încât, la plecarea din
comună, soldatii maghiari i-au legat de un tun pe locuitorii Gavrilă Andries
si Ana Dănilă, târîndu-i dupa ei până în comuna Hida, judetul Cluj, unde
i-au împuscat!
In masacrul de la Trăznea au fost ucisi sau răniti 263 de români, iar 47 de
gospodării au fost mistuite de flăcări...
Ducso Csaba - "Natia ungară este cea mai splendidă realizare a
rasei dominante mongole, care nu cunoaste decât victoria. In noi fierbe
sângele lui Attila, al lui Arpad si al lui Ghinghis-Han"...
"Eu nu astept să vină răzbunarea nu astept! Voi suprima pe
fiecare valah ce-mi va iesi în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va
fi îndurare. Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trece prin sabie
toată populatia. Voi otrăvi toate fântânile si voi ucide până si
copiii din leagan! In germene voi distruge acest neam de hoti si
ticălosi! Nu va fi pentru nimeni nici o milă! Nici pentru copiii de
leagăn, nici pentru mama care va naste copil... Voi suprima fiecare
valah si atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură nationalitate,
cea maghiară, natia mea, sângele meu! Voi face inofensivi pe viitorii
Horia si Closca. Nu va fi milă!"
"Nincs
kegyelem"
(Fără îndurare) de Ducso Csaba, Budapesta, 1939 |